Cat de radioactivi suntem?

Radioactivitatea este un fenomen fizic prin care nucleul unui atom instabil, numit si radioizotop, se transforma spontan (dezintegreaza) degajand energie sub forma de radiatii diverse, intr-un atom mai stabil.

Suntem radioactivi de la nastere, din cenusa stelelor a carei aglomerare a creat Pamantul. In corpul nostru se gasesc elemente radioactive grele, cum ar fi uraniul si elemente similare, dar si potasiu. Il intalnim in toate tesuturile vii. Este esential vietii, iar absenta sa duce la boli grave si deseori letale.

In ignoranta sa, Mama Natura a neglijat faptul ca o sutime din aceasta caramida esentiala era radioactiva si ca i-ar putea teroriza pe unii ecologisti anxiosi. Timpul mediu de viata al potasiului este de 1,3 miliarde de ani, prin urmare radioactivitatea sa se mentine pana astazi. De altfel, poate fi masurata cu usurinta gratie sensibilitatii miraculoase a detectoarelor de particule.

Am descoperit ca in corpul uman adult se produc circa 6000 de dezintegrari ale potasiului pe secunda. Acesta emite in special electroni si raze gama foarte energetice care pot iesi din corp si iradia persoana nevinovata, si cu siguranta neprevenita de pericol, care doarme in acelasi pat. Specialistii si oamenii care se ocupa de radioactivitate spun ca nivelul radioactivitatii din corpul uman datorat potasiului este de 6000 de becquereli. Fireste, nu este singura noastra sursa de iradiere. Mediul inconjurator, pamantul si cerul ne iradiaza din plin de douazeci de ori mai mult.

Uraniul se afla peste tot: in sol, in plante si in corpurile noastre. O persoana ingera aproximativ 2 µg (in jur de 1/15.000-a parte dinr-o uncie) din alimentele si apa consumata zilnic, insa doar o mica parte este absorbita in corp (aproximativ 1 / 2 procente).

Am putut vedea la televizor ingineri convinsi, suflete ingrijorate de soarta nefericitilor compatrioti, care conduc un laborator independent de masurare a radioactivitatii, CRIRAD, lansand avertismente la ora de varf, pentru ca era vorba fireste de o informatie senzationala, si anuntand ca o vata de sticla era radioactiva, contribuind astfel la prabusirea actiunilor puternicei societati industriale Saint-Gobain care o producea, sau denuntand o plaja inocenta din sudul Frantei, langa Grau-du-Roi, al carei nisip era radioactiv! Sigur, e adevarat, dar nisipul provenea pur si simplu din eroziunea rocilor natural radioactive ale masivelor muntoase, transportate de cursurile de apa pana la mare. Am vazut lansarea unor studii costisitoare, in valoare probabil de milioane de franci, numai pentru analizarea efectelor nocive ale uraniului saracit utilizat in obuzele antitanc in timpul razboiului din Golf, desi era evident ca efectul datorat radioactivitatii era nul, caci intensitatea sa este inferioara celei pe care o respiram cand stam in patru labe in iarba ca sa mirosim parfumul florilor de camp, datorita emisiunii unui gaz radioactiv natural, radonul, care insoteste dezintegrarea uraniului prezent in intreaga scoarta terestra si in multe case. Dependenta fata de o prejudecata ideologica poate duce la travestiuri surprinzatoare ale realitatii.

Desigur, este legitima preocuparea oamenilor de nocivitatea relativa a surselor de energie din care se adapa civilizatia lor, inclusiv energia nucleara. Dar ceea ce este mai putin linistitor, este ca uneori se foloseste nestiinta si temerile cetatenilor pentru a-i indemna sau a lua alte hotarari.

Bibliografie:

Georges Charpak & Henri Broch – Lectii de vrajitorie. Stiinta si paranormalul.

Health Physics Society: http://hps.org/publicinformation/ate/faqs/faqradbods.html