Göbekli Tepe – locul unde s-a nascut religia

Aici uriasii de piatra vegheaza de milenii tainele ascunse ale umanitatii.

Desi vizitate de turisti turci si europeni, aceste ruine si-au ascuns pana in prezent semnificatiile si simbolurile. Chiar daca cercetatorii au incercat din rasputeri sa le descifreze mai raman lucruri care inca ne scapa.

In apropiere de Urfa, in Turcia, complexul a fost descoperit de arheologul german Klaus Schmidt care facea sapaturi in zona de peste un deceniu. De sus, de pe deal, se poate vedea la orizont in orice directie. Imaginati-va cum ar fi aratat in acele timpuri uitate – campii intinse pline de vietuitoare salbatice, turme de gazele, rauri serpuitoare care ar fi atras gaste si rate salbatice migratoare, arbori fructiferi si paduri intinse – aceasta zona ar fi fost un adevarat paradis al abundentei. Intr-adevar, regiunea se afla in capatul nordic al Semilunei fertile – o zona cu climat bland si pamant arabil intinzandu-se peste Liban, Israel, Iordan si Egipt si ar fi atras vanatori-culegatori din Africa si Levant.

Negasindu-se inca dovezi de locuire a zonei, Schmidt a presupus ca aceasta a fost prima “catedrala la inaltime” a umanitatii.

Am crezut pana acum ca agricultura a dat nastere oraselor si mai târziu scrierii, artei si religiei. Acum, cel mai vechi templu din lume sugereaza ca totul a decurs invers.

Zorii civilizatiei au explodat undeva pe dealurile din sudul Turciei.

Înaintea vizitatorilor apar zeci de piloni de piatra masivi dispusi într-un set de inele, unul ingramadit împotriva urmatorului. Cunoscut sub numele de Göbekli Tepe (pronuntat Guh-behk- Lee TEH –Peh adica „buric” in turceste), site-ul arheologic aminteste vag de Stonehenge, cu exceptia faptului ca Göbekli Tepe a fost construit mult mai devreme si nu din blocuri cioplite rudimentar, ci cu stâlpi imensi de calcar curat sculptati si stropiti cu basoreliefuri de animale – o adevarata  cavalcada de caprioare, serpi, vulpi, scorpioni, si mistreti feroce. Asamblarea complexului a fost datata cu aproximativ 11.600 de ani în urma, sapte mii de ani înainte de Marea Piramida din Giza. Aceasta contine cel mai vechi templu cunoscut.

Predatand Stnehenge cu 6000 de ani, intr-adevar, Göbekli Tepe este cel mai vechi exemplu cunoscut de arhitectura monumentala, prima structura pusa la cale si executata de fiintele umane, care a fost mai mare si mai complicata decat orice alta constructie cunoscuta la acea vreme. Atunci când acesti piloni au fost ridicati, în masura în care stim, nimic de scara comparabila nu exista în lume.

La momentul constructiei Göbekli Tepe cea mai mare parte a rasei umane traia în grupuri mici, nomade, care au supravietuit prin culegerea plantelor si vânarea animalelor salbatice. Constructia  site-ului ar fi cerut mai multi oameni care vin împreuna într-un singur loc decât s-ar fi intamplat probabil înainte. Uimitor, constructorii templului au fost în masura sa reduca, sculpteze si sa transporte pietre de 16 tone si peste 18 metri inaltime pe distante de sute de metri în ciuda faptului ca nu aveau roti sau animale de povara. Pelerinii care au venit la Göbekli Tepe au trait într-o lume fara scris, metal, sau ceramica; pentru cei care se apropiau de templu de jos, pilonii acestuia trebuie sa fi planat deasupra capului lor ca uriasi rigizi, titani ai altor vremuri, iar animalele sculptate pe pietre tremurând în lumina focurilor precum emisarii dintr-o lume spirituala pe care mintea umana deabia incepuse sa ii imagineze.

Arheologii înca excaveaza Göbekli Tepe si dezbat sensul descoperirilor. Ceea ce ei stiu sigur este ca site-ul este cel mai important într-o harta de concluzii neasteptate care au rasturnat ideile anterioare despre trecutul indepartat al speciei noastre. Doar cu 20 de ani în urma, cei mai multi cercetatori au crezut ca stiau timpul, locul si succesiunea momentului in derularea Revolutiei neolitice – tranzitia critica care a dus la nasterea agriculturii, transformand definitiv Homo sapiens din grupuri razlete de vanatori-culegatori in sate si comunitati agricole si de acolo spre societatilor sofisticate tehnologic, cu temple mari, turnuri, regi si preoti care înregistrau ispravile lor în forma scrisa. Dar, în ultimii ani, mai multe descoperiri noi, Göbekli Tepe fiind preeminenta printre ele, au început sa forteze barierele si teoriile prafuite ale arheologilor.

Joris Peters, un arheolog care lucreaza la Ludwig Maximilian University in Munich, expert in analiza oaselor de animale a concluzionat ca cei care ocupau complexul se hraneau cu gazele, porc mistret, caprioara, oaie si o duzina de pasari salbatice. Ca atare – un site de vanatori-culegatori identic cu celelalte din regiune. Dar cercetatorii au aratat ca la 1000 de ani distanta de acest site, oamenii au inceput deja sa domesticeasca animale precum oi, vite si porci si sa cultive grane salbatice. Toate acestea existau deja la Göbekli Tepe. In plus, exista si forta de munca necesara si mai ales motivatia.

Aceasta noua teorie care devine mai clara ne face sa intelegem ca oamenii nu s-au stabilit, au inceput sa cultive si deabia apoi au trecut la constructia templelor sau a altor edificii complexe sociale ci mai degraba invers. Au existat puncte de atractie ca acesta unde oamenii au fost atrasi.

Acest efort prelungit, continuu a pus bazele viitoarelor societati.

In privinta simbolurilor, a incerca sa le descifram e ca si cum am incerca sa explicam inexplicabilul. Distanta foarte mare in timp, varietatea acestora indica faptul ca acei oameni incercau sa stapaneasca fiarele salbatice, poate sa domine natura, sa devina noii ei stapani.

Unii cercetatori sustin chiar ca simbolurile legate de vulturi ar putea sa reprezinta legatura cu spiritualitatea. Acestia au fost gasiti si in Siria si in alte situri si reprezinta credinta oamenilor din neolitic in spirit si in viata de dupa moarte.

Acesta este locul primei transformari radicale din istoria umanitatii.

Ridicarea din salbaticie, din traiul nomad, este primul pas spre adevarata istorie a civilizatiei.

La început revolutia neolitica a fost privita ca un eveniment singular, fulgerator, brusc, de geniu, care a avut loc într-o locatie unica – Mesopotamia, între Tigru si Eufrat, în ceea ce este acum sudul Irakului, apoi s-a raspândit în India, Europa, si dincolo. Cei mai multi arheologi au crezut ca aceasta înflorire brusca a civilizatiei a fost determinata în mare masura de schimbarile de mediu: o încalzire treptata odata ce Epoca de Gheata se incheiase, care a permis unor oameni sa înceapa sa cultive plante si sa imblanzeasca animale de turma din abundenta. Cercetarea sugereaza ca „revolutia” a fost de fapt efectuata de mai multe mâini pe o suprafata mare si peste mii de ani ca durata. Si se poate sa fi fost determinata nu de mediu, ci de cu totul altceva.

Cele mai multe dintre cele mai mari centre religioase, trecute si prezente, au fost destinatii pentru pelerinaje, cum a fost Vaticanul, Mecca, Ierusalimul, Bodh Gaya (în cazul în care Buddha a fost iluminat), sau Cahokia (complex enorm nativ american lânga St Louis). Acestea sunt monumente destinate calatoriilor spirituale, iar oamenii de pretutindeni au venit de multe ori de la distante mari atrasi ca un magnet de forta irezistibila, de farmecul si magia acestor locuri. Göbekli Tepe poate fi primul dintre acestea, inceputul unui model, al unui tipar. Ceea ce le sugereaza, cel putin arheologilor care lucreaza acolo, ca sensul uman al sacrului si iubirea umana pentru un bun spectacol in care sa fie mirati si impresionati – ar fi dat nastere însasi civilizatiei.

Cercurile urmeze un design comun. Au fost descoperite 20 de astfel de inele. Toate sunt facute din stâlpi de calcar in forma de piroane uriase sau al literei „T”. Ei stau la o masura de brat sau mai mult în afara, interconectati prin ziduri de piatra mici. În mijlocul fiecarui inel sunt doi piloni inalti, capetele lor subtiri sunt montate în santuri adânci taiate în podea.

Pentru Schmidt, pilonii în forma de T sunt fiinte umane stilizate, o idee sustinuta de catre bratele sculptate  din „umerii” unor piloni. Pietrele sunt aranjate cu fata spre centrul cercului, ca la „o întâlnire sau un dans”, spune Schmidt – o reprezentare, probabil, a unui ritual religios. În ceea ce priveste animalele, el a remarcat ca acestea sunt în mare parte creaturi mortale: scorpioni, mistreti, lei feroce. Poate ca reprezentarile de pe piloni pot fi pazite de ele sau pot fi integrate ca totemuri.

Un adevarat puzzle de piloni sub altul atat cat excavarea a continuat. Din motive înca necunoscute, inelele de la Göbekli Tepe par sa fi pierdut în mod regulat din putere, sau cel putin din farmec. La fiecare câteva decenii oamenii au îngropat pilonii si au pus pietre pe un nou al doilea inel, mai mic, în interiorul primului. Uneori, mai târziu, au instalat un al treilea. Apoi, întregul ansamblu ar fi fost umplut cu moloz, si un cerc complet nou creat în apropiere. Site-ul poate a fost construit, completat, si reconstruit din nou, timp de secole.

Uimitor si pe atat de ciudat este ca cei de la Göbekli Tepe au devenit cu trecerea timpului constructori de temple mult mai slabi. Cele mai vechi inele sunt cele mai mari si mai sofisticate, tehnic si artistic. Odata cu trecerea timpului, pilonii au devenit mai mici, mai simpli si au fost montati cu grija mai putina. În cele din urma efortul pare s-a stins cu totul in jurul 8200 î.Hr. Göbekli Tepe a cazut in ruina si a fost dat uitarii. Zeii au tacut.

La fel de important ca ceea ce cercetatorii au descoperit a fost ceea ce ei nu au gasit: nici un semn de locuire. Sute de oameni trebuie sa fi fost necesari pentru a sculpta si ridica stâlpii, dar site-ul nu a avut nicio sursa de apa. Acesti lucratorilor ar fi avut nevoie de case, dar sapaturile nu au descoperit niciun semn de pereti, cosuri, focuri, bucatarii sau alte anexe. Ei ar fi trebuit sa fie hraniti, dar nu exista nici o urma a agriculturii. A fost doar un centru ceremonial. Judecand dupa miile de oase de gazela si zimbru gasite, muncitorii par sa fi fost alimentati de transferurile constante aduse de la vânatori indepartate. Toate aceste demersuri complexe trebuie sa fi avut organizatori si supraveghetori, dar nu exista înca nici o dovada buna a unei ierarhii sociale, nicio zona rezervata mormintelor pentru persoane mai bogate.

Paradoxal, Göbekli Tepe pare sa fie atât un vestitor al lumii civilizate care avea sa vina dar si ultimul, cea mai mare emblema a unui trecut nomad care deja disparea. Realizarea a fost uimitoare, dar este greu de înteles cum a fost facuta sau ceea ce a însemnat. „In 10 sau 15 ani”, prezice Schmidt „, Göbekli Tepe va fi mai faimos decât Stonehenge si pentru un motiv bun.”

Antropologii au presupus ca religia organizata a început ca o modalitate de a salva tensiunile care inevitabil au aparut atunci când vanatorii-culegatori s-au stabilit, au devenit fermieri, si au dezvoltat societatile mari.  Desi primitive, practicile religioase precum îngroparea, arta funerara si zecile de figurine au aparut cu mii de ani mai devreme, insa religia organizata a aparut, din acest punct de vedere, numai atunci când o viziune comuna a unui ordin ceresc a fost necesara pentru a lega împreuna aceste grupuri marunte de oameni. Aceasta a ajutat la justificarea ierarhiei sociale, care a aparut într-o societate mult mai complexa: cei care au ajuns la putere au fost vazuti ca având o legatura speciala cu zeii. Comunitatile de credinciosi, uniti într-o viziune comuna a lumii si avand locul lor în ea, au fost mult mai uniti decât grupurile razlete de indivizi.

Göbekli Tepe sugereaza o inversare a scenariului unanim acceptat in prezent: construirea unui templu masiv de catre un grup de culegatori este o dovada ca religia organizata ar fi putut veni înainte de dezvoltarea agriculturii si a altor aspecte ale civilizatiei. Aceasta sugereaza ca impulsul uman de a se aduna pentru ritualuri sacre a aparut cand oamenii si-au schimbat viziunea de a se vedea ca facând parte din lumea naturala si a cauta stapânirea ei.

Arheologul francez Jacques Cauvin a crezut ca aceasta schimbare in constiinta a fost o „revolutie a simbolurilor,” o schimbare de conceptie, care a permis oamenilor sa-si imagineze zeii – fiinte supranaturale asemanatoare cu oamenii.

Schmidt speculeaza ca oamenii care traiau într-o raza de sute de mile de Göbekli Tepe au creat templul ca un loc sfânt pentru a se aduna, aducând daruri si, probabil, tribut pentru preotii sai si mestesugari. Un fel de organizare sociala ar fi fost necesara nu numai sa-l construiasca, dar, de asemenea, sa se ocupe cu multimile atrase.  Desigur, au fost la mijloc si sarbatorile. Schmidt a mai descoperit bazine de piatra, scene abstracte inca neidentificate. Templul a fost un loc spiritual.

„Douazeci de ani în urma, toata lumea credea ca civilizatia a fost condusa de fortele naturii”, spune Schmidt. „Cred ca ceea ce putem invata aici este ca civilizatia este un produs al mintii umane.”

Doar timpul va spune adevarul despre aceasta descoperire fascinanta si modul in care va influenta felul nostru de a gandi despre stramosii nostri si istoria umana în general.

Sursa foto Göbekli Tepe Pillar: ngm.nationalgeographic.com