“Pariul lui Pascal” este numele dat unui argument al credintei in Dumnezeu de catre Blaise Pascal. Numele este inselator, deoarece intr-un singur paragraf din lucrarea sa, “Pensées”, Pascal prezinta cel putin 3 astfel de argumente, toate putand fi numite “pariuri”. Ultimul dintre ele este numit, in mod traditional, Pariul lui Pascal. In el se incruciseaza cateva curente importante de gandire: justificare teismului, teoria probabilitatii si teoria deciziilor, folosite aproape pentru prima oara in istorie, voluntariatul (ideea ca credinta tine de liberul arbitru), si folosirea conceptului de infinit.

Rezumatul pariului, conform acelui paragraf din cartea sa:

1. Daca crezi in Dumnezeu si Dumnezeu exista, o sa fii rasplatit cu o viata vesnica in rai, deci un castig infinit.

2. Daca nu crezi in Dumnezeu si Dumnezeu exista, o sa fii condamnat la un iad vesnic, deci o pierdere infinita.

3. Daca crezi in Dumnezeu si Dumnezeu nu exista, nu o sa fii rasplatit, deci o pierdere finita.

4. Daca nu crezi in Dumnezeu si Dumnezeu nu exista, nu o sa fii rasplatit, dar ti-ai trait viata asa cum ai vrut, deci o pierdere finita.

O alta versiune populara a pariului spune ca daca gresesti, nu vei pierde nimic daca devii teist, dar daca gresesti si devii ateu, atunci vei pierde totul si vei ajunge in iad. Aceasta versiune este mai convingatoare (nimeni nu vrea sa ajunga in iad), dar ii lipseste punctul de vedere mai optimist al versiunii originale.

Din moment ce nimic nu poate fi cunoscut cu certitudine, atunci credinta crestina poate fi la fel de buna ca oricare alta, si din moment ce posibilitatea castigului de pe urma credintei este mult mai mare decat posibilitatea castigului de pe urma necredintei, crestinismul ofera maximul de castig. Acesta este rezumatul Pariului lui Pascal.

Refutarea Pariului lui Pascal

Posibilitatile lipsa

Problema majora a pariului e faptul ca sufera de eroarea bifurcatiei. Este calculat cu doar doua optiuni, desi sunt cel putin patru alternative:

– zeul crestin si viata de apoi.

– alt zeu si viata de apoi.

– ateism si viata de apoi.

– ateism fara viata de apoi.

Din acest motiv, Pariul lui Pascal este invalid ca argument.

Evitarea problemei iadului

Din cauza multitudinii de religii posibile, daca o religie  este la fel de probabila ca alta, atunci probabilitatea ca crestinismul sa fie religia corecta este P=1/n, unde n este numarul de credinte posibile. Daca presupunem ca exista un numar infinit de zei posibili (in cazul de fata, idei de zei), atunci probabilitatea ca tu sa ai dreptate este infinitezimala.

Deoarece Pariul lui Pascal esueaza in a ne indica care zeu este mai probabil decat altul, tot ce avem e o probabilitate mare ca tu ti-ai ales religia gresita si ca vei ajunge in iadul altei religii. Aceste argument se mai numeste si “problema evitarii iadului gresit”.

Cel mai groaznic iad si cel mai minunat rai

Pariul lui Pascal este rezultatul unei anumite credinte si a probabilitatii ca ea este cea corecta (conform lui Pascal, sansele ca el sa fie corect sunt de 50%, dar dupa cum am vazut mai sus, el greseste). Aceasta argumentatie ne obliga sa alegem, dintre toate religiile posibile, religia cu cel mai rau iad si cu cel mai minunat rai. In acest caz ar trebui sa veneram Inorogii Invizibili Roz (IIR), deoarece ei au un iad infinit de groaznic si un rai infinit de minunat, sau sa refuzam sa ii veneram daca, bineinteles, putem arata ca probabilitatea existentei al unui IIR este EXACT ZERO, adica sa demonstram cu certitudine ca nu exista. Daca probabilitatea este foarte apropiata de zero, dar nu e zero, vom avea castig infinit/pierdere infinita, deoarece orice numar pozitiv adaugat la infinit e egal cu un infinit.

Alternativele ateiste

Acest argument se bazeaza pe presupunerea falsa ca ateistii nu castiga nimic dupa ce mor. Majoritatea ateistilor nici nu cred ca vor castiga, dar sunt si alte posibilitati decat intrarea in rai versus intrarea in iad, asa cum ar fi ajungerea intr-un plan superior de existenta sau transformarea in fantome. Nici una dintre aceste posibilitati nu necesita existenta zeilor.

Detestarea vietii?

