Intre normal si paranormal, lacrimile icoanelor
Ca editor al cartii Realismul Stiintific si Religios, chintesenta a filozofie inceputului de Mileniu III, am vrut sa-l cunosc personal pe autor, mai ales ca auzisem de unele experimente si inventii ale domniei sale medaliate cu aur la saloane nationale si internationale de inventii.
Am sa incerc sa redau cat mai fidel dialogul in urma caruia am inteles adevarul despre lacrimile icoanelor.
- Este adevarat ca sunteti ctitorul schitului “Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul” din statiunea Izvoare, din muntii Gutai?
- Da, in 10 Iulie 1993 la ora 13 si 13 minute, coborand dealul de la Izvoare cu un Opel Ascona, ginerele meu Dan la volan, impreuna cu nepoata Sanda si cu sotul ei Dan, pierzand controlul volanului au plonjat in prapastia de la Cascada, mai bine de 15 metri in gol. Masina s-a rastrurant cu rotile in sus si ca prin minune, repet minune, nici unul nu au avut nici macar o zgaraitura. Ca o recunostinta adusa mantuitorului ca i-a salvat, am hotarat sa ridic o biserica in statiune. Restul, pentru mine, este istorie de acum.
- Este adevarat ca biserica are cateva caracteristici mai aparte?
- Da. Ca o expresie a nevoii de ecumenism, eu greco-catolic am ridicat un schit ortodox. Apoi orientarea schitului este Sud – Nord, nu Est – Vest.
- Stiu din auzite, ca pe langa locas de rugaciune, dv. ati facut si unele experimente mai deosebite. Spre exemplu, ce ne puteti spune despre lacrimile icoanelor?
Privindu-ma fix din nou, isi face o cruce spunand:
- Doamne iarta-ma daca ti-am luat numele in desert, dar am vrut sa stiu si sa le spun si lor;
Apoi, fara sa clipeasca, cu privirea rece, apropape inumana a continuat:
- intr-adevar, am facut un studiu cu privire la aparitia lacrimilor pe unele icoane si iata cum am procedat: am angajat un pictor renumit in zona, A. Goja fie-I tarina usoara, care a pictat doua icoane cu Maica sfanta si cu pruncul Isus. La prima icoana, in acuarela, a amestecat praf de sticla si a facut cu pensula o retea de striatiuni superficiale si imperceptibile, toate convergand spre ochiul drept, la vedere. Cea de a doua icoana a pictat-o normal, dar identica la aspect cu prima, fara sa aseze vopseaua sub forma unor mici canale superficiale. Concomitent cu picturile un iscusit pictor de icoane pe sticla din Chiuzbaia, a pictat cateva iconite. De Sf. Marie Mare, in 15 August, lume multa si caldura mare la biserica din deal. Picturile si iconitele pe sticla au fost asezate pe pereti, in biserica, fara sa stie nimeni in afara de mine ce urmaream. Dupa inceperea slujbei, cand temperatura in biserica a ajuns la 37 de grade si umiditatea a depasit 90%, pictura striata a inceput sa scape “lacrimi” pe care le-am observat numai eu pentru ca nimeni nu stia de experiment. Dupa terminarea slujbei am constatat ca cealalta pictura si iconitele pe sticla s-au umezit dar nu au “plans”. Concluzia mea a fost ca, in anumite conditii de umiditate si temperatura, condensul care se depune pe anumite materiale “curge” si se aduna sub forma unor “lacrimi”. (Un fenomen asemanator cu evolutia condensului de pe parbrizele
automobilelor dimineata.) Picaturile respective au caracteristicile “lacrimilor” deoarece condensul este format din umiditatea existenta in respiratie si in transpiratia multimii. Dupa alte doua saptamani am repetat experimentul cu pictura fixata intr-o rama metalica cu rol de racitor, de aspectul unei “semicarcase” din care ieseau doar chipurile Maicii Sfinte si a Pruncului Isus. “Racitorul” favorizand condensarea umiditatii din biserica, a favorizat aparitia unor “lacrimi” mai mari si mai dese. Am avut o anumita emotie. Demonstratia fiind facuta, m-am limitat numai la atat. Uite, vezi dumneata, este pentru prima oara cand vorbesc despre aceste lucruri si m-as bucura sa fie intelese de catre cititorii dumneatale.
- Au mai fost si alte experimente?
- Da.
- Ne puteti spune, sa stim?
