Icoanele care plang.
Ca editor al cartii Realismul Stiintific si Religios, chintesenta a filozofie începutului de Mileniu III, am vrut sa-l cunosc personal pe autor, mai ales ca auzisem de unele experimente si inventii ale domniei sale medaliate cu aur la saloane nationale si internationale de inventii.
Am sa încerc sa redau cît mai fidel dialogul în urma caruia am înteles adevarul despre lacrimile icoanelor.
…
- Este adevarat ca sunteti ctitorul schitului “Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul” din statiunea Izvoare, din muntii Gutîi?
- Da, în 10 Iulie 1993 la ora 13 si 13 minute, coborand dealul de la Izvoare cu un Opel Ascona, ginerele meu Dan la volan, împreuna cu nepoata Sanda si cu sotul ei Dan, pierzînd controlul volanului au plonjat în prapastia de la Cascada, mai bine de 15 metri în gol. Masina s-a rastrurant cu rotile în sus si ca prin minune, repet minune, nici unul nu au avut nici macar o zgîraitura. Ca o recunostinta adusa mîntuitorului ca i-a salvat, am hotarît sa ridic o biserica în statiune. Restul, pentru mine, este istorie de acum.
- Este adevarat ca biserica are cîteva caracteristici mai aparte?
- Da. Ca o expresie a nevoii de ecumenism, eu greco-catolic am ridicat un schit ortodox. Apoi orientarea schitului este Sud – Nord, nu Est – Vest.
- Stiu din auzite, ca pe lînga locas de rugaciune, dv. ati facut si unele experimente mai deosebite. Spre exemplu, ce ne puteti spune despre lacrimile icoanelor?
Privindu-ma fix din nou, îsi face o cruce spunand:
- Doamne iarta-ma daca ti-am luat numele în desert, dar am vrut sa stiu si sa le spun si lor…
Apoi, fara sa clipeasca, cu privirea rece, apropape inumana a continuat:
- Într-adevar, am facut un studiu cu privire la aparitia lacrimilor pe unele icoane si iata cum am procedat: am angajat un pictor renumit în zona, A. Goja fie-I tarina usoara, care a pictat doua icoane cu Maica sfînta si cu pruncul Isus. La prima icoana, în acuarela, a amestecat praf de sticla si a facut cu pensula o retea de striatiuni superficiale si imperceptibile, toate convergînd spre ochiul drept, la vedere. Cea de a doua icoana a pictat-o normal, dar identica la aspect cu prima, fara sa aseze vopseaua sub forma unor mici canale superficiale. Concomitent cu picturile un iscusit pictor de icoane pe sticla din Chiuzbaia, a pictat cîteva iconite. De Sf. Marie Mare, în 15 August, lume multa si caldura mare la biserica din deal. Picturile si iconitele pe sticla au fost asezate pe pereti, în biserica, fara sa stie nimeni în afara de mine ce urmaream. Dupa începerea slujbei, cînd temperatura în biserica a ajuns la 37 de grade si umiditatea a depasit 90%, pictura striata a început sa scape “lacrimi” pe care le-am observat numai eu pentru ca nimeni nu stia de experiment. Dupa terminarea slujbei am constatat ca cealalta pictura si iconitele pe sticla s-au umezit dar nu au “plîns”. Concluzia mea a fost ca, în anumite conditii de umiditate si temperatura, condensul care se depune pe anumite materiale “curge” si se aduna sub forma unor “lacrimi”. (Un fenomen asemanator cu evolutia condensului de pe parbrizele 
automobilelor dimineata.) Picaturile respective au caracteristicile “lacrimilor” deoarece condensul este format din umiditatea existenta în respiratie si în transpiratia multimii. Dupa alte doua saptamîni am repetat experimentul cu pictura fixata într-o rama metalica cu rol de racitor, de aspectul unei “semicarcase” din care ieseau doar chipurile Maicii Sfinte si a Pruncului Isus. “Racitorul” favorizînd condensarea umiditatii din biserica, a favorizat aparitia unor “lacrimi “ mai mari si mai dese. Am avut o anumita emotie. Demonstratia fiind facuta, m-am limitat numai la atît. Uite, vezi dumneata, este pentru prima oara cînd vorbesc despre aceste lucruri si m-as bucura sa fie întelese de catre cititorii dumneatale.