Un exemplu raspandit de al unui punct de vedere ateist asupra vietii dupa moarte este credinta budista in reincarnare. Probabilistic vorbind, acesta e pariul cu cele mai mari sanse de castig, deoarece te lasa sa joci iar, si iar, si iar, si iar… la infinit.

Teistii pot spune ca castigul unei vieti in rai e superior castigului unei vieti pe Pamant, asa ca credinta lor e superioara celei a reincarnarii.

Dar ei refuza sa inteleaga ca o viata traita la infinit, va aduce un castig infinit atata vreme cat acel castig e pozitiv. Dupa cum am mai zis, orice numar pozitiv adaugat la infinit este egal cu un infinit. Chiar si un infinit adaugat la un infinit va fi egal cu un infinit, asa ca singura posibilitate prin care credinta teistilor ar fi superioara celei a budistilor, ar fi doar in cazul in care credinta budistilor ar avea un castig negativ sau ar fi egala cu zero. Adica ei ar trebui sa urasca viata si lumea in care traiesc pentru a valida acest argument. Sau cineva ar trebui sa demonstreze ca probabilitatea ca credinta lor sa fie corecta este EXACT ZERO.

Blasfemia e mai rea decat necredinta

Credinta intr-un zeu gresit prezinta si o alta problema. Majoritatea religiilor ne asigura ca blasfemiatorii vor fi pedepsiti mai sever decat necredinciosii. Daca calculam, tinand cont de toti zeii posibili, e foarte probabil ca tu, credinciosul, sa gresesti, adica P=1-(1/n). Deci credinciosii au o probabilitate mai mare sa fie pedepsiti sever decat au ateii.

Pierderea religiei

Pascal a mai afirmat (incorect) ca nu ai nimic de pierdut daca alegi sa crezi, dar gresesti. Complet fals! Sa presupunem ca ai gresit, atunci cand ai devenit teist. Asta inseamna ca ai pierdut mult timp si energie mergand la biserica, rugandu-te si participand la ritualuri religioase. Imaginati-va cum ar fi daca toata acea energie si toate acele resurse, irosite de oameni de-a lungul istoriei, ar fi fost folosite pentru a face lumea un loc mai bun. Poate ca am fi avut deja raiul pe Pamant.

Imaginati-va lumea de azi, daca toate acele resurse ar fi fost folosite pentru stiinta, arte si muzica. Da, au fost si multi crestini care si-au dedicat vietile acestor domenii, dar ganditi-va cat de multe alte lucruri ar fi putut sa mai faca, daca nu si-ar fi pierdut timpul cu rugaciuni si ritualuri. Imaginati-va ce ar fi putut face Pascal pentru matematica si fizica, daca nu ar fi parasit stiinta pentru Dumnezeu.

A crede ceea ce este probabil

Credinta nu este un pariu, nu e bazata pe speranta unei rasplate sau pe teama unei pedepse. Crezi in ceva ce consideri ca trebuie sa fie adevarat. Nicio persoana inteligenta nu o sa creada in Dumnezeu din cauza pariului lui Pascal, si e greu de crezut ca un geniu ca Pascal credea in Dumnezeu din cauza acestui pariu. Mai degraba credem ca si-a pierdut credinta si ca acest pariu era ultimul lucru care il mai tinea legat de crestinism.

Argumentul teistilor

Pascal credea ca teismul si ateismul erau la fel de probabile, adica nu putem sti care dintre ele e corecta. Aceasta e o non-informatie, si, conform teoriei informatiilor, din non-informatii nu putem extrage informatii. Prin urmare e imposibil sa concluzionam, doar din presupunerea ca teistii vor castiga mai mult decat ateistii, si din afirmatia ca daca Dumnezeu exista, tu castigi daca crezi in el, care e si ea doar o presupunere, nu o concluzie.

Deci esenta pariului lui Pascal e “daca tu crezi in Dumnezeu, tu crezi ca vei avea de castigat de pe urma venerarii Lui”. Nu e un argument prea convingator pentru ateisti.

Dumnezeu rasplateste doar pe adevaratii credinciosi

Dumnezeul crestin este omnipotent. Prin urmare el stie care sunt adevaratii credinciosi si care sunt cei care il venereaza doar pentru ca ar putea catiga ceva de pe urma lui. Nu se poate ca o persoana ce il venereaza pe Dumnezeu, din cauza Pariului lui Pascal, sa ajunga in rai. Acest argument mai este numit “Versiunea Ateista a Pariului lui Pascal”, deoarece ateistii vor fi mai bine rasplatiti decat teistii ipocriti. Daca nu crezi in Dumnezeu, nu ar trebui sa minti.

Este Dumnezeu drept?

