Aselenizarea si teoriile conspiratiei

20 iulie, 1969. Vehicolul spatial L.E.M se separa de modulul C.S.M. (command-service module) si aselenizeaza la 4:17 PM ora E.D.T. Imagini televizate in direct sunt transmise catre pamant si fac inconjurul lumii, uimind o planeta intreaga. Misiunea este un succes.

Apollo 11 a fost prima misiune a carui scop a fost sa trimita oameni si sa aselenizeze. Apollo 11 a fost lansata pe 16 iulie 1969. La bord s-au aflat comandantul Neil Alden Armstrong, Michael Collins comandantul modulului pilot si Edwin Eugen Aldrin comandantul modulului lunar. Pe 20 iulie Armstrong si Aldrin au devenit primii oameni care au pasit pe suprafata Lunii.

Teoriile conspiratiei

Massmedia are un impact puternic asupra influentei populatiei.
Diverse teorii au fost lansate, s-au scris chiar si carti ce sustin ca americanii nu au ajuns pe luna in acea misiune Apollo 11, sau chiar ca oamenii nu au ajuns niciodata pe luna, sustinand ca imaginile si filmele au fost trucate in niste laboratoare.

Unii sceptici sustin ca tot programul aselenizarii a fost falsificat din pricina tehnologiei prea putin avansate, din cauza radiatiilor din centura Van Allen, a vantului solar, a radiatiilor cosmice etc.
Altii sustin ca s-a ajuns la luna, doar aselenizarea si imaginile de pe Luna au fost trucate.

Cateva dintre motivele pentru care SUA ar fi falsificat aselenizarea ar fi fost: Razboiul Rece, banii, riscul la care erau supusi astronautii si promisiunea presedintelui Kennedy prin celebrul discurs al sau.

Inregistrarea originala a misiunii Apollo 11

Semnalul transmis era incompatibil cu televizoarele comerciale, asadar s-a folosit o camera de filmat obisnuita indreptata catre monitorul pe care era transmis in direct de pe Luna marele eveniment. Ceea ce oamenii au vazut, au fost imaginile filmate de acea camera.

In pofida unor dificultati tehnice, au fost transmise imagini in alb negru ale primului pas omenesc pe Luna. Imaginile au vazute de peste 600 de milioane de oameni pe Pamant. Insa inregistrarile originale lipsesc. Acest lucru a creat multe suspiciuni in randul oamenilor.

Dupa ce a descris suprafata „fina precum pudra”, Armstrong a pasit pe suprafata lunara si a intrat in istorie ca fiind primul om ce a ajuns pe Luna, spunand: „un pas mic pentru om, un pas imens pentru omenire”.

Vom prezenta in continuare cateva intre intrebarile care au creat suspiciuni, si niste raspunsuri care vor rezolva intr-o oarecare masura enigmele respective.

De ce steagul se misca precum in bataia vantului?

„Nefiind atmosfera si nefiind gravitatie acest lucru nu trebuia sa se intample” sustin cei ce cred ca filmarile au fost facute pe pamant.
Stalpul de sustinere al steagului a fost scuturat, ceea ce a urmat, a fost o continuare a oscilarii, nefiind vorba de frecarea cu aerul precum se intampla pe Pamant ca sa amortizeze miscarea. Argumentul steagului nu dovedeste falsificarea misiunii. O teorie a lui Newton spune: „Un corp aflat in miscare tinde sa ramana in miscare atata timp cat asupra lui nu se exercita nici o forta.”

De ce nu s-a vazut nicio stea pe cer?

Aparatele din acea vreme nu erau de calitatea celor actuale. Expunerea a fost reglata pentru sol, iar pentru stele ar fi fost nevoie de o alta perioada de expunere. Acesta este unul din raspunsurile simple care se pot gasi la aceasta nelamurire. Neexistand atmosfera, lumina Soarelui era foarte intensa si astfel acoperea tot ce provenea din „afara”.

Oficialii NASA au sustinut faptul ca lumina solara, extrem de puternica pe suprafata selenara, este capabila sa obtureze orice imagine a stelelor. Acelasi lucru se intampla, sustin oamenii de stiinta americani, in momentul in care ai incerca sa fotografiezi cerul pe timpul noptii, intr-un oras puternic iluminat. Singura posibilitate ca stelele sa devina vizibile pe Luna ar fi aceea ca un astronaut sa realizeze fotografiile pe partea intunecata a Lunii.

