Gandirea selectiva
Gandirea selectiva este procesul care permite selectarea informatiilor favorabile credintelor subiectului, indepartandu-le pe cele care i se opun. Acest gen de gandire constituie baza credintelor comune despre puterile psihice ale cititorilor de ganduri si a mediumurilor. De asemnea sta si la baza multor, daca nu chiar toate, credinte oculte si pseudostiintifice.
Validarea subiectiva
Validarea subiectiva este procesul prin care se face validarea unor cuvinte, afirmatii sau semne, drept corecte deoarece subiectul e capabil sa gaseasca semnificatii profunde si importante in ele. Acest tip de validare poate explica de ce atat de multi oameni sunt sedusi de acuratetea aparenta a profilelor de personalitate pseudostiintifice. Validarea subiectiva amageste pe oricine, pe sotia casnica care crede ca fericirea ei depinde de grupa ei sanguina sau de horoscop, pe agentii F.B.I. care cred ca profilele psihologice sunt exacte, chiar si pe terapistul care vede in petele de culoare din testul Rorschach, simptomele exacte ale unor probleme psihice.
Validarea subiectiva e un element esential in cadrul citirii reci folosita de catre astrologi, cititorii in palma si restul. Cel care se supune acestor practici trebuie sa coopereze, ceea ce nu e o problema, majoritatea clientilor isi doresc ca mediumul sa reuseasca si sunt dispusi sa se straduiasca sa gaseasca un sens personal, in lucrurile pe care mediumul le „descopera”. Un caz reusit de citire rece, e acel caz in care clientul e convins ca acuratetea datelor se datoreaza „puterilor” mediumului, si nu abilitatii si dorintei personale de a coopera.
Clientii sunt de regula docili. Mediumul spune ca simte o figura paterna care incearca sa il contacteze, iar clientul trebuie doar sa gaseasca pe cineva care sa se incadreze in acest tipar. Nu e nevoie sa fie tatal clientului. Asa ca atunci cand clientul identifica spiritul ca fiind sotul decedat, mediumul e validat de catre client. Sau mediumul spune ca i s-a transmis un mesaj „Eu nu merg singur”, iar clientul face legatura cu o persoana care era in carucior cu rotile, atunci cand a murit. Exista mii de de posibilitati de a da sens unui stimul ambiguu, tot ce trebuie e ca clientul sa gaseasca una din ele, astfel mediumul va fi validat.
Memoria selectiva e implicata in validarea subiectiva, pentru ca e imposibil ca clientul sa poata interpreta tot ceea ce mediumul ii transmite. Din fericire pentru medium, clientul uita greselile si se concentreaza asupra succeselor. Adica clientul isi va aminti doar acele lucruri care au avut sens, ignorand pe cele care nu pot fi intelese.
De obicei, in afara de validarea facuta de client, nu se mai face alta independenta, care sa verifice puterile mediumului. Multumirea clientului e o dovada suficienta a acuratetii mediumului, atat pentru medium, cat si pentru experimentatorii care il testeaza.
Cu cat e mai puternica dorinta de a realiza un contact, cu atat mai mult se va stradui clientul, sa gaseasca o semnificatie personala in lucrurile pe care mediumul le ofera.
Validarea subiectiva apare si in alte situatii. De ce?
Pentru ca oamenii se pricep de minune sa gaseasca semnificatii acolo unde nu sunt. Iar uneori nu vedem ceea ce se afla chiar in fata noastra. Vedem doar ceea ce vrem sa vedem, auzim doar ceea ce vrem sa auzim. Daca motivatia noastra e puternica, putem aduce mortii la viata sau putem crede ca lucrurile cotidiene si banale din viata proprie, mustesc de semnificatii paranormale si supranaturale.
Sa stiti ca din cand in cand, mediumurile sunt dovedite ca sarlatani. Asa cum a patit Sylvia Browne. Ea a aparut in emisiunea lui Montel Williams si a zis parintilor unui copil ca copilul lor de 10 ani, ce era disparut de cateva zile, e mort. Patru ani mai tarziu, Shawn Hornbeck a fost gasit in viata. Sylvia sustinea ca barbatul care l-a rapit pe Shawn, avea pielea inchisa la culoare, probabil hispanic, avea parul negru si lung si era inalt. A gresit in toate privintele. Pentru credinciosul devotat, mediumul nu greseste, iar atunci cand se pare ca a gresit, nu e din vina lui. E posibil ca mediumul sa fi confundat un spirit cu altul sau dupa cum a zis Sylvia, ea nu e Dumnezeu, deci nu e infailibila. Atunci cand afirmatiile se valideaza, ai dreptate, atunci cand nu se valideaza, iar ai dreptate.
Relatia dintre mediumuri si adeptii lor, e una de castig-castig.
Efectul Barnum
Asa se numeste un tip de validare subiectiva in cadrul careia o persoana gaseste semnificatii profunde in afirmatii generale, care se pot aplica multor oameni.
Un exemplu ar fi:
„Iti doresti ca oamenii sa te placa si sa te admire, dar ramai critic la adresa persoanei tale. Desi ai niste slabiciuni personale, de regula esti capabil sa le compensezi. Ai multe capacitati ascunse pe care inca nu le-ai folosit in avantajul tau. Uneori ai indoieli in privinta deciziilor pe care le iei.”
Daca credeti ca ca aceste randuri sunt preluate din „horoscopul de dimineata”, sa stiti ca aveti dreptate. Afirmatiile de acest gen se mai numesc si afirmatii Barnum si reprezinta un element eficient din repertoriul „meseriasilor” care se ocupa cu astfel de prognoze.
Daca aceste afirmatii se regasesc intr-un inventar de personalitate, despre care subiectul crede ca e pregatit in mod special pentru el, acesta are tendinta de a valida acuratetea acestor afirmatii, validand totodata si instrumentele folosite pentru obtinerea lor. Deci prin validarea afirmatiilor Barnum, sunt validate si puterile psihice ale mediumului.
Aceasta expresie a fost folosita de catre psihologul Paul Meehl, in privinta reputatiei lui P.T.Barnum, care trecea drept un manipulator psihologic de prima clasa si care sustinea ca „avem ceva pentru oricine”.
