christopher-hitchens-mortalitateCartea este scrisa de Cristopher Hitchens in 2012 si publicata postum, e formata din 8 capitole, primele 7 au aparut sub forma de eseuri in revista Vanity Fair. In aceste eseuri se discuta perioada in care este diagnosticat si tratat de cancer esofagian. Cel de al 8-lea capitol este compus dintr-o prefata scrisa de Graydon Carter (editorul lui Hitchens de la Vanity Fair), diverse notite fragmentate a lui Hitchens si o postfata scrisa de Carol Blue, vaduva lui Hitchens.

Editia romaneasca este publicata de editura Litera, si poate fi achizitionata de pe site-ul editurii.

Eseurile sunt sincere, evita extremele bravurii sau ale compatimirii. Prezinta situatia, la inceput cu demnitate, apoi, cand nu prea mai este demnitate, cu stoicism. Lucrurile sunt ceea ce sunt, nu au cum sa fie altfel. Cartea ar putea fi impartita in doua. Prima parte este publica, descoperirea bolii si consecintele sociale ale acestui fapt. A doua parte e personala, decaderea fizica (pana la un anumit punct chiar si psihica) datorata tratamentului si a bolii. Hitchens nu ezita sa ne impartaseasca regretele sale sau faptul ca a sperat tot timpul ca o sa faca parte din acel procent de pacienti ce intra in remisiune. Confruntat zi de zi cu propria sa mortalitate, Hitchens nu isi dezamageste sustinatorii, carora le ofera un mic tur de forta ce are ca punct de pornire cancerul sau. Este evident e ca “nu are un corp, ci este un corp”, iar acest lucru implica o multime de probleme ce nu pot fi ignorate. Dar oricat de dificila devine situatia la nivelul corpului, Hitchens ramane fidel principiilor dupa care si-a ghidat viata. Singurul lucru care l-ar putea ingrijora ar fi ca in agonie, plin de sedative si chimicale toxice, sa nu devina un imbecil si sa spuna ceva prostesc sau (Doamne fereste!) religios inainte sa moara.

Cartea se termina, asemenea vietii lui Hitchens, brusc si trist, lasand senzatia de neterminat, prin cuvintele sotiei sale.

LĂSAȚI UN MESAJ