Filozofia ca Arta Regalis

Articole asemănătoare

Filozofia ca forma a cunoasterii , a constiintei si a culturii

Nevoia de filozofie

Filozofia s-a nascut din nevoia permanenta a omului de a sti cine este el in aceasta lume, care este specificul existentei sale in raport cu natura si societatea in care traieste, din necesitatea de a avea constiinta lucida de sine si de tot ceea ce il inconjoara.
Constantin Noica definea filozofia ca idee care se ridica la puterea intregului, a lumii ca totalitate si totodata ca una din formele de intoarcere a omului la sine, a constiintei de sine.
Atata timp cat va exista omul pe acest pamant el se va intoarce mereu la sine reflectand asupra existentei sale si a lumii. Omul este si o fiinta metafizica care nu poate exista si avea deplin liniste fara o constiinta lucida de sine, fara o filozofie.
Filozofia a fost implicata in toate marile transformari ale societatii moderne. Am putea concepe lumea culturii si democratiei antice grecesti fara filozofia pe care a dezvoltat-o, fara gandirea lui Socrate, Platon, Aristotel ?
Pentru a intelege cu adevarat revolutiile moderne mai ales pe cele din Anglia si Franta care au pus bazele statului de drept si ale democratiei renascute in tarile europene fara puternica relansare a filozofiei gandirii teoretice in perioada premergatoare fara contributiile in filozofie ale lui Bacon, Hopps, Hume, Locke in Anglia si ale lui Descartes, Rousseau, Voltaire si apoi ale enciclopedistilor in Franta ?
Am putea continua cu intrebarile despre modernizarea Germaniei in secolul XIX care ar fi greu de imaginat fara ideile filozofiei premergatoare ale unor ganditori ca Leipnitz, Hegel chiar si impactul pe care l-a avut gandirea lui Marx in ultima suta de ani, cu toate ca socialismul a esuat in Europa, tine si el de rolul social al filozofiei respective.
Insasi cultura, ca si identitatea noastra ar fi de neconceput fara componenta ei filozofica.
Lipsita de aportul filozofiilor istoria societatilor si a lumii in ansamblul ei ar fi incomparabil mai saraca in valori spirituale si actionale. Accelerarea ritmului schimbarilor in istorie, intensificarea interdependentelor la nivel mondial din ultimele decenii, dezvoltarea stiintelor si implicatiile lor metafizice fac si mai acuta nevoia omului contemporan de filozofie.
Filozofia ramane o aspiratie umana permanenta, o apoteoza a cunoasterii teoretice si a cunoasterii culturale.

thinking-man-rodinMetafilozofia

Totalitatea consideratiilor despre ceea ce este in fond filozofia ca modalitate specifica de cunoastere, despre obiectul si problematica ei ca si a celor proivind functiile filozofie si relatiile ei cu stiinta si cu practica ei sociala, cu lumea valorilor si cu intreaga creatie culturala se constituie intr-un corp de reflexii ale filozofiei asupa ei insasi care este cunoscut sub numele de metafilozofie.
Metafilozofia este filozofia filozofiei, este constiinta de sine a filozofiei asa cum filozofia insasi este la randul ei constiinta de sine a omului in lume.
Metafilozofia a fost caracterizata cu claritate de Lucian Blaga ca o constiinta filozofica.
Metafilozofia este si un fel de constiinta de sine pentru filozofi asa cum este constiinta de sine pentru artisti sau constiinta stiintifica pentru cercetatorii stiintifici.
Prafrazand o maxima a lui Rables: „stiinta fara cunostinta este ruina sufletului” putem afirma ca filozofia fara metafilozofie poate sa-l duca pe filozof in impas.

platon-si-aristotelDefinirea filozofiei

Etimologia termenului de filozofie provine din contopirea a doua cuvinte grecesti: un prefix derivat din „filia” (dragoste, iubire) si o radacina „sofia” (intelepciune).
Aceasta semnificatie a termenului de filozofie apartine lui Pitagora care din modestie nu s-a considerat intelept si si-a zis „iubitor de intelepciune”.
Mai sigur este ca acest cuvant a fost intrebuintat in cercul elevilor lui Socrate in veacul al V-lea inaintea lui Hristos si de la acestia a ramas ca mostenire nestirbita viitorului.
Termenul de filozofie a diferit din antichitate si pana in zilele noastre, astfel in antichitate ea fost denumita stiinta intelepciunii, stiinta fericirii sau stiinta externa a cunoasterii adevarate a statornicului, a identicului, a tiparelor ideale externe si absolute ale lucrurilor numite idei (Platon) sau stiinta primelor principii si cauze (Aristotel) sau stiinta lucrurilor umane si divine (Cicero).
Daca in antichitate filozofia a desemnat orice predilectie pentru intelepciune orice preocupare intelectuala in epoca moderna ca urmare a eforturilor progresive ale spiritului de a cunoaste lumea si pe sine in raporturile cu ea filozofia dobandeste o semnificatie mai restransa, accentul fiind pus pe dimensiune rational explicativa a acestuia. In aceasta viziune Emanuel Kant spunea ca filozofia este o cunoasterea rationala prin concepte pure, este stiinta supozitiilor, a conditiilor cunoasterii si actiunii si in acelasi timp sistemul cunoasterii filozofice.
Fichte defineste filozofia ca stiinta a absolutului iar Hegel spune ca „numele de filozofie a fost dat intregii stiinte care se ocupa de cunoasterea naturii statornice si a unversalului in oceanul singularitatii empirice precum si a necesarului a legilor si dezordinea aparenta a multimii infinite a intamplatorului”.
Schopenhauer arata ca filozofia este stiinta exprimata in concepte a carei sarcina este ca intreaga esenta a lumii sa o repete in concepte in mod abstract, general si clar.
In secolul XIX reactia fata de caracterul teoretico-speculativ a dus la aparitia pozitivismului, conceptie filozofica ce respinge filozofia ca o reprezentare teoretice generalizata asupra lumii.
Filozofia pozitivista afirma limitarea acesteia la fapte obsevabile pe care ea trebuie sa le descrie si doar in subsidiar sa le aplice.
Auguste Compte considera filozofia ca sistemul total a cunostintelor omenesti iar Spencer credea ca filozofia consta in cunoasterea totala unificata.
La sfarsitul secolului XIX si inceputul sec XX Wenndt afirma despre filozofie ca este stiinta generala care incearca unificarea intr-un sistem necontradictoriu a tuturor cunostintelor oferite de cunostintele particulare. De pe pozitia pragmatismului Jones crede ca filozofia exprima o anumita atitudine, o uniune si unitate de scop a inteligentei si vointei.
In legatura cu definitia filozofiei mentionam si opinia unor ganditori romani:
Titu Maiorescu arata ca filozofia este nazuinta spre intelepciune.
P. Negulescu definea filozofia ca fiind analiza primelor principii si sinteza ultimelor rezultate ale stiintei in vederea explicarii totale a universului.
Constantin Radulescu Motru spune ca filozofia studiaza principiile fundamentale ale orcarei stiinte clarificand concepte de baza ale stiintelor si armonizand punctele de vedere divergente, fiind singura si unica disciplina teoretica rationala care ne ofera o cunostinta unitara, cunostinta cea mai completa si cea mai putin relativa din lume.

Mircea Florian propune filozofiei doua mai acceptii:
1. Filozofia este stiinta fundametelor, a principiilor a legilor cele mai cuprinzatoare ale lumii.
2. Filozofia este o conceptie asupra vietii omului pentru a descoperi sau crea idealuri si valori aducatoare de fericire si innobilare.
Dumitru Rosca definea filozofia ca fiind conceptia generala despre lume, rod al unui efort spre sinteza totala, doctrina care pretinde sa ne dea o imagine de ansamblu a existentei considerata in totalitatea ei.
Constantin Noica subliniaza caracterul integrativ al filozofiei afirmand ca ea este una de la actul logic la cel gnoseologic (actul cunoasterii) si de aici la actul etic si estetic .

Autor: Dell, www.descopera.org

Articole recente

Articolul precedentViata inteligenta in Univers
Articolul următorCe este Divinitatea?

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

VIDEO

Recomandări