Daca exista Dumnezeu si este drept, el nu ar trimite ateii decenti in iad, doar pentru ca nu cred in El. Un judecator drept judeca oamenii pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce mintile lor le zice ca e probabil sa fie adevarat sau nu. Un zeu drept ar salva ateistii daca ar fi oameni decenti.

“Mi-ar placea sa ma duc in iad si sa intalnesc oameni ca Einstein, Darwin, Russell si Voltaire”. Chiar au ajuns acesti oameni in iad pentru ca mintile lor geniale nu au gasit dovezi ale existentei lui Dumnezeu? In acest caz, cuvantul “drept” nu se poate aplica lui Dumnezeu. Un asemenea zeu nici macar nu merita sa fie venerat. A venera un astfel de zeu, e ca si cum ti-ai venera cel mai mare dusman al tau deoarece ti-ar fi frica de razbunarea sa daca nu ii recunosti puterea.

Teistii pedepsiti pentru pacatele lor

Nicaieri in cartile sfinte nu scrie ca Dumnezeu te va rasplati daca DOAR il venerezi. Majoritatea teistilor cred ca Dumnezeu te va rasplati pentru ceea ce esti. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu te va rasplati daca ajuti oamenii doar pentru ca vrei sa ii faci Lui pe plac. Te va rasplati daca ajuti oamenii din compasiune.

E foarte probabil ca oamenii ipocriti, care il venereaza pe Dumnezeu doar pentru ca se tem de iad sau pentru ca doresc sa ajunga in rai, sa ajunga in iad. A crede in Dumnezeu si a fi un om rau e la fel de rau ca a fi un ateist, daca nu chiar mai rau.

Probabilitati

Versiunea originala a pariului lui Pascal esueaza probabilistic, deoarece afirma ca teismul si ateismul sunt la fel de probabile. Problema acestei abordari e ca nu se pot extrage informatii din non-informatii, deci avem un argument invalid. Pentru a fi valid trebuie sa consideram teismul ca fiind corect, dar si pierderea/castigul ce deriva din apartenenta la o religie.

Pentru a convinge un ateist, prin intermediul Pariului lui Pascal, teistii trebuie sa il convinga ca exista o forta supranaturala, si ca aceasta forta supranaturala nu trateaza ateistii la fel ca pe cei care cred in ea, ca aceasta forta trateaza oamenii ce cred in alta forta mai rau decat pe ateisti, si ca probabilitatea teismului si a rasplatei sale este suficient de mare incat sa acopere costurile urmarii acelei religii o viata intreaga.

Pariul lui Pascal, pe cont propriu, nu este valid. Necesita demonstrarea existentei supranaturalului si motivele necesare pentru a crede ca supranaturalul rasplateste oamenii pentru religia lor.


Surse: Standford.edu, Update.uu.se.


DISTRIBUIȚI

18 COMENTARII

  1. M-a amuzat foarte tare insinuarea ca oamenii pierd mult din „pretiosul” lor timp in ziua de azi cu practicile crestine. Lasand la o parte cele maxim 3 ore pe care le poate petrece cineva la biserica, sa spunem, intr-o saptamana, va dati seama cate am putea realiza in orice domeniu ne-am propune, nu vreau sa ma limitez doar la stiinta, arta si muzica (care este de fapt o forma de arta, nu?) daca nu ne-am petrece atat de mult timp in fata televizorului, la cinema, pe internet, etc.? Funny. 

  2. Tu,scriitorule de articole invata mai intai ce este aceea o cacofonie!Dupa ce te documentezi in acest sens poti sa iti recitesti articolul si sa descoperi cate greseli ai facut.

  3. Cacofoniile, deși sînt doar inestetice și nu greșeli propriu-zise, e bine să fie evitate în exprimarea îngrijită, însă cu măsură și realism, fără a aduce prejudicii informației din mesaj sau corectitudinii gramaticale a acestuia.

  4. (continuare la ce a spus adsfsf, tot de pe wiki): Astfel, în limbajul științific se pune accentul în primul rînd pe precizia exprimării și cu totul secundar pe eufonie, iar unii autori ignoră în mod voit cacofoniile.

    Ogre, unele cacofonii sunt greu de evitat. Cum zici tu banca comerciala, sau biserica catolica?

  5. Pana in 1054 „Pariul lui Pascal” putea fi inteles foarte bine, de ce? Pana atunci nu a existat religia, ci credinta. Prin Marea Schizma, omul a creeat un nou zeu, pe sine insusi, formandu-si singur ritualuri, moduri de a-ti trai viata asa cum vrei tu, cui sa i te incjini, etc. Daca am lua istoria, sa vedem ca datorita mintii egoiste a omului, credinta in Dumnezeu a fost eronata si chiar schimbata. Chiar in vechime, existau zeii facuti de oameni, sau oameni zeificati datorita unor fapte sau cine stie ce alte chestii si „Dumnezeul cel Viu” al Israelitilor. Cititi Biblia, ea o sa va arate credinta intr-un Dumnezeu care nu poate fii descris in dragostea, dar si in dreptatea sa (daca tot vorbeam de Pariul lui Pascal). 

