Libertatea pozitiva este definita ca fiind folosirea tuturor resurselor si abilitatilor pentru a atinge potentialul maxim (se poate include si libertatea fata de contrangerile interne), spre deosebire de libertatea negativa care reprezinta libertatea fata de constrangerile externe. Inerenta conceptului de libertate pozitiva e ideea ca libertatea e definita de abilitatea cetatenilor de a participa in cadrul guvernarii lor sau la o cooperare voluntara in cazul anarhistilor. Conceptele de structura si agentie sunt esentiale pentru ideea de libertate pozitiva. Pentru ca o persoana sa fie libera, trebuie sa fie libera de inhibitiile structurii sociale atunci cand isi exercita liber arbitrul. Sexismul, rasismul si clasismul pot inhiba din punct de vedere structural libertatea unei persoane.
Notiunea de libertate pozitiva e ideea centrala a liberalismului social (diferit de liberalismul clasic).
Cuvantul “libertate” face referire la multe lucruri, dar Isaiah Berlin recunoaste doar 2 tipuri de libertate. Berlin considera ca afirmatia “Nu sunt sclavul nimanui” ca fiind o afirmatie a libertatii negative, adica libertatea fata de interferentele altor indivizi. La polul opus avem “Sunt propriul meu stapan”, care e o afirmatie a libertatii pozitive, libertatea de alegere a felul in care ne traim viata.
Explicatia lui Charles Taylor poate ca e mai practica.
Taylor spune ca Libertatea Negativa e un “concept al oportunitatii”: o persoana poseda Libertatea Negativa numai daca nu e supusa unor forte externe si are un acces egal la resursele societatii (indiferent de felul in care alege sa isi petreaca timpul). Libertatea Pozitiva, zice Taylor, e un “concept al exercitiului”: posedarea ei poate sa insemne ca persoana nu e constransa intern; persoana trebuie sa se comporte conform Eu-lui ei cel mai inalt – conform ratiunii. Sa presupunem ca un actor bogat si influent este dependent de droguri. Acest actor poate ca poseda multa Libertate Negativa, dar poseda foarte putina Libertate Pozitiva. Conform definitiilor lui Taylor, Libertatea Pozitiva prespune existenta unei stari decizionale mature, libera de constrangeri interne (slabiciune, ignoranta, teama).
Punand problema in termenii cei mai simpli, se poate spune ca o societate democratica e o societate libera deoarece e auto-determinata, iar membrii sai sunt liberi in masura in care participa la procesul democratic. Dar exista si aplicatii individualiste al conceptului de libertate pozitiva. De exemplu, se zice uneori ca guvernul ar trebui sa aiba ca scop crearea conditiilor necesare indivizilor pentru ca acestia sa devina independenti sau sa isi implineasca scopurile.
“Nu consider un atac la demnitatea mea, daca incerci sa imi iei cheile de la masina, impotriva vointei mele, atunci cand am baut prea mult. Nu e nimic paradoxal in incheierea, de dinainte, al unui acord paternalist de supraveghere in acele circumstante care ne pun la indoiala competenta.” Ron Replogle, Recovering the Social Contract
Din acest punct de vedere, libertatea pozitiva e aderarea la un set de reguli ce sunt acceptate de toate partile implicate. Daca regulile sunt schimbate, toate partile implicate trebuie sa fie de acord cu schimbarea. De aceea libertatea pozitiva nu e nimic altceva decat o filozofie contractata.
Isaiah Berlin se opune sugestiei ca paternalismul si libertatea pozitiva sunt echivalente. El afirma ca libertatea pozitiva poate fi aplicata atunci cand retragerea libertatii unui individ se face ca urmare a alegerii facute de acel individ, si nu in urma unui principiu general social sau a opiniei altei persoane. In cazul in care o persoana ia cheile unui sofer impotriva vointei sale deoarece acesta a baut, putem vorbi de libertate pozitiva doar daca exista un acord anterior intre cei doi. Prin indepartarea cheilor, cealalta persoana faciliteaza decizia anteriora si se asigura ca va fi respectata chiar si in cazul comportamentului paradoxal (betie) al soferului. Dar daca soferului ii sunt luate cheile in lipsa unui acord anterior situatiei actuale, atunci vorbim de paternism si nu de libertate pozitiva.
Pentru Fromm, eliberarea de instictele animalice sugereaza ca supravietuirea se bazeaza pe deciziile luate:
“Actionarea impotriva vointei lui Dumnezeu inseamna eliberarea de coercitie, iesirea din starea de existenta inconstienta a vietii pre-umane. Actionarea impotriva comenzilor autoritatii, comiterea unui pacat … reprezinta din perspectiva naturii umane pozitive, primul act de libertate … el este liber de constrangerile paradisului, dar nu este liber sa se guverneze singur, sa isi realizeze individualitatea.”
Berlin credea ca libertatea pozitiva da nastere abuzului de putere. Atunci cand un conducator politic considera ca detine cheia filozofica a unui viitor mai bun, acest scop sublim poate fi folosit la justificarea unor mijloace brutale.
Urmarirea fara limite a libertatii pozitive poate duce la o situatie in care statul sa forteze asupra cetatenilor anumite moduri de viata, deoarece statul considera ca e solutia cea mai rationala.
Dintr-un punct de vedere anarhist, libertatea pozitiva inseamna ca fiecare individ are dreptul sa se dezvolte complet, atat pe ei insisi cat si abilitatile lor. Pentru anarhisti libertatea pozitiva nu inseamna dreptul de a crea obligatii impotriva vointei oamenilor si nici necesitatea unui guvern care sa intervina si sa asigure drepturi. Anarhistii spun ca orice libertate ce vine din partea guvernului, nu e o libertate, e doar o permisiune ce poate fi retrasa oricand.
Surse: 1.
