Pionieri ai aviatiei romane si mondiale

Traian Vuia

Traian Vuia, romanul care vroia sa incerce imposibilul la Paris, se nascuse la 17 august 1872, in comuna Surducul-Mic, in apropiere de Lugoj.

Inca de la o varsta frageda, in mintea lui Traian Vuia i se infiripase visul de a zbura. Obisnuia sa inalte zmee impreuna cu prietenii sai si aproape intotdeauna le dobora. Observa curentii de aer si stia sa profite de ei pentru a bate celelalte zmee.

In 1892 a plecat la Budapesta pentru a deveni ingier. Parintii sai n-au putut sa-i ofere luxul studiilor decat timp de un an, revenind in cele din urma la Lugoj, unde devine secretar de avocat. A urmat in acelasi timp Facultatea de drept din Budapesta, unde mergea doar la examene.

Si-a luat doctoratul in Drept si dupa ce a ajuns sa stranga ceva bani din practica avocaturii, a plecat la Paris pentru a-si indeplini o veche dorinta, cea de a realiza un „automobil zburator”.

Vuia avea 30 de ani. „Aeroplanul automobil” nu mai era jucaria unui copil, era macheta unui aparat de zburat, construit dupa un studiu indelungat. Venise cu el in capitala Frantei, fiinda acasa nu avea nici documentatia nici posibilitatile tehnice si nici sprijinul necesar infaptuirii lui.

Pe 18 martie 1906 la Montesson, langa Paris, aparatul Vuia I a zburat pentru prima data. Dupa o acceleratie pe o distanta de 50 de metri, aparatul s-a ridicat la o inaltime de aproape un metru, pe o distanta de 12 metri.

Multe ziare din Franta, Statele Unite si Marea Britanie au scris despre primul om care a zburat cu un aparat mai greu decat aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie si aterizare.

Traian Vuia a mai brevetat si a construit diferite inventii, printre care si un generator de abur in 1925 si doua elicoptere.

La 3 septembrie 1950 se stinge din viata la Bucuresti, fiind inmormantat in cimitirul Bellu.

Aurel Vlaicu

Aurel Vlaicu s-a nascut in 19 noiembrie 1882 la Bintinti, langa Orastie, judetul Hunedoara. A fost un inginer roman, inventator si pionier al aviatiei romane si mondiale. Astazi, comuna Bibinti ii poarta numele.

Aurel Vlaicu a terminat Colegiul Reformat al Liceului Calvin din Orastie, luandu-si bacalaureatul la Sibiu in 1902.

Si-a continuat studiile la Universitatea din Budapesta si la Ludwig-Maximilians-Universitat Munchen din Germania, obtinandu-si diploma de ingier in 1907.

A lucrat ca inginer la uzinele Opel in Russelsheim, iar in 1908 s-a intors la Bintinti unde construieste un planor cu care efectueaza un numar de zboruri. In 1909 s-a mutat la Bucuresti si incepe constructia primului sau avion, Vlaicu I, la Arsenalul Armatei.

Prima utilizare a avionului in serviciul armatei romane a avut loc cu prilejul manevrelor militare desfasurate in Oltenia, in 1910. Din dispozitia ministrului de razboi al tarii, pilotul avionului care a luat parte la manevre a transmis un ordin operativ de la comandamentul din Slatina unei unitati aflate la Piatra-Olt.

Avionul a fost pilotat de constructorul si aviatorul roman Aurel Vlaicu, care a zburat cu acest prilej la inaltimea de 500 metri, pentru a evita efectele contrare ale vantului foarte puternic din acea zi.

Prin acel zbor, Romania a fost ce-a de-a doua tara din lume care a utilizat aviatia in manevre militare.

Doi ani mai tarziu a construit cel de-al doilea avion, Vlaicu II, cu care a castigat cinci premii memorabile.

La 13 septembrie 1913, Aurel Vlaicu a decedat in timpul unei incercari de a traversa Muntii Carpati cu avionul sau Vlaicu II, unde s-a prabusit in apropiere de Campina.

Primele brevete de pilot

In 1911 au fost brevetati cei dintai piloti instruiti in prima scoala romaneasca de pilotaj, amenajata pe un aerodrom improvizat langa Chitila. Aici se aflau cinci hangare si ateliere de constructii si reparatii de avioane dintre cele mai moderne din acea vreme.

La Chitila au fost construite patru aparate de tip Farman, ceea ce a facut ca Romania sa fie prima tara din lume care a construit avioane in serie.

Gustav Rotlender si Zaharia

Un an mai tarziu, in 1912, aviatia militara romana a inregistrat un alt primat mondial. La Constanta, pe un avion al aviatiei militare romane s-au facut cele dintai experiente din intreaga lume de utilizare a unui aparat de telegrafie fara fir. Aparatajul tehnic utilizat pentru legatura aer-pamant fusese construit de tehnicianul serviciului maritim roman, Gustav Rotlender, in colaborare cu capitanul Zaharia, din marina militara romana.

Tot romanii au reusit o alta performanta. La 25 august 1929 la Paris, a fost experimentata prima cabina catapultabila de avion, inventata de Anastasie Dragomir. Importanta ei este destul de mare, caci azi a devenit singura posibilitate de salvare a pilotilor si echipajului avioanelor.

Radu Stoika

In domeniul aviatiei s-a remarcat si Radu A. Stoika, inginerul care a proiectat si realizat primul hidroplan din lume. La 15 august 1925 a efectuat primul zbor cu acest aparat cu elice. A mai realizat si prima autosanie cu elice, o avioneta, precum si multe alte aparate de zbor.

Henri Coanda

Henri Marie Coanda s-a nascut la 7 iunie 1886 la Bucuresti si a decedat la 25 noiembrie 1972. Henri Coanda a fost un academician si inginer roman, fizician, pionier al aviatiei, inventator al motorului cu reactie si descoperitor al efectului care ii poarta numele.

In 1903 termina Liceul Militar din Iasi si continua studiile la Scoala de ofiteri de artilerie, geniu si marina din Bucuresti.

In 1904 este detasat la un regiment de artilerie de camp in Germania si este trimis la Technische Hochschule in Berlin-Charlottenburg. Pasionat mai ales de tehnica aviaticii, Henri Coanda construieste un avion-racheta pentru armata romana, in anul 1905.

Intre 1907-1908 a urmat cursuri universitare in Belgia, la Liege, si la Institutul tehnic Montefiore.

Se intoarce in tara si este incadrat ca ofiter activ in Regimentul 2 de artilerie. Henri Coanda nu se impaca cu disciplina militara si a obtinut in cele din urma aprobarea pentru a parasi armata. Profitand de libertatea recastigata, pleaca in Franta si se inscrie la Scoala superioara de aeronautica si constructii, nou infiintata, devenind absolvent in anul urmator, 1910. Henri Coanda a terminat ca sef al primei promotii de ingieri aeronautici.

A construit in atelierul lui Joachim Caproni primul avion cu propulsie reactiva, primul avion fara elice. Avionul, numit conventional Coanda-1910 a fost prezentat la al doilea Salon international aeronautic de la Paris 1910.

In decembrie 1910 in timpul unei incercari de zbor, aparatul pilotat de Henri Coanda a scapat de sub control si s-a lovit de un zid de la marginea terenului si a luat foc. Coanda a fost proiectat din avion inaintea impactului, scapand doar cu spaima si cateva contuzii minore.

In urmatoarea perioada de timp, Coanda a abandonat experimentele datorita lipsei de interes din partea publicului si savantilor vremii.

A lucrat ca director tehnic la Uzinele de aviatie din Bristol, Anglia, si a construit avioane cu elice de mare performanta. Se intoarce in Franta, unde a construit un avion de recunoastere, prima sanie-automobil propulsata de un motor cu reactie, primul tren aerodinamic din lume si multe altele.

In 1934 obtine un brevet de inventie pentru Procedeu si dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce patrunde intr-un alt fluid, care se refera la fenomenul numit astazi „Efectul Coanda”, constand in devierea unui jet de fluid care curge de-a lungul unui perete convex, fenomen observat prima data de el in 1910, cu prilejul testarii motorului cu care era echipat avionul sau cu reactie.

In 1969 revine in Romania si devine director al Institutului de creatie stiintifica si tehnica, iar in anul urmator, devine membru al Academiei Romane.

Grigore Zamfirescu

Grigore Zamfirescu a fost un inginer aeronautic roman, pionier al aviatiei din Romania, antreprenor si fondator al Societatii pentru exploatari tehnice, numita ulterior Fabrica de avioane S.E.T. inginer „Grigore Zamfirescu”.

La decursul activitatii, in aceasta fabrica se desfasurau diferite reparatii sau modificari de avioane, pentru ca mai apoi sa inceapa productia de avioane de conceptie proprie sau in licenta, de planoare si accesorii pentru armament de bord.

In 1927 a fost realizat prototipul unui avion numit Proto-S.E.T. Proiectul a fost intocmit de catre inginerii Stefan Protopopescu, Grigore Zamfirescu si Dumitru Baziliu.