  6. Ei vorbesc despre Dumnezeu, dar habar nu au cine este acest Dumnezeu, traiesc ca animalele adica fara ratiune. O capra si o oaie stau de vorba. Capra: Dar, stai ma oaie noi de unde am aparut sau cine ne-a creat? Oaia: Pai nu stiu, hai sa mancam iarba. Capra: Oaie, dar cine acreat iarba? Oaia: A aparut pur si simplu, important este ca avem ce manca.

    Care e mai destept?

  7. Abbadon, gaura din covrig ce exista si in gandirea ta, nu te lasa sa stii ca ratiunea vine de la diavol si constiinta de la dumenzeu, conform celei mai „holy”,carti, vorba spaniolului. Comparatia ateistilor cu animalele este, in opinia si in universul meu propriu, eronata.

  8. cap de plută… ce înseamnă teism? Pascal avea și are dreptate: sunt doar 2 tipuri de oameni atei și teiști( nu contează confesiunea… wow iti vine sa crezi? ) 

  9. Pai ce facem aici, il cuantificam pe Dumnezeu intr-o formula matematica? Presupunand ca exista, asta inseamna ca este creatorul „tuturor celor vazute si nevazute”. Deci asta inseamna Dumnezeu > Universul. Mergand mai departe, rezulta ca formula matematica care ar reprezenta Universul ar fi mai simpla si mai usor de abordat. Puteti sa-mi dati formula Universului? Haideti sa simplificam putin lucrurile. Puteti macar sa-mi dati formula matematica ce descrie un fir de iarba? Toata stiinta pleaca de la cateva postulate considerate corecte, unele din ele dovedindu-se eronate in timp. Dar spunem ca suntem oameni moderni, evoluati, daca credem in stiinta schimbatoare. Iar daca credem in Dumnezeu, suntem retrograzi…
    Undeva la limita de x cand x tinde la infinit Dumnezeu si stiinta se unesc intr-un punct. Doar mintea noastra e prea mica sa vada pana acolo.

  10. Multa lume, putini oameni.. stiti vorba aia.. articolul este foarte bun. Felicitari. Cat despre critici.. majoritatea sunteti prea credinciosi sa-l puteti accepta. Iar restul critica estetica articolului din cate vad, nu ideea.. 

  11. Pariului omului de stiinta aflat in situatia de a deveni ateu sa-i zicem ramasag si sa-l traducem cu intelesul al celor doua cuvinte din componenta lui:rama(i)+sag(a) adica „stai ca intreci masura”.Si ,iata.o avalansa de pareri,”Quot capita,tot sententiae”.Clarificarea existentei Divinitatii a infierbantat multe minti si una a reusit sa descopere ubicuitatea si toate celelalte atribute calitative ale Sale,intemeind un sistem de educatie,Waldorf, net superior celui ce-a produs roboti,ratati si plagiatori potentati,dar si credinciosi adevarati.Pesemne tot scormonind sa mai descopere ceva,Pascal a uitat sa-si tina treaza scanteia divina si si-a pierdut busola.VOINTA CREATORULUI sau.In memoria lui sa ascultam cantecul;”Voia Ta ,Doamne”.

  12. Revirimentul e posibil doar prin conlucrarea la mantuire.Credinta in Marele Creator si stiinta au daruit omenirii instructiuni clare si usor de inteles si de aplicat.Rebuturile nu au punct de plecare decat neascultarea ,dar si acestea pot fi remediate prin sfortari si pocaire. „Parintii mananca poame acre si copiilor li se strepezesc dintii” iar rugaciunile si tehnologia medicala vin sa completeze ,castigandu-se chiar performante.Pentru randamentul muncii s-a ivit si scoala Waldorf ,ca parintii,muncitori,sa-si stie in siguranta odraslele. Filozoful, Rudolf Steiner,a descifrat tainele existentei si a extras pentru omenire tot ce era necesar in vederea trecerii pragului spre nemurire si daca a numit forta primordiala a intelepciunii ca puteri supranaturale a dovedit diplomatie pentru a nu da curs polemicilor diferitelor credinte cu diferiti mantuitori ,care au totusi un nume comun ATOTPUTERNICUL.Fie in veci de veci SLAVA LUI!

LĂSAȚI UN MESAJ