Litera „C” pe o piatra lunara

Desi nu este nici pe departe o dovada a musamalizarii, au fost multe persoane care au sustinut ca acea litera a fost gravata pe piatra precum in studiourile de la Hollywood unde s-ar fi marcat fiecare recuzita cu locul unde ar trebui sa fie pozitionata. Chiar daca ar fi inscenate imaginile, cei de la NASA nu ar fi scapat un asemenea detaliu. Studiile asupra pozelor au aratat ca acea litera „C” a survenit in urma developarii filmului si ca a fost defapt o fibra sau un fir de par pe hartie cand a fost scoasa.

Noi am gasit o imagine din filmare pe site-ul NASA unde se vede clar ca nu apare nicio litera „C” (vezi link-ul de mai jos). Doar in varianta tiparita este vizibila. Acest lucru explica si aceasta nelamurire.

http://dayton.hq.nasa.gov/IMAGES/SMALL/GPN-2000-001123.jpg

De ce nu s-a ridicat praful de nisip la aselenizare?

Experimentele asupra unei singure graunte de praf ne ajuta sa intelegem unele din proprietatile ciudate dar si complexe ale prafului lunar.

Astronautii ce au calcat pe luna intre 1969 si 1972 au fost surprinsi sa constate cat de „lipicios” este praful lunar. Se lipea de costumele si uneltele lor, era o adevarata problema, declara astronautii.

Multi cercetatori sustin ca praful lunar este incarcat electric. In timpul unei zile lunare, razele ultraviolete intense (UV) de la soare lovesc electronii. Grauntele de praf de pe suprafata Lunii in timpul unei zile, devin incarcate pozitiv.

Eventual, incarcarile de respingere devin atat de puternice, incat grauntele sunt aruncate kilometri deasupra Lunii, pana gravitatea le va face sa cada inapoi.

Dar de ce particulele de nisip lunar devin incarcate pozitiv atunci cand sunt iluminate de razele ultraviolete? Daca este asa, care sunt cel mai mult afectate, grauntele mici sau cele mari? Si ce se intampla cu praful luna atunci cand este incarcat electric?

Acestea sunt intrebarile pe care Abbas le investigheaza si incearca sa le dea un raspuns in laboratorul sau numit „Dusy Plasma Laboratory” la „National Space Science and Technology Center” din Huntsville, Alabama.

Impreuna cu colegul sau, Paul Craven si studentul sau doctorand, Dragana Tankosic, Abbas introduce un singur graunte de praf lunar intr-un aparat si-l studiaza folosind campuri electrice.
Cu grauntele suspendat, coboara nivelul presiunii pentru a simula vidul lunar.

Acum urmeaza partea fascinanta. Abbas indreapta un laser cu ultraviolete pe graunte. Asa cum se astepta, se incarca electric si incepe sa se miste. Modificand campul electric Abbas poate mentine grauntele centrat.

Precum astronautii de pe misiunile Apollo, Abbas a descoperit si el unele surprize, desi experimentul nu este nici pe departe terminat.

Abbas spune ca a gasit doua lucruri interesante. Razele ultraviolete incarca de 10 ori mai mult grauntele de nisip decat au prezis teoriile. Al doilea lucru important, este ca grauntele mai mari (1 – 2 micrometri) se incarca electric mai mult decat cele mici (0.5), exact invers decat a prezis teoria.

Centura Van Allen

Unii sceptici care sustin ca omul nu a ajuns niciodata pe luna, spun ca omul nu poate trece de aceasta centrura din cauza radiatiilor puternice, fatale pentru om.
Exista insa niste raspunsuri date de oamenii de stiinta.

Cercetatorii sustin ca Apollo a trecut prin aceasta centura destul de rapid, fiind expusi doar pentru putin timp, iar astronautii nu au primit o doza de radiatie considerata periculoasa, cel putin in comparatie cu alte riscuri inevitabile ale misiunilor spatiale.

