Christopher Hitchens – Dumnezeu nu este mare

In aceasta carte, Hitchens discuta despre religia organizata si despre faptul ca e „violenta, irationala, intoleranta, bazata pe ignoranta, ostila fata de critici, coercitiva fata de copii”. In Romania, cartea se poate achizitiona de pe site-ul editurii Litera.

Religia nu poate supravietui in Era Stiintei. Pana sa citesc aceasta carte, inca mai credeam ca religia mai are suficienta forta vitala pentru a mai exista un secol-doua. Dar Hitchens m-a convins ca este deja moarta, chiar daca inca mai exista milioane de oameni ce cred in zei sau in Dumnezeu si in ritualurile lui, si alti oameni care poarta razboaie sfinte in numele lui.

Conform lui Hitchens, desi Islamul se impotriveste, la nivel global, adevarurilor stiintifice, criticilor, libertatii corporale si mentale, si, desi inca reuseste sa stranga noi adepti prin intimidare, e la fel de mort ca oricare alta religie, fiind doar o perpetuare ritualica a unei credinte de mult depasita, care va disparea asemenea altor religii de dinaintea sa. Generatiile viitoare, care vor face parte dintr-o lume din ce in ce mai mica, vor crede din ce in ce mai rar in supranatural.

Stim ca exista cercetatori ce au convingeri religioase. In mod uimitor, sunt cativa pentru care e posibil sa accepte tot ceea ce ne dezvaluie fizica si cosmologia despre Univers si totusi sa creada intr-un Dumnezeu Creator ce are intentii misterioase in legatura cu creatia sa.

Se poate face asta – spune Hitchens – dar “teoria e valida si fara aceasta presupunere”. Dumnezeu poate fi pastrat, dar nu e necesar. Crezi in el, daca asta vrei, dar cand vine vorba de felul in care s-a creat si functioneaza lumea, Dumnezeu e irelevant, superfluu, o decoratie inutila datorata nostalgiei si obisnuintei. Nu vom obtine noi cunostinte despre stele prin rugaciuni, iar daca un astronom se va ruga pentru obtinerea acestor cunostinte, si se va duce duce o data la 7 zile la biserica pentru a castiga bunavointa divina, tot la telescopul sau se va intoarce pentru a obtine acele cunostinte.

Hitchens invalideaza argumentul “proiectarii inteligente” – argument final emis de o religie aflata in agonie – prin ilustratii din care reiese faptul ca daca Natura are intr-adevar un Creator, atunci e un Creator lipsit de inteligenta. “Gunoaiele” din ADN-ul nostru apartin unor creaturi inferioare; apendicele nostru; coada vestigiala; toate acestea sunt explicate satisfacator de evolutie, dar nu au niciun sens pentru proiectarea inteligenta.

Prezenta virusilor mortali nu spune multe despre proiectarea inteligenta ce se presupune ca ar trebui sa fie benefica omului. Descoperirile stiinfice si scepticismul au eliminat nevoia de justificare a ororilor, de a raspunde la intrebari de genul: “Cine ne-a imbolnavit de sifilis sau lepra sau l-a facut pe acest nou-nascut idot?”.

Proiectarea inteligenta implica o inteligenta ce exista inaintea tuturor celorlalte lucruri. Dar ceea ce noi numim inteligenta necesita o fiziologie umana, un creier, adica unul dintre lucrurile despre care stim ca a avut cea mai lunga perioada de evolutie. Noi fiind la capatul acelei evolutii. Afirmatia ca un astfel de lucru exista deja de la inceput nu e suficient de convingatoare.

Oare de ce multi oameni gasesc ca e mai usor sa conceapa un Nimic initial, apoi Ceva (Universul), apoi Nimic iar, decat sa conceapa ca Ceva a existat mereu si ca va ramane mereu Ceva? Stim ca Ceva exista. Stim ca materia nu dispare: isi schimba starea, dar nu se dizolva in nimic. De ce, daca acceptam ideea ca nu dispare niciodata, trebuie sa ne gandim la un inceput?

In fervoarea credintei ca a existat un “inceput”, credinciosii folosesc argumentul lor “logic” preferat, din moment ce totul are o cauza, atunci trebuie sa exista o Prima Cauza. Hitchen intreaba, in mod logic, care e cauza Cauzei sau cine l-a creat pe Creator? Niciun teolog sau filozof nu a reusit sa dea un raspuns sau un argument satisfacator la aceasta intrebare.

(Toma de Aquino a spus ca Dumnezeu a creat lantul cauza-efect din Univers, El fiind in afara acestui Univers, dar acest lucru nu raspunde la intrebarea existentei sale).

Povara demonstratiei a stat si va sta mereu pe umerii celui care face afirmatia. Scepticul nu are de ce sa demonstreze ca obiectul credintei celuilalt este fals. Dupa cum a zis si Karl Popper: “A nu gasi niciun motiv sa crezi, e un motiv suficient ca sa nu crezi”.

Hitchens refuza si vechiul argument conform caruia fara religie nu ar exista morala. Religia nu este o sursa indispensabila de etica sau de lege. Ratiunea si experienta invata oamenii, si ii va invata mereu, ca e mai bine si mai prudent sa traiesti intr-o lume unde anumite tipuri de comportament sunt evitate si in care anumite reguli sunt respectate. Exista sisteme legale ce preceda textele religioase. Sau dupa cum zice Hitchens: “Decenta umana nu e derivata din religie. O precede”.

Nu este nicio indoiala ca religia a fost o cauza a mizeriei umane, a cruzimii, a torturii si a majoritatii razboaielor. Religia a facut lucruri rele, dar si lucruri bune. Dar oamenii au facut dintotdeauna lucruri bune si lucruri rele, indiferent de motiv. Si o vor face mereu. Cat despre marile opere de arta pe care le-a inspirat, sa nu credeti ca daca religia nu oferea inspiratia pentru acea opera, artistul nu ar fi gasit-o in alta parte. Pe cat de multe picturi religioase sunt, tot pe atatea picturi ce infatiseaza muritori si scene normale sunt; pe cat de multe cladiri admirabile dedicate religiei sunt, tot pe atat de multe cladiri seculare sunt; si mult mai multe poeme si piese de teatru fara teme religioase decat poeme si piese de teatru cu teme religioase.

Hitchens subliniaza faptul ca lucrurile valoroase ce au aparut din religie sunt apreciate atat de cei piosi, cat si de necredinciosi. Hitchens mai enumera si alte lucruri ce nu necesita credinta pentru a fi pretuite si pastrate, iar in unele cazuri, lucruri care s-ar fi pastrat daca nu ar fi fost credinta, asa cum e cazul statuii lui Buddha, care a fost aruncata in aer de talibani, in numele religiei lor. Acesta e un tip de vandalism pe care ateii nu o sa il comita niciodata deoarece nu au motive.