- M-am nascut, am murit si am inviat in dangatul clopotelor pentru a va spune multe. Toate la vremea lor.
Si am tacut, parca cu parere de rau ca nu mai pot crede in toate lacrimile icoanelor.
Iordan Stavar
Seven Stars Consulting
www.inventatori.ro
Articol trimis de: Iordan Stavar


lol
Interesant, nu m-as fi gandit la asa ceva. Aveam eu unele idei, dar nu semanau cu ce e mai sus. Mersi, inca o enigma de-a mea elucidata.
Asta o stiam de mult… apropo, sa stii ca asa este, am facut experimentul acesta intr-o camera, cu icoane pictate in ulei, deoarece icoanele din biserici contin 45% ulei pentru luciu…
La o temperatura de 43 de grade celsius si o umiditate ridicata, condesul care s-a format deasupra la icoana, au facut-o sa “planga”.
Explicatia e simpla… culorile care se folosesc pentru a colora “tenul” sfantului contine apa in proportie de 5%, pe cand culorile folosite la pictarea vesmantelor contine ulei in proportie de 45%…
In concluzie, pictura unde contine ulei ramane nevatamata, pe cand cea cu apa, incepe sa curga… de aici si “icoana plange.”
Nu-i nicio minune, doar chimie si fizica…
ok..am inteles…dar ce parere aveti atunci despre icoanele care plang cu mir sau cu sange?!
e pacat ceea ce intampla in jurul nostru…sincer..nu mai suntem in stare deloc a primim miracole, trebuie sa cautam mereu raspunsuri apelanda la stiinta?
eu cred k minunea exista, am vizitat acum cativa ani, o manastire(situata exact in satul natal al lui Marin Preda – Silistea Gumesti) ..impropriu spus manastire, pt ca ea este gazduita intr-o baza militara veche …foarte veche…
acolo, icoanele au plans cu sange si cu mir!!! eu una vreau sa cred in minunea asta, si din simplu fapt k acum, orice lucru frumos se cauta neaparat dovedit prin “mijloacele lumesti”.
o zi buna tuturor!
Si cele cu mir sau cu sange cum plang.Dar statuile din exterior?Sau ce mai puteti spune de Fecioara de la Guadalupe?Sau poate de apritiile de la Fatima,Zeitun(tara majoritar musulmana care n-ar avea scopul de a promova crestinismul).Nu neaga nimeni ca sunt si facaturi,dar nu poti sa negi ceea ce e evident doar daca esti facut din ceva mai mic decat un atom,fiindca maimuta nu contempleaza la asfintitul soarelui.
sunt lucruri la care trebuie sa cautam explicatii dar sunt minuni pe care cred ca ar trebui sa le acceptam pentru ca ele se intampla cu adevarat …trebuie doar sa avem ochii “deschisi” si sa privim in jurul nostru…avem ce vedea….
Nu cred in minuni. E ca in basme sau in cartile comerciale. Daca vreau ceva fantastic, citesc Harry Potter sau ma uit la Piratii din Caraibe.
Oameni buni, suntem in secolul 21, nu mai suntem atat de naivi incat sa spunem “E o minune!” inainte de a cauta explicatii logica.
Daca unii oameni se multumesc sa fie orbi, altii cauta lumina. De aceea cautam explicatii plauzibile in lucruri fabuloase. Un om cu gandire rationala nu are cum sa accepte fantasticul in lumea reala.
Religia a aparut din necesitate si mai ales din egoism. A aparut din dorinta de a ne simti protejati de cineva mai puternic ca noi.
Credinciosii fanatici nu sunt credinciosi, sunt oameni naivi… si atat.
da .. foarte interesant
pana acum credeam in aceste lacrimi
..
dar si asa.. cu acest articol stiu ca dumnezeu plange pentru noi si one`o arata din cand in cand..
omul inca nu a ajuns sa se descopere pe sine insusi si cauta…prin stiinta…explicatii ale unor fenomene stranii. Ce este de fapt stiinta, un back-up, o “scuza” pentru nepriceperea omului…credinta este mai presus de stiinta, este “cautarea lui Dumnezeu prin sine”… au fost savanti care au recunoscut ca o viata intreaga l-au cautat pe Dumnezeu in carti si nu l-au gasit. In loc sa incercam sa definim materia ar fi mai bine sa ne indreptam spre Dumnezeu, caci Dumnezeu este anterior materiei, anterior “primum movens”…