Ce este aceasta centura de fapt?
Centura este un cerc de particule incarcate electric (plasma) in jurul Pamantului, tinute de campul magnetic al Pamantului. Campul geomagnetic nu este distribuit uniform. Pe partea Soarelui, este compresat din cauza vanturilor solare, iar pe cealalta parte, este intins.

Problema costumelor – legenda cu cei 6 metri de plumb necesari pentru a bloca radiatiile

Unii adepti ai conspiratiei sustin ca era nevoie de un scut de plumb pentru a-i proteja impotriva radiatiilor, ceea ce era imposibil datorita greutatii mari pe care ar fi avut.
Insa, cand particule de inalta energie, ca cele din centura Van Allen, sunt absorbite in metale, dau nastere la o radiatie secundara care poarta numele de „Bremsstrahlung”.

Cea mai buna protectie impotriva radiatiei probabil este polietilena, precum si in cazul navetei lunare. Izolatorul fibros dintre placa interna si placa externa a corpului navetei, a fost probabil cel mai bun izolator. Scutul navetei a fost adecvat pentru a-i proteja pe cosmonauti pentru intervalul de timp si pentru densitatea radiatiilor pe traiectoria calculata.
Dr. Van Allen a participat personal la realizarea protectiei modulului si alegerea traiectoriei optime. Chiar Van Allen (denumirea centurii ii poarta numele) a sustinut ca centura poate fi traversata.

Batalia intre URSS si SUA

Motivatia cursei dintre URSS si SUA a fost preponderent politica. Dupa ce au ajuns primii pe luna, motivatia a disparut pentru a trimite din nou echipaje pe luna sau chiar pentru a crea baze experimentale. Din punct de vedere economic, o baza experimentala pe luna ar fi fost nerentabila, de aceea nici nu s-a mai pus accent pe alte expeditii lunare cu echipaj uman. In plus, aceste rezultate pot fi obtinute si de sonde automate, nefiind nevoie sa contina si echipaj. Costul programului Apollo a fost imens, chiar si pentru o economie ca cea a Statelor Unite ale Americii.

Racheta sovietica N1
„N1” a fost racheta spatiala secreta a Uniunii Sovietice destinata sa trimita astronauti pe Luna inaintea Statelor Unite (Programul Apollo).

21 februarie 1969. Din pricina unui incendiu ce a atins sistemul de control al motoarelor lansarea a esuat. Racheta a explodat la 12.200 de metri altitudine, dupa 69 secunde de la decolare.
3 iulie 1969. Pompa de combustibil nu a functionat corespunzator. Controlul automat al motoarelor a oprit 29 din cele 30 de motoare. Racheta a explodat la 23 de secunde dupa ce a oprit motoarele, distrugand racheta si turnul de lansare in cea mai mare explozie a istoriei rachetelor.
27 iunie 1971. Racheta a fost distrusa dupa decolare la 1 km altitudine datorita neputintei controlarii rachetei, cauzate de probleme tehnice.
23 noiembrie 1972. O explozie a motorului cu numarul 4 a dus la distrugerea rachetei.

Toate lansarile ale rachetei au esuat. Proiectul rusesc a fost oficial anulat in 1976.

Apollo 11
Apollo 11 a fost prima misiune cu echipaj uman care a aselenizat. A fost cel de-al cincilea zbor cu echipaj uman din programul Apollo si cea de-a treia calatorie spre Luna.

Modulul lunar a fost denumit Eagle dupa vulturul de pe insemnele misiunii. Modulul de comanda a fost denumit Columbia, un nume traditional pentru Statele Unite utilizate in cantec si poezie.

Racheta Saturn V a lansat Apollo 11 de la „Kennedy Space Center” pe 16 iulie 1969 la ora 13:32 UTC. Acesta a intrat pe orbita Pamantului 12 minute mai tarziu.

Dupa legendara misiune, pe 24 iulie, astronautii americani s-au intors acasa. Au aterizat in Oceanul Pacific, la est de Insulele Wake si la 24 kilometri de nava care trebuia sa-i recupereze, „USS Hornet”. Au fost recuperati cu elicopterul aproximativ dupa o ora de la aterizare.

Daca toate acestea au fost trucate, atunci cu siguranta a fost cea mai mare pacaleala a secolului XX. Dar dovezile si demonstratiile stiintifice arata contrariul.