“Opacitatea” simbolurilor si a credintelor
Orice om cauta si e dator sa caute o forma de adevar apropiata cat mai mult de Adevar. A cauta e usor, toata lumea o poate face, greul incepe de abia atunci cand incepi sa gasesti. Deoarece omul a invatat sa stapaneasca condeiul si mai nou octetul, informatia ne asalteaza de pretutindeni. O singura intrebare primeste drept raspuns o mie de adevaruri. Unele le respingem din cauza lipsei de argumente, altele le acceptam din aceeasi cauza. Dar chiar si la acestea se poate renunta atunci cand, desi consideram ca am gasit, ne continuam cautarea si ramane deschisi fata de lumea in care traim.
Si de aici incolo incep capcanele.
Cele mai periculoase raspunsuri gasite sunt jumatatile de adevar. O jumatate de adevar e de regula formata dintr-un fapt confirmat si un fapt presupus sau insinuat. In religie se folosesc cel mai des acest gen de raspunsuri.
Religia are ca si arheologia surse de documentare stravechi. Documentele, obiectele si evenimentele pe care se bazeaza, de regula, exista. Dar in ambele domenii, dovezile materiale gasite nu dezvaluie absolut nimic cu exceptia valorii lor brute, eventual utilitara.
Orice document sau obiect, fie el si contemporan, ne ramane inaccesibil din punct de vedere simbolistic si spiritual, daca nu putem sa il integram intr-un sistem de semnificatii. Iar acele sisteme de semnificatii ne sunt inaccesibile.
Acest obiect ne poate prezenta doar intentionalitatea sa seaca, tehnologica, iar toate lucrurile sperate, simtite, imaginate sau gandite de producatorul sau de posesorii ei in relatia cu el, ne scapa.
Simbolistica o sa ne scape mereu, adevaratul sens a cuvintelor, a evenimentelor, a obiectelor. Dead men tell no tales.
Dar cei care se ocupa cu furnizarea de raspunsuri, isi “imagineaza” ei aceste valori non-materiale, pentru ca altfel nu ar avea cum sa ofere raspunsurile mult dorite.
Ei au fost mereu de fata, ei mereu stiu mai bine.
In arheologie, lucrurile astea se numesc simplu, teorii.
In religie, si mai simplu, dogma.
In arheologie, subiectul e in permanenta deschis interpretarii.
In religie, a fost inchis cu mii de ani in urma.
Atunci cand lucrezi cu lucruri pierdute de multa vreme in negura timpului, asa cum se intampla in arheologie si religie, nu se mai poate sti nimic concret, se poate doar presupune, iar cei care presupun sunt cei care detin “Adevarul”.
Puteti citi si: www.descopera.org/intertextualitatea-lui-culianu
Autor: Menssana, editor www.descopera.org
este f adevart ce zice bv
FELICITARI!…Un pas inainte
radu care?
ne stim?
“Opacitatea simbolurilor si a credintelor”!
In arta (muzica, literatura, plastica …) simbolul nu este de loc opac. Depinde din start care este intelegera ta despre notiunile discutate. Faptul ca se spun mai multe adevaruri despre acelasi obiect, nu e o contradictie chiar si in lumea fizicii actuale, cea a “universului elegant”. Dar ce spuneti despre sa zicem un kit de instalare Windows? El contine drivere pentru foarte multe posibile configratii de calculator, dar se instaleaza (actualizeaza) doar varianta care corespunde suportului concret de hardware.
Un roman se adreseaza tuturor, dar fiecare intelege dupa propria lui experienta, cultura, sensibilitate, moment, acces … Asta tocmai pentru ca “spune” mai multe adevaruri despre acelasi “lucru”. Neintelegerea virtualitatii simbolului, este ca neintelegerea campului energetic al oricarui organism viu. Apoi si banii sunt un simbol. Ce sa mai spun de reclamele care tind sa fure simbolurile foarte populare prin asocierea cu produsele destinate vanzarii.
Mai este un lucru. Informatia are sens, semnificatie si inteles. Senificatia poate fi 1. conventionala si 2. ontologica.
Confuzia e perceputa doar prin reductia unei priviri cu repere strict materiale. Ce este dogma in religie, este axioma in stiinta. Acestea departe de a fi obstacole, sunt operative si decisive in demersul gandirii.
[email protected]
Nu neaparat ….daca te-am inteles bine….in articol era vorba de simboluri stravechi.
Egiptenii de exemplu foloseau un set de simboluri pentru a comunica.
Desi poate ca forma era cunoscuta oricarui om, un soare, o pasare, etc. intelesul ii era cunoscut doar celui care avea cheia de criptare.
Adica doar autorul putea sa explice exact ce contine acel document istoric….sau cineva cu acces la cunostintele autorului.
In rest, ai dreptate.
SIgur ca da, aici e vorba, cum scriam, de semnificatii conventionale.
Prin anii ‘20-’30 parca, a existat in stiinta o incercare de a crea limbaje artificiale tocmai pentru a inlatura “imprecizia” si “neclaritatea” limbajului natural mai ales in cazul unor concepte. Nu s-a reusit, nu pentru ca nu se reusea construirea unei limbi artificiale, ci datorita insasi a structurii gandirii. Am putea face o asemanare aici cu precizia statistica a proceselor atomice vs. precizia in fizica obiectelor mari din mecanica.
Asta neinsemnand ca cele doua planuri nu comunica. E o problema doar de profunzime a planurilor realitatii. Momentul trecerii de la un plan la altul creaza ambiguitate, “obiecte” hibride. De exemplu un numar intreg poate fi inteles si ca numar rational daca intelegem relatia
1 = 1,00 Acesta fiind un exemplu grosier dar adecvat ca forma. Aici formele nu sunt conventii, ele sunt potentialitatile formatoare. Cam ce gandeau anticii despre relatia forma – continut.
http://efectdecamp.blogspot.com/2008/10/legenda-biblic-turnului-babel-ne.html
E vorba de limba esperanto cred…
Nu este vorba de experanto. Oricum nu a aparut esperanto in 1920-1930. E vorba de curentul animat de Scoala de la Copenhaga … Nu pot acum sa dau o cautare sa ma clarific pe internet. Dar este sigur ca s-a incercat limbajul artificial DOAR DIN RATIUNI STIINTIFICE SI PENTRU STIINTA, adica o limba a cercetatorilor, nu pentru uzul popular sau comunicare domestica.
Dar ce importanta mai are acum! Poate argumentele si comparatiile pe care le-am facut au aratat totusi ca observatiile tale generalizau reductionist o problema mai complexa. Succes!
Scuza-ma. Am citit link-ul tau si am vazut ca esperanto a aparut cu mult inainte de incercarile oamenilor de stiinta de a crea o limba artificiala. Oricum e vorba despre altceva dupa cum am scris.
Chiar legenda despre limba comuna care se presupune ca a existat inainte de caderea Turnului Babel, ar putea fi o limba a gandirii arhetipale, a simbolurilor si a gandirii analogice nu atat analitice. Ebraica, dar mai ales Chineza foloseau ideograme si pictograme care au devenit cu timpul CONVENTII grafice. Acest mediu conventional cred ca si-a atins acum apogeul.
Am folosit o modalitate mai simplista de redare a problemei, deoarece m-a interesat doar aspectul religios.
Asta doream sa pun in evidenta si de aceea nu avea rost aprofundez problema limbajului, a simbolurilor, etc.
Ma refeream doar la acele lucruri total pierdute in timp, si carora lumea le imagineaza sensuri, care cred ei, care ar corespunde cu cele initiale.