Bogomilismul

Bogomilismul de ieri, satanismul de astazi

Exista în Mesterul Manole o afirmatie a staretului Bogumil care a determinat constiinta critica sa îl interpreteze în mod traditional ca exponent al dogmei mitice bogomilice: „Si daca întru vesnicie bunul Dumnezeu si crâncenul Satanail sunt frati? Si daca îsi schimba obrazarele înselatoare, ca nu stii când e unul si când e celalalt? Poate ca unul slujeste celuilalt. Eu, staret credincios, nu spun ca este asa, dar ar putea sa fie”.

Si, mai tarziu, tot in Mesterul Manole, Lucian Blaga pune baza tezei bogomilice prin definirea binomului trup-suflet:

„Sufletul unui om cladit în zid ar tine laolalta încheieturile lacasului pâna-n veacul veacului. Nu vrei sa pui odata capat acestei griji? Ce e trupul asta? Râia sufletului. Faptuieste, nu cumpani! Sufletul iese din trupul harazit viermilor albi si parosi si intra în trupul bisericii, harazit vesniciei. Pentru suflet e un câstig. Manole, fa-ti cruce larga si picura-ti pe inima ceara asta topita: numai jertfa cea mare poate sa ajute!”

Si in cele din urma imnul credinciosului:

„Îmblânzeste-ti, Manole, cuvintele. Crede! Nu judeca, nu cântari. Nu cârti. Nu socoti. Crede!”

Katharii, adica bogomilii de apus care nu credeau nici in Infern, nici in Purgatoriu. Lumea e domeniul lui Satan, spun ei.  Bogomiliii din Dragovita care sustineau autonomia lui Satan, afirmand ca el este un zeu vesnic si atotputernic, nu un fiu decazut al lui Dumnezeu si frate al lui Iisus.

Hasdeu, Gaster, Muller  dedica capitole intregi reabilitarii acestora. Ce stiu este ca bizantinii ii numeau “satanieni”, iar germanii “luciferieni”. Se spune ca erau primii satanisti. De fapt urmasi ai cultului fecunditatii de tip hedonist. Erau situati in genere, pe campia Dunarii, din Germania pana la noi (la Severin). Asta se intampla in Europa evului mediu intr-un teritoriu barbar, in care misionarii catolici nu aveau curaj sa intre, iar cei bizantini si ortodocsi, nu se sinchiseau.

Dupa ce toate documentele cathare au fost definitiv pierdute, dupa inchizitie si alte orori nebanuite, ne mai ramane o singura enigma de rezolvat.  Daca stam sa apreciem pe drept numai legendele populare ale bulgarilor si romanilor (cele despre Scaraotchi, fratele lui Dumnezeu sau Dumnezeu-Fartate si Diavol-Nefartate) ajungem la niste asemanari izbitoare cu dualismul iranian.

In secolul al X-lea Bizantul se confrunta cu o miscare religioasa sectara: bogomilismul.  Bogomil (Cel iubit de Dumnezeu), preot de tara, propovaduia in spatiul bulgar saracia, umilinta, pocainta si rugaciunea. Cum ar fi altfel cand – spunea el – lumea asta rea in care traim a fost creata de Satanail, care nu este decat fratele lui Hristos si fiu al lui Dumnezeu? Acceptand ca „Tatal nostru” este singura rugaciune care trebuie rostita, declara ca icoanele si ritualurile Bisericii Ortodoxe sunt lucrari ale lui Satan iar Crucea trebuie detestata deoarece a fost suportul rastignirii lui Hristos.

Bogomil

Comunitatea bogomililor nu recunostea nicio ierarhie, respingea casatoria, nu ingaduia carnea ca hrana si vinul ca bautura. Satul de fastul Bisericii si bogatia nobililor, poporul adera la miscarea declansata de Bogomil.. „La sfarsitul sec. XII lea miscarea devine o secta cu ritualuri monastice si invatatura speculativa in care conflictul dintre dualism si crestinism este din ce in ce mai vadit”( Arno Borst). Numarul comunitatilor creste, cuprinzand Bizantul, Asia Mica si Dalmatia. Sesizand periculozitatea miscarii, crestinismul reactioneaza declansand – la inceputul sec. al XII lea – represiunea. Bogomilii se retrag in nordul Balcanilor, misionarii lor plecand in Dalmatia, Italia si Franta. Sunt, insa, momente in care bogomilismul revine in forta impunandu-se ca religie de stat in Bulgaria si Bosnia la inceputul sec. al XIII lea. Dupa cucerirea de catre turci a Peninsulei Balcanice, majoritatea bogomililor s-au convertit la islam. Totusi, in Europa de Sud-Est, anumite conceptii bogomilice au fost transmise prin texte apocrife supravietuind, inca, in folclor. Verisunea slavona a lucrarii „Lemnul Crucii” incepe cu fraza: „Cand a faurit Dumnezeu toate, numai El si Satanail erau pe lume”. Exista in folclorul balcanic ideea bogomilica, prezenta in apocriful „Adam si Eva” conform careia intre Adam si Satan a existat un „contract” care stipula faptul ca Adam si urmasii sai apartineau lui Satan care era fauritorul Pamantului. Aceasta stare se mentinea pana la venirea lui Hristos.

In singura lucrare bogomilica autentica „Interogatio Iohannis„, este redat un dialog intre Ioan Evanghelistul si Iisus Hristos privind facerea lumii, caderea lui Satan, inaltarea la Cer a lui Enoh si povestea Lemnului Crucii. In limbajul teologic bogomilist avem de-a face cu o prelungire a religiilor primitive conform carora dupa ce Dumnezeu creaza Lumea si oamenii, devine dezinteresat de soarta creatiei sale, se retrage in Cer iar desavarsirea operei sale o lasa pe mana unui Demiurg care nu este decat Satan, identificat cu Iahve.

Incepand cu sec. al XII lea bogomilismul patrunde in Europa de Vest unde esenta sa poate fi rezumata astfel: lumea vizibila nu este creata de Dumnezeu; traim inconjurati de materie impura; botezul, euharistia ( impartasania) si mantuirea pacatelor sunt inutile. Bogomilii sunt primii eretici arsi pe rug (in Franta – 28.12.1022). In ciuda acestui fapt, miscarea se extinde capatand numele de religie kathra (kathros-curat). Katharii nu credeau in Infern si Purgatoriu. Credeau ca trupul lui Iisus este numai Duh, nu realitate. Unii kathari chiar negau divinitatea lui Iisus. Toti acceptau varianta in care lumea este Imperiul lui Satan care a creat-o ca pe o temnita a spiritului Satan este identificat cu Dumnezeul Vechiului Testament. Adevaratul Dumnezeu, intr-adevar bun si luminos, este mult prea departe de lumea noastra. El este cel care l-a trimis pe Hristos pentru a-i invata pe oameni cum sa-si capete mantuirea.

Cruciada Albigenzilor

La inceputul sec. al XII lea, Sf.Dominic se straduieste, fara succes, sa combata erezia kathara. Papei Inocentiu al III lea nu-i mai ramane decat sa declanseze Cruciada impotriva Albigenzilor (Katharilor). Primul razboi dureaza cam 20 ani si se continua cu altele. Abia spre 1330 putem spune ca Biserica Kathara nu mai exista in Franta. „Printr-o ironie a istoriei, Cruciada Albigenzilor a fost singura cruciada victorioasa” (M.Eliade). Urmarea sinistra a constat in acapararea puterii religioase de catre Inchizitie. Modul in care au fost masacrati albigenzii reprezinta, poate, cea mai neagra pagina a catolicismului.

A trebuit sa vina sec. al XX lea pentru ca ideile bogomilismului, exacerbate nevrotic, sa fie preluate de tot felul de indivizi frustrati care au dezvoltat satanismul. Unul dintre primii adoratori ai Satanei, in prima jumatate a secolului al XX lea a fost Aleistar Crowley. In cadrul miscarii New Age, David Spangler (care pretinde ca poate comunica, spiritist, cu apostolul Ioan) afirma ca Hristos si Lucifer sunt aceeasi persoana. Lucifer este preluat si de alte culte cum ar fi Fundatia Credintei in Dumnezeu, cu centre puternice in SUA si Canada. Miscarea a fost fondata de englezul Robert De Grimston, Membrii ei se imbracau in sutane negre brodate cu cruci de argint pe care era incolacit un sarpe.

In jurul Bisericii de la Dragovita ( Macedonia) se grupeaza cei care sustin autonomia lui Satan, vazand in el un zeu vesnic, omnipotent .

Sursele mele il includ pe Eliade, Culianu, Ionescu, Tokarev si alti cativa rusi care prezinta prin prisma marxismului ideea, dar macar o amintesc.

Dualismul cathar

Langa Drobeta Turnu Severin, la granita si dincolo, in Serbia si Dragovita am intalnit in studiile mele reminiscente ale acestui curent. Intr-adevar numai in zonele slab populate, in special rurale. Dar au ramas. Incercam sa mergem aici pe teoria transmigratiei, un curent circula la fel de bine ca o legenda, un zvon.
Si tot aici, un punct foarte important, povestile si legendele. Orice carte de folclor vei deschide pe malurile Dunarii poti gasi povestea lui Satanail (usor tragi-comica) si felul in care a creat lumea. Daca la noi, la bulgari si la sarbi circula aceleasi glume nesarate pe tema asta veche de cateva secole insemna ca se ascunde ceva adevar sub atata praf.

Prin definitie bogomilii sunt urmasii „pavlicienilor”, miscare de origine maniheista. Deci sursa inspiratiei lor e Pavel, insa ramane un curent dualist (cand spunem dual ne referim la binomul bine-rau) in care credeau ca Iisus e un inger salvator INSA un dumnezeu rau, malefic a creat lumea.

Depindem de:
1. origini documentate cum ar fi manuscrisul paleo-slav de la 1210, altele grecesti.
2. locatie – erezia se plimba pe „buze” tocmai din Asia Mica, prin Bulgaria, Macedonia, apoi Constantinopol si se pare ajunge la albigenezi si cathari in Italia , Franta si Vestul Germaniei.
3. Ramificatii – mai mult sau mai putin adevarate Patarini (Italia), Cathari (Germania), Albigenzi (Franta) – din mare nefericire nu pot fi demonstrate
Bogomilii de rasarit – Bizant, Serbia, Tarile Romane si Rusia, Bosnia mai apoi si mai aproape de zilele noastre Ucraina.
4. Doctrina – Satanael, fiul lui Dumnezeu creaza lumea vizibila, creaza omul imperfect si incomplet (Tatal ii da suflul), o seduce pe Eva si in sfarsit toate elementele pentru care un satanist ar fi in culmea fericirii.

DAR
– dispretul pentru trup si materie si abtinerea de la placeri nu ii face candidatii ideali. In plus, duceau o viata in stil mormon, foarte aspra si austera.

Cimitir bogomil in Croatia

Bogomilismul pare sa fi fost precursorul satanismului, ce a deschis apetitul spre nerespectarea dogmelor pe de o parte (ramura bisericii autentice din Macedonia sa-i zicem, purii – ce ironie), dar a instituit alte reguli mult mai stricte in cealalta jumatate (secta canonica chiar).

Depinde cat de mult vrem sa credem asta. Pentru ca, in lipsa documentelor si a dovezilor, imaginatia zboara liber.

O legatura elocventa sa zicem, probabila chiar ar fi Yezidii. Acestia sunt un amestec indo-iranian de religii.  Au „adunat” de prin zona tot ce puteau in materie de spiritualitate. Insa, se pare ca se supun diavolului reabilitat de Allah. Sistemul lor este un sincretism evident de credinte populare si de franturi de invataturi ale marilor religii universale. Acestia au un fel de biblie – Mishefa Res (Cartea Neagra) si de obicei totul e transmis pe cale orala. Vorbim aici de Melek Taus – un inger paun (simbolul diavolului in sufism) care devine un demon luminat. Contradictiile sunt si ele la locul lor.

Daca s-ar descoperi adevarata origine a acestor invataturi am descoperi si primul gand sau prima idee satanista in sine (in sensul bun). Si asta e dovada ca pentru om nimic nu este imposibil.

Bibliografie

– Rev. Parapsihologie si Astrologie – 2007, copyright Dan Nicolae Dinescu

– I.P. Culianu – Gnozele dualiste ale Occidentului