- Au mai fost si alte experimente?
- Da.
- Ne puteti spune, sa stim?
- M-am nascut, am murit si am înviat în dangatul clopotelor pentru a va spune multe. Toate la vremea lor.
…
Si am tacut, parca cu parere de rau ca nu mai pot crede în toate lacrimile icoanelor.
Iordan Stavar
Seven Stars Consulting
www.inventatori.ro
Articol trimis de: Iordan Stavar
Scuza-ma dar e o diferenta mare intre religie si stiinta. Nu poti sa o subclasezi pe una in defavoarea celeilalte deoarece merg pe carari total diferite. Stiinta ne-a oferit posibilitatea ca noi doi sa comunicam acum, iar credinta religioasa ofera speranta, iubire si valori morale. Desi intr-un punct cele doua se intersecteaza (de aici si disputa…). Raspunsurile oferite de religie nu sunt satisfacatoare. Nu e de ajuns: “si Dumnezeu a creat Cerul si Pamantul”. Aici intervine stiinta, in care incearca sa gaseasca raspunsul la intrebarea “cum?”.
Ai spus: “cautarea lui Dumnezeu prin sine”. Eu mai intai as spune: “cautarea lui Dumnezeu DIN sine.”
nu am inteles prea bine experimentul asta. icoanele vechi sunt pline de striatii (suportul uneori era zgariat pentru a fixa mai bine grundul si in timp aceste zgarieturi se vedeau prin stratul pictural; au si zgarieturi, abraziuni mai mari,mai mici aparute dupa manipulare) , de cracluri, nu mai spun ca o parte din icoane au o culoare pastoasa, se vad bine tusele. deci cred ca aceste picaturi de condens se pot forma oriunde, nu numai pe obraz- pe vesminte, pe maini. ca restaurator de icoane am avut ocazia sa vad de aproape icoane care au plans. nu am observat nici o striatie ciudata. mai degraba as spune ca pensulatia era foarte fina.
in plus- icoanele aste nu plang tot timpul. stiu o icoana care a plans doar la un craciun-atat. in ultimii ani nu am mai auzit sa se intample asa ceva. si lacrima ei a coborat pe obraz foarte greu – cam intr-o saptamana. restul icoanei nu avea nici o picatura de condens.
Nu la toate icoanele se intampla asa. Cunosc un caz de icoana care plange cu lacrimi de mir. Acolo nu mai poate fi vorba de asa ceva.
lacrimile icoanelor sunt un mare fake…yo nu cred in puterea icoanelor kre sunt faqte de mana omului,deci nu au nimiq divin in ele mai ales dak sunt sfintite de cei mai pacatosi si falsi dintre pamanteni:preotii…sincer q toti trebuie sa avem o credinta,e logiq k universul nu s a creat singur si avem un creator de natura divina in kre cred 100%,dar biblia si icoanele nu au nicio legatura q el,poate doar putin biblia kre are niste coduri semnifiktive….
@vampy
“lacrimile icoanelor sunt un mare fake” – demonstreaza asta. Ai zis-o acum arata-ne de ce.
Preotii cand sunt hirotoniti, ei primesc har de la Duhul Sfant, asa ca poate sa fie un preot si cel mai mare betiv, ca tot are har.
Biblia coduri semnificative? Ce tot zici ca serios ca nu inteleg
Icoanele plang cu lacrimi, din icoane izvoraste mir, cunosc cazuri in care din icoane a curs si sange (s-au luat analize si s-a dovedit stiintific ca era sange). Si toate acestea pentru ca oamenii sa se intoarca la Adevaratul Dumnezeu: Sfanta Treime. Din pacate, din cauza cugetului stricat al oamenilor, si din cauza ca se interpreteaza gresit absolut orice Adevar, minciuna a devenit un adevar stilizat… Deci icoanele sunt modul prin care oamenii pot lua legatura cu Dumnezeu.
prin icoane i-L simptim pe Dumnezeu mai aproape de noi iar Dumnezeu prin ele ne arata semne si minuni
interesant! chiar ai nevoie de icoane ca sa il simti pe dumnezeu aproape de tine?, daca nu ar mai fi icoane nu ai mai crede?