Nascut la New York intr-o familie instarita de origine germano-evreiasca, Oppenheimer a fost crescut intr-un mediu care incuraja arta, muzica si curiozitatea intelectuala.
A intrat la Harvard in 1922 si a absolvit studiile cu “summa cum laude” in numai trei ani, specializandu-se in chimie. In urmatorii ani tanarul precoce a plecat in Europa, unde a lucrat cu o seama de fizicieni aflati in topul cercetarilor legate de fenomenele atomice in lumina noilor teorii. La un an dupa terminarea colegiului, Oppenheimer a publicat o lucrare stiintifica care demostra o perfecta cunoastere a acestor noi abordari.
Impreuna cu celebrul Max Born, a dezvoltat nu peste multa vreme o parte esentiala a teoriei cuantice, cunoscuta ca Metoda Born-Oppenheimer. Remarcabila sa lucrare de doctorat i-a adus faima internationala in 1927. In 1929, in plina ascensiune, Oppenheimer a acceptat ofertele facute de doua dintre nenumaratele universitati care doreau sa-l angajeze. Urma sa predea in trimestrul de primavara la recent infiintatul si efervescentul California Institute of Technology din Pasadena, iar in cele din toamna in campusul de la Berkeley al Universitatii din California, unde avea sa fie primul prosefor de mecanica cuantica. De fapt, eruditul om de stiinta avea sa treaca printr-o perioada de acomodare, invatand treptat cum sa-si adapteze nivelul discutiilor la capacitatea studentilor sai uluiti. In 1936 s-a indragostit de Jean Tatlock, o tanara capricioasa si instabila al carei idealism inflacarat si-a gasit un debuseu in partidul comunist.
Furtunoasa lor poveste de dragoste a coincis cu o perioada tulbure in istoria mondiala, de la Marea Criza din Statele Unite pana la actiunile in forta ale unor dictactori precum Hitler, Mussolini si Fraco in Europa occidentala. Asemeni multor altora preocupati de soarta lumii la aceea vreme, Oppenheimer a reflectat la ideile de stanga ca la o posibila solutie, desi nu s-a alaturat partidul comunist asa cum au facut-o fratele sau mai tanar, cumnata sa si multi dintre prieteni. In 1939 Statele Unite au aflat ca Germania hitlerista, care avea sa declanseze un razboi catastrofal, descoperise fisiunea nucleara.
Oppenheimer si alti specialisti si-au dat seama ca cercetatorii germani vor incerca sa produca o reactie in lant controlata care ar face posibila construirea unei bombe atomice cu un potential distructiv infinit mai mare decat al oricarui exploziv conventional (In stanga in imagine, bomba atomica „Little Boy”). La 30 decembrie 1944, Groves devenit intre timp general, putea face prognosticul ca pana la 1 august anul urmator, proiectul, care costase doua miliarde de dolari, avea sa duca la construirea unei bombe pe deplin operationale. Dar cand Germania si-a recunoscut infrangerea in mai 1945, multi dintre cercetatorii de la Los Alamos au inceput sa se indoiesca de necesitatea utilizarii armei. Toate aceste ingrijorari aveau sa conteze, desigur in cazul in care bomba nu functiona. Indelung asteptul test al primei arme nucleare a avut loc la 16 iulie 1945 la aproximativ 80 kilometri de baza aeriana americana de la Alamogordo, in New Mexico. Dispozituvul de testare era numit „Grasanul” datorita formei sale fixat pe un turn de otel ridicat in desert. Fix la ora 5.30 dimineata, un detonator actionat de la distanta a declasat explozia. Cu un vuiet asurzitor, o minge de foc uriasa cu nuante de violet-verziu si portocaliu a parjolit tot pe o raza de peste un kilometru jumate. Pamantul s-a cutremutrat din cauza reactiei in lant, iar turnul pur si simplu a disparut. O coloana de fum alb s-a ridicat rapid spre cer, dand nastere unei ciuperci inspaimantatoare la aproaximativ 11 kilometri deasupra solului.
Prima explozie nucleara provocata de un om a uimit, apoi a insufletit observatorii militari si oameni de stiinta aflati in apropierea terenului de testare. Unii dintre acestia s-au inghesuit sa-l felicite pe directorul proiectului. Dar Oppenheimer si-a amintit de Bhagavad Gita, poemul indian: „Am devenit moartea, distrugatorul lumilor”. Dupa agitatia din zori provocata de sirenele antiaeriene, s-a auzit semnalul care anunta incetarea starii de alarma. Stralucirea aurie a soarelui se revarsa peste multimea frematoare care se grabea la lucru pe strazile aglomerate ale Hiroshimei, luminand frunzele verzi si inguste ale nenumaratelor salcii pentru care orasul era faimos.
In aceea zi de august 1945, oamenii de afaceri care se grabeau la munca, copiii care zburdau in drum spre scoala, femeile care isi incepeau obisnuitele corvezi zilnice ale gospodariei stiau toti prea bine, dupa atatea bombardamente, ca cele doua sau trei bombardiere americane B-29 din departare nu reprezintau vreun pericol. Un atac serios ar fi umplut cerul de avioane.
Deodata, dupa cum avea sa-si aminteasca un supravietuitor „O lumina orbitoare a strafulgerat cerul… am simtit o caldura cumplita cum imi arde trupul… o tacere totala… Apoi o exploxie uriasa, ca bubuitul unui tunet vuind in departare. La ora 8.14 dimineata bombardierul Enola Gay si-a aruncat unica incarcatura LITTLE Boy dupa care s-a retras rapid. Cateva minute mai tarziu exploda bomba atomica degajand o stralucire orbitoare si incandescenta care a luminat cerul si a stranit un vant violent. Dintr-o minge de foc cu un diametru de 400 de metri s-a format un nor de forma unei ciuperci care s-a ridicat la inaltimea de 9000 de metri.
Caldura de o intensitate incredibila, probabil 3000 de grade celsius, a carbonizat instantaneu mii de oameni. Alte mii au mai trait cateva secunde pana cand au fost lovite de fragmentele purtate de vant sau strivite sub cladirile care se prabuseau. In panica multi au sarit in rau, opariti fiind de apele devenite fierbinti. In suflul mistuitor se estimeaza ca au murit in jur de 200.000 de persoane, aproape jumate din populatia aflata in oras in timpul zilei.
Aproximativ 60.000 de cladiri au disparut. Focurile razlete au dat nastere unor incendii de mari proportii care au devastat orasul, iar radiatiile si-au inceput actiunea tacuta aducand o moarte lenta si ingrozitoare.
In acea zi de 6 august 1945, o lume uluita a aflat ca omul reusise sa stapaneasca puterea ascunsa intr-un atom pentru a crea o arma inimaginabil de distructiva.
Autor: Gabi Dinca, editor www.descopera.org
super articolul!