neuropsihologieAlexander Romanovich Luria a fost un faimos neuropsiholog sovietic. El a fost unul din fondatorii psihologiei cultural-istorice, a teoriei activitatii psihologice si parintele neuropsihologiei (neuropsihologia este o ramura a psihologiei care incearca sa inteleaga cum structura si functionarea creierului relationeaza cu anumite procese psihologice).

alexander-luriaIn timpul celui de al doilea razboi mondial, Luria a condus o echipa de cercetare din cadrul unui spital al armatei, incercand sa gaseasca modalitati de compensare a dificultatilor psihologice cu care se confruntau pacientii care aveau leziuni neurologice.

A avut doua studii de caz celebre, pe care le-a publicat cu cativa ani inaintea mortii sale.

Solomon Veniaminovich Shereshevskii- omul cu memoria nelimitata.

Solomon Veniaminovich Shereshevskii (1886 – 1958), cunoscut si ca „S.”, a fost un jurnalist rus si un memorizator activ, in anii 1920. Termenul de memorizator se refera la un individ capabil de memora si reproduce liste lungi de date, de exemplu nume nefamiliare, siruri de numere, etc.
El a devenit cunoscut prin intermediul unui incident anecdotic. Pe la mijlocul anilor 1920, el a participat la un discurs, in cadrul careia nu i s-a permis sa ia notite. Spre uimirea celor prezenti ( dar si a sa, deoarece el credea ca toata lumea poseda aceasta abilitate ), el a reprodus discursul, cuvant cu cuvant. Aceasta capacitate a lui Solomon se datoreaza, partial, sinesteziei puternice dintre cele 5 simturi ( combinarea lor ).

Acest caz a fost prezentat de Luria in cartea sa „The Mind of a Mnemonist”.

Shereshevskii a participat la multe studii pe durata a 30 de ani. De regula, i se cerea sa memoreze formule matematice complexe, matrici uriase, chiar si poezii in limbi straine, se achita de aceasta sarcina in cateva minute. Luria l-a studiat pe S. timp de 30 de ani si a descoperit ca si in situatia in care lui S. i se masura stocarea la 15 sau 16 ani dupa o sedinta in care S. a invatat cuvintele, el putea inca sa le reproduca. In ciuda memoriei uimitoare, avea rezultate medii in testele de inteligenta, infirmand legatura puternica dintre memorie si inteligenta.
Diagnosticul pus de Luria lui Shereshevskii, a fost de sinestezie puternica a celor 5 simturi, in care stimularea unuia din ele, producea reactii in toate celelalte.
Daca Shereshevskii auzea o melodie, imediat vedea si o culoare, culoarea genera o senzatie gustativa si tot asa. Bazandu-se pe imaginile produse de sinestezia sa, el putea aplica tehnici de memorare cunoscute.
De exemplu, atunci cand se gandea la numere, el declara ca:
„Numarul 1, acesta e un om mandru, puternic; 2 e o femeie voioasa; 3 e o persoana fada; 6 e un om cu un picior umflat; 7 e un barbat cu mustata; 8 e o femeie grasa. Asa ca numarul 87 e un cuplu format dintr-o femeie grasa si un barbat care isi rasuceste mustata”.
Aceeasi imaginatie activa care il ajuta sa genereze imaginile de care avea nevoie pentru tehnicile sale memorizatoare, producea imagini si senzatii inutile, perturbatoare. Intampina dificultati in memorarea lucrurilor care nu aveau un sens literal si in identificarea fetelor celor din jur, care dupa cum spunea el, erau „foarte schimbatoare”. Avea probleme si la citit,cuvintele scrise produceau senzatii perturbatoare. Lucrurile erau si mai dificile atunci cand, de exemplu, citea in timp ce manca, dupa cum reiese din acest citat:
„Odata am fost sa imi iau inghetata…M-am apropiat de vanzatoare si am intrebat-o ce fel de inghetata are. Inghetata de fructe, a zis ea. Dar tonul folosit a facut ca din gura sa i se reverse o multime de carbuni si multa cenusa, asa ca nu am mai putut cumpara inghetata de acolo, dupa acest raspuns”.

Zasetsky – omul cu lumea sfaramata.

Acesta e cel de al doilea caz de studiu a lui – Luria.

De la stanga la dreapta, Zasetsky si Luria.

Cazul acesta a fost publicat de de Luria in cartea „The Man with a Shattered World: The History of a Brain Wound”.

Zasetsky e pseudonimul pacientului care a devenit cel de al doilea studiu de caz pentru Luria. Zasetsky suferea de leziuni severe la nivelul creierului, isi pierduse capacitatea de a citi, de a scrie, de a vorbi.
A fost remarcat prin tenacitatea cu care se lupta pentru a reveni la o viata normala si prin tiparele deficiturilor sale neurologice, care au ajutat cercetatorii sa studieze functiile creierului. A reusit sa tina chiar si un jurnal al experientelor sale, lucru care a fost extraordinar de dificil pentru el.

La varsta de 23 de ani, a fost ranit in luptele de la Smolensk, la data de 2 martie 1943. Un glont a strapuns zona parietala-occipitala, avand ca rezultat o coma prelungita.

A devenit incapabil de a mai percepe partea dreapta a lucrurilor, si adeseori vedea obiectele sub forma de fragmente, in loc sa le vada intregi. Pana si partea dreapta a propriului sau corp ii era invizibila, o experienta pe care o gasea ca fiind terifianta, chiar si dupa multi ani.

LĂSAȚI UN MESAJ