Sanctuare si temple in Grecia antica

Despre etimologia cuvântului templu aflam ca în greaca veche ναός,/ho NAOS se traduce prin “locuinta” (în limba latina este templum). Templul a fost un edificiu sacru în care se oficia serviciul religios, închinat zeului ce era divinizat si adorat de anumite popoare antice, printre care si grecii. La început, sacrificiile si ritualurile în cinstea zeilor aveau loc în afara templului. Templul putea reprezenta și un depozit votiv. Pâna prin secolul al IX-lea î.Hr. grecii construiau temple din caramizi suprapuse din lut, apoi, odata patrunse în arta elena, ordinele dorice, corintice si ionice au revolutionat arhitectura greaca.

Sanctuarul reprezinta partea sacra a templului, fiind cunoscut si sub numele de altar, interzis profanilor. Sanctuarul este un loc de cult; în limba greaca fiind numit naos (sanctuarium în latina).

O sa începem cu templul zeitei Aphaia / Ἀφαία construit special pentru aceasta divinitate. Templul se afla în Attica, pe insula Aegina, la 30 de km de Atena.

Sub hegemonia ateniana, zeita Aphaia a fost identificata cu Pallas Atena, Artemis sau Britomartis.

Edificiul a fost construit în secolul al VI-lea î.Hr. pe locul unui alt templu vechi, care a fost distrus la sfârșitul aceluiasi secol; ramasitele fiind îngropate în pamânt pentru conservare. Pausanias a fost cel care a mentionat pentru prima data în operele sale despre templul zeitei Aphaia, în secolul al II-lea d.Hr. Sanctuarul dedicat zeitei Aphaia a fost ridicat în vârful unei coline de aproximativ 160 m, în partea de  nord-est a insulei Aegina.

Templul de la Didyma / Δίδυμα a fost un templu ionian închinat zeului Apollo, situat în orasul din zilele noastre numit Didim, în vestul Turciei.

În fosta Ionie a fost întrecut ca marime si splendoare doar de  templul Heraion de pe insula Samos si templul Artemisei din Efes.

În prezent, acest edificiu religios se afla printre cele mai bine conservate temple din perioada antica, fiind vizitat de zeci de mii de turisti anual. Templul a fost contruit în jurul anului 300 î.Hr. pe locul unui alt templu vechi, din secolul VI i.Hr., numit se pareDidymaion Templul era înconjurat de doua siruri de coloane,care pornesc ca doua aripi spre dreapta si stânga lui.Aceste coloane înconjurau o camera sacra,ce adapostea statuia marelui zeu Apollo.Coloanele sunt în stilul arhitectural ionic si au 19.5 m înaltime, înfațișându-ne grandoarea pe care acest edificiu o avea acum mai bine de doua mii de ani.Pausanias de asemenea a vizitat templul, iar Pliniu cel Batrân a scris despre el.

Un alt templu al lui Apollo se afla la Delphi (sau Delfi), fiind localizat în partea centrala a Greciei, la nord de Golful Corintului.Numele de Delphois / δελφύς-delphusînseamna “uter” si reprezinta un vechi epitet al Mamei Mari (Terra Mater), sau Gaia, ce simbolizeaza femininul pamânt.

În aceasta locatie se afla un întreg complex spiritual; originile acestui complex fiind pre-elene (pelasge). Mnaseas din Patras, discipolul lui Eratosthene, ne spune ca locuitorii din Delphi erau de nationalitate hiperborei (fragment facând parte din Istoria grecilor III pag. 153 frag. 24.) Clearch din Soli, discipolul lui Aristotel, ne spune ca Leto (Latona), dupa ce a nascut pe Apollo si Artemis (Diana) a venit la Delphi. (Istoria grecilor Ed.Didot II pag. 318,frag. 46) Locuitorii din Delphi adresau în fiecare an rugaciuni lui Apollo, ca zeul sa vina în timpul verii de la hiperborei la ei. (Preller,Griech Myth I 1854 pag. 157-158).

O alta legenda ne spune ca Apollo, dorind sa se razbune pe odiosul Python pentru raul pricinuit de acesta mamei sale Leto, îl cauta pe Python, îl gaseste, urmând a-l ucide cu sagetile lui care nu ratau niciodata tinta. Apoi Apollo îngropa cadavrul lui Python în locul unde se afla orasul sfânt Delfi,punând acolo temelia unui altar si oracol, pentru a profeti oamenilor dorintele tatalui sau, Zeus. Cum zari pe mare niste marinari cretani, Apollo se duse pe vasul acestora însarcinându-i pe marinari sa aibe grija de oracolul din Delfi. Despre acestia se spune ca au fost primii preoti ai oracolului.

Un alt mare templu dedicat zeului Apollo se afla în Arcadia, la Bassae, fiind cunoscut si sub numele de “Templu lui Apollo Epicurius”. Constructia lui se situeaza la jumatatea secolului 5 i.Hr. Edificiul a fost dedicat lui Apollo Epikourios (Apollo Ajutatorul) si a fost construit de arhitectul Iktinos. Pausanias a mentionat templul în scrierile sale. În prezent face parte din patrimoniul mondial UNESCO.

Templul lui Zeus din Olympia se afla în partea de vest a Peloponezului. În această regiune aveau loc jocurile olimpice în perioada clasica, comparabile cu jocurile Pitiene tinute la Delphi.Aici se afla o statuie imensa ce reprezenta pe Zeus, construita din fildes si aur. Statuia face parte din Cele Sapte Minuni ale Lumii, opera a marelui mester Phidias. Se spune ca această statuie a fost gazduita la început în atelierul lui Phidias unde a fost creata, urmând ca acel atelier sa fie transformat în templu.

Sapaturile din jurul templului efectuate de catre arheologii germani la sfârsitul secolului XIX au ajutat si la descoperirea statuii lui Hermes de Praxiteles si a stadionului, unde se desfasurau întrecerile sportive. Acest sit a fost înscris în 1989 pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

Templul zeitei dragostei Afrodita – in stanga in imagine – (Venus la romani) se afla în orasul antic Aphrodisias, în Asia Minor (vestul Turciei de azi).

Marele Templu Olimpian – mai jos in imagine – (Olympieion) al lui Zeus (ΝαόