Descopera. Placerea de a cunoaste. Un portal despre stiinta si cultura.

“Opacitatea” simbolurilor si a credintelor

Publicat de Menssana la data: 10 - Ianuarie - 2009

Orice om cauta si e dator sa caute o forma de adevar apropiata cat mai mult de Adevar. A cauta e usor, toata lumea o poate face, greul incepe de abia atunci cand incepi sa gasesti. Deoarece omul a invatat sa stapaneasca condeiul si mai nou octetul, informatia ne asalteaza de pretutindeni. O singura intrebare primeste drept raspuns o mie de adevaruri. Unele le respingem din cauza lipsei de argumente, altele le acceptam din aceeasi cauza. Dar chiar si la acestea se poate renunta atunci cand, desi consideram ca am gasit, ne continuam cautarea si ramane deschisi fata de lumea in care traim.
Si de aici incolo incep capcanele.

Cele mai periculoase raspunsuri gasite sunt jumatatile de adevar. O jumatate de adevar e de regula formata dintr-un fapt confirmat si un fapt presupus sau insinuat. In religie se folosesc cel mai des acest gen de raspunsuri.
Religia are ca si arheologia surse de documentare stravechi. Documentele, obiectele si evenimentele pe care se bazeaza, de regula, exista. Dar in ambele domenii, dovezile materiale gasite nu dezvaluie absolut nimic cu exceptia valorii lor brute, eventual utilitara.
Orice document sau obiect, fie el si contemporan, ne ramane inaccesibil din punct de vedere simbolistic si spiritual, daca nu putem sa il integram intr-un sistem de semnificatii. Iar acele sisteme de semnificatii ne sunt inaccesibile.
Acest obiect ne poate prezenta doar intentionalitatea sa seaca, tehnologica, iar toate lucrurile sperate, simtite, imaginate sau gandite de producatorul sau de posesorii ei in relatia cu el, ne scapa.
Simbolistica o sa ne scape mereu, adevaratul sens a cuvintelor, a evenimentelor, a obiectelor. Dead men tell no talles.

Dar cei care se ocupa cu furnizarea de raspunsuri, isi “imagineaza” ei aceste valori non-materiale, pentru ca altfel nu ar avea cum sa ofere raspunsurile mult dorite.
Ei au fost mereu de fata, ei mereu stiu mai bine.
In arheologie, lucrurile astea se numesc simplu, teorii.
In religie, si mai simplu, dogma.
In arheologie, subiectul e in permanenta deschis interpretarii.
In religie, a fost inchis cu mii de ani in urma.
Atunci cand lucrezi cu lucruri pierdute de multa vreme in negura timpului, asa cum se intampla in arheologie si religie, nu se mai poate sti nimic concret, se poate doar presupune, iar cei care presupun sunt cei care detin “Adevarul”.

Puteti citi si: www.descopera.org/intertextualitatea-lui-culianu

Autor: Menssana, editor www.descopera.org

Articol vizualizat de 1,742 ori.

Software romanesc gratuit

Etichete: ,

Comentarii

  1. Vasile Gheorghe spune:

    Sper sa nu te supar ca repet, in problema care te-a intersat sa o observi ai generalizat acolo unde eu am comentat. Succes. Imi place situl http://www.descopera.org Este necesar si curat. Felicitari

  2. Vasile Gheorghe spune:

    Am uitat sa pun o intrebare. Apropo de conventia si opacitatea despre care vorbeai. Limba unui popor, a unei unitati culturale etc. este conventionala? Pentru ca cei care nu ii inteleg “codul”, nu o inteleg. Ma exprim asa preluand elementele din articolul tau. Civilizatia, cultura, limba unei entitati culturale este o forma colectiva de simtire, gandire, abordare, conventia aici fiind mult mai mica.
    In societatile vechi “conventiile” nu existau. Acolo functionau ritualurile specifice care legau sacrul si profanul, gandul si actiunea. Pana si bataia in toba avea ritualul si traditia ei, fiind un element cultural religios.

  3. Menssana spune:

    Am inteles asta, am folosit generalizarea pentru a ajunge la problema “revelatiilor” din religie.
    Nu prea inteleg partea cu conventia. Dar in mare cred ca si limbajul este conventional.
    Stai linistit, critica si intreaba cat vrei, ma bucura feed-back-ul, indiferent de forma lui.

  4. Vasile Gheorghe spune:

    Da, limbajul este mai mult sau mai putin conventional, dar fa distinctia intre limbaj si limba. Limbaj au si pasarile, si animalele, au si calculatoarele … Limba au numai oamenii. Nici macar delfinii sau maimutele nu au o limba.
    Limba, desigur are o multime de conventii. Incepand cu psihanaliza, se analizeaza simbolistica vocabularului personal, dar si colectiv apoi, Daca intoarcerea la originea unui cuvant, la complexul lui afectiv, te poate elucida si vindeca, acest fapt micsoreaza procentul de conventie al limbii si chiar al limbajelor. In dadaism, poezia se compunea prin scrierea unor cuvinte ne elaborate, care apareau spontan in minte. Si rezultatul avea sens! El era un mesaj mai adanc, dincolo de stratul “conventional” si de defensiva personala. Uneori nici conventiile “curate” nu sunt pure conventii. De exemplu rosul, galbenul si verdele stopului de circulatie. Culorile corespund si induc fiziologic si psihologic anumite stari chiar inainte de o conventie prestabilita. Conventia pe cat este de necesara, pe atat de “opaca” dac nu ii intelegem simbolul. Iata ca am inversat raportul tau dintre conventie si simbol. Nu cred ca este doar sofistica, doar un joc interesant.

  5. Menssana spune:

    Hmmm….ai dreptate…s-a facut o inversare.

  6. Vasile Gheorghe spune:

    Bine ai spus ca “s-a facut o inversare”, nu ca “ai facut o inversare”. Asta arata interesul tau pentru ideile in sine, capacitatea de dialog real.
    Am observat, mai ales in articolul cu Isus – Horus, ca anumite afirmatii rezultate in urma unor demersuri teoretice comunica si induc pe langa mesajul propriu-zis, si maniera de gandire care le-a elaborat. Astfel ca daca omul simpatizeaza cu o idee, el accepta in subsidiar si o maniera de abordare noua pentru el, sau pe care o va folosi dominant pe langa altele. Zeigeist-ul acela cu astrologia si Isus, a transmis pe langa informatiile si teoria plauzibila, si posibilitati de abordare care au rezonat cu succes in autorul articolului.
    Eu am o alta judecata in acest caz. O scriu in continuare cu creditul argumentelor de pana acum, chiar daca cineva ar spune ca sunt rupt de realitate. In privinta asta voi mai reveni daca va fi cazul.
    Magii care au venit la Isus, erau mari astrologi din trei culturi si zone geografice distincte. Pe ei i-a unit stiinta lor aducandu-i si fizic in acelasi loc. Au daruit lui Isus abia nascut, aur, smirna si tamaie, reprezentand simbolul regalitatii, sfinteniei si preotiei. Era modalitatea prin care il recunosteau dincolo de stiinta lor ca rege al universului. Magii din acel moment au recunoscut ca deasupra astrologiei este Dumnezeu. Adica “s-au intors pe alt drum”. De subliniat ca stiinta (lor) i-a adus la Dumnezeu Isus Rege (aur), Sfant (smirna) si sacerdot (tamaie). Si in alte cult(uri) conducatorul era deodata rege, preot si sacerdot, judecator. Dar magii tocmai ca erau fiecare reprezentantii unor culturi diferite. Ei nu erau simpli credinciosi, aveau stiinta acelui timp care implica cunostinte superioare de matematica si astronomie.

  7. Menssana spune:

    Aici eu bat in retragere, una la mana nu am cunostintele necesare ca sa validez sau sa invalidez afirmatia ta, doi la mana sunt sceptic in privinta celor care “detin” adevarul, cum ar fi producatorii Bibliei sau Zeitgeist-ului.
    Daca prin absurd Dumnezeu s-ar revela cuiva si i-ar oferi o misiune si informatii despre El si despre ceea ce doreste, acel om nu ar putea sa inteleaga si sa interpreteze acele informatii decat in limita cunostintelor si credintelor sale.
    Adica un crestin nu ar putea sa faca deosebirea intre “harul” lui Dumnezeu sau al Satanei. Va fi inclinat sa creada ca are de a face cu Dumnezeu.
    P.S.
    Daca ai pareri diferite pe aceasta tema, de ce nu faci un contra-articol?
    Nu stiu daca admin-ul o sa fie de acord, dar in cel mai rau caz, ne putem muta discutia pe forum.

  8. Vasile Gheorghe spune:

    1. Nu stiu cum sa fac un contra-articol si cum e cu administratorul web. Nu am citit pe situl asta decat la doua articole de la care am inceput corespondenta cu tine. Cum sa ne mutam discutia pe forum? Dau clic pe tabul forum si gata? Pai asta de aici nu e forum?
    2. Cred ca un om ar putea deosebi divina de altele cand este constructiva, nu dezbina, nu face rau, are speranta si iubire, respecta viata. Nimic nu e prea clar aici din multe motive.

  9. Menssana spune:

    Aici se publica comentariile de articole, in fine, nu conteaza, putem continua discutia aici.
    Si gresesti, un om nu poate deosebi vointa divina de cea satanica, nu pe baza argumentelor tale, cel putin.
    In Biblie, ai N exemple de vointa divina, care a dezbinat, a facut rau, nu a avut speranta si nici iubire si nici nu a respectat viata.
    Evident ca sunt multe motive, pentru care nu e clara aceasta chestiune.
    Biblia are un mesaj clar, omul il “incetoseaza” conform nevoilor sale.

  10. Marius spune:

    Ar fi de preferat sa discutati pe forum daca se poate. E nevoie doar de un cont care se creaza foarte usor.

Adauga un comentariu