Este un adevar axiomatic demonstrat, odata cu scurgerea timpului, ca tezaurul cultural si stiintific adunat cu migala în biblioteci de-a lungul multor veacuri, cu efortul a zeci si zeci de generatii este de mare folos pentru toti cei care vor sa se cultive, pentru a deveni utili societatii.
Daca bibliotecile sunt locurile valoroase unde “vorbesc mutii si unde traiesc mortii” dupa cum consemna învatatul universitar iesean Teofil Simenski, în Dictionarul întelepciunii, preluând din latina aceasta expresie, plina de semnificatie (Hic mortui vivunt / Hic muti loqvintur), de mare însemnatate si cu un rol decisiv este cel care aduna, înregistreaza, conserva si pune la îndemâna cititorilor cartile dintr-o biblioteca. Acela este bibliotecarul, care este intermediar între valorile de cultura dintr-o biblioteca si cel însetat de cunoastere, adica de cititor.
Bibliotecarul nu este însa numai atât: un mijlocitor între carte si lector! El este si trebuie sa fie mai mult decât un gestionar rece si corect. El trebuie sa fie un stimulator al gustului pentru lectura, un sfatuitor al tinerilor mai ales al celor care cauta în carti raspunsuri la marile probleme existentiale, sau care vor doar sa se delecteze cu literatura beletristica.
Bibliotecarul trebuie mai întâi sa se pregateasca adecvat pentru a face fata la tehnica muncii cu cartea, începând cu secretele comerciale (achizitionare, obtinerea fondurilor pentru cumpararea de carti, cunoasterea cataloagelor de editare pentru a putea selecta si comanda cartile care sunt mai solicitate de cititori, legaturi strânse cu unitatile scolare pentru a recomanda tinerilor carti de citit în raport cu vârsta si cu cerintele programelor scolare etc). Un bibliotecar al epocii contemporane trebuie sa devina stapân pe tehnica moderna de inventariere si folosire a fondului de carte, apelând la serviciile calculatorului. De mare însemnatate este capacitatea de a utiliza sistemul de calculatoare pentru cititori, prin care se usureaza lectura, se pot extrage rezumate, sinteze, comentarii, analize, ca modele de lucru si sugestii pentru însusirea mai eficienta si rapida a continutului operelor literare sau tehnico-stiintifice.
Pentru stimularea interesului cititorilor pentru lectura, bibliotecarul trebuie sa organizeze expozitii de carte noua sau tematica, sa sprijine autorii de carte sa faca lansarea acestor carti (recomandari prin mijloacele media, invitatii la lansare a unor persoane receptive la astfel de evenimente, prezentarea rezumativa a cartilor noi sau a celor care se lanseaza direct, sprijinind pe autori în acest eveniment).
Nu trebuie ignorate prevederile legii bibliotecilor, introdusa în anii trecuti precum si prevederile regulamentului de functionare al fiecarei biblioteci. Sunt de mare însemnatate schimburile de experienta între biblioteci si instruirile periodice cu sprijinul bibliotecii judetene, în sarcina careia cade si latura pregatirii metodice. Pentru un bibliotecar îndragostit de propria sa munca este util sa se ocupe de achizitionarea de documente inedite, de manuscrise valoroase, de descoperirea si colectionarea de carte rara. Sa fie factor mobilizator pentru buna desfasurare a sedintelor cenaclului literar pe care îl poate gazdui biblioteca, periodic, în incinta sa, dupa care sa se ocupe si de popularizarea acestei activitati, intervenind pentru publicarea unor creatii ale membrilor cenaclului.
Toate aceste preocupari pot avea sanse de transpunere în realitate daca bibliotecarul face si din suflet nu numai din obligatie o asfel de activitate. Este vorba de o relatie afectiva, fara de care nu se poate spera în ceva viabil si frumos. “Sa faci, asadar ceea ce-ti place, dar sa-ti si placa ceea ce faci!”
Traind într-o societate informationala si de cunoastere, bibliotecilor si slujitorilor acestora le revin obligatii sporite pentru spijinirea lectorilor în utilizarea informatiei computerizate si pentru a beneficia de noutatile acestor tehnologii.
Autor: Istocescu Romeo
Articol trimis pentru concursul Descopera.org