Anul urmator, a fost construit avionul biplan S.E.T 3, si multe alte modele de avioane sau chiar caroserii aerodinamice pentru automobile de competitie.

Stefan Protopopescu

Stefan Protopopescu a fost un alt ofiter, pionieri al aviatiei romane, si primul aviator brevetat in Romania.

Stefan Protopopescu era originar din Mehedinti. Era atras de aviatie si urmeaza scoala din cadrul Complexului Aeronautic de la Chitila. Aici, in 9 iulie 1911 obtine brevetul de pilot militar, devenind primul pilot brevetat in Romania si primul pilot al armatei romane.

Stefan Protopopescu nu a fost doar un pilot, ci si un constructor de avioane. La 1 iulie 1920 se infiinteaza Arsenalul Aeronautic, la conducerea caruia este numit. Dupa proiectul realizat de el se construieste avionul Proto, care avea sa fie, doi ani mai tarziu, primul avion autohton construit intr-o unitate industriala romaneasca.

In 1923, la fabrica de vagoane Astra din Arad, se realizeaza 25 de exemplare ale aparatului de zbor Proto.

Datorita unui accident in timpul unor incercari, Ion Sava, unui dintre cei mai buni piloti ai primului razboi mondial, moare.

S-a trecut imediat la schite, luand nastere Proto 2, o versiune imbunatatita si consolidata. Acestea au fost folosite ca avioane de scoala pentru faza a II-a, ce corespundea obtinerii brevetului de zbor international.

Mircea Zorileanu

Mircea Zorileanu s-a nascut in 14 octombrie 1883, la Bucuresti si a decedat la 10 februarie 1919 la Nervi, Italia. Zorileanu a fost un ofiter, pionier al aviatiei romane, fiind al doilea aviator brevetat in Romania, dupa Stefan Protopopescu.

Pe langa pasiunea sa pentru aviatie, a scris cateva carti si numeroase articole in sprijinul aviatiei.

Mircea Zorileanu a frecventat cursurile gimnaziului Enachita Vacarescu din Targoviste, iar in 1896 se intoarce impreuna cu familia sa in Bucuresti. Aici isi continua studiile la gimnaziul „Cantemir Voda”, pe care-l va absolvi in 1898.

In acelasi an se inscrie la Liceul Militar din Craiova, iar in 1903, dupa absolvire, se orienteaza spre Scoala militara de ofiteri de infanterie, specialitatea cavalerie.

In 1905 primeste gradul de sublocotenent si este repartizat la Regimentul I rosiori din Galati. Isi continua studiile, urmand Scoala speciala de cavalerie din Targoviste, iar in 1909 Scoala de cavalerie italiana de la Tor di Quinto. Un an mai tarziu, datorita unei cazaturi de pe cal, este declarat inapt pentru echitatie.

Este atras de aviatie si in toamna anului 1910 pleaca in Franta, la scoala de aviatie Bleriot.

Reintors in tara, este solicitat sa devina instructor la „Scoala de pilotaj” de la Bucuresti a printului George Valentin Bibescu. Desi era bun pilot, nu era inca brevetat, astfel, in 1911 executa in fata unei comisii militare un zbor cu un monoplan Bleriot, zbor in urma caruia obtine cel de-al doilea brevet de aviator acordat in Romania, primul fiind acordat lui Stefan Protopopescu.

Romania intra in primul razboi mondial, iar la 15 august 1916, Mircea Zorileanu este numit la comanda unei escadrile de recunoastere si bombardament, unde a executat numeroase misiuni pentru Armata a 2-a romana.

Avand o sanatate zdruncinata si simtindu-se tot mai rau, in 1918 pleaca in Elvetia, la Arosa, unde mai fusese la tratament. In decursul timpului a fost sprijinit financiar de Nicolae Filipescu Andrei Popovici, Dumitru Iliescu si Take Ionescu, insa de aceasta data banii nu i-au mai ajuns decat pentru doua luni. In ianuarie 1919 pleaca in Italia, la Genova, unde lipsit fiind de acte si mijloace, autoritatile italiene au dubii privind identitatea sa. In urma marturiei sotiei lui Octavian Goga, Venturia Goga, si Lucia Cosma care erau la Geneva si il cunosteau, Mircea Zorileanu este internat intr-un spital din Nervi. Era insa prea tarziu, si se stinge din viata in data de 10 februarie 1919. A fost incinerat a doua zi la cimitirul Staglieno din Genova, ceremonie in timpul careia primeste onorul pilotului italian Marino Stoppani.

Autor: Marius, www.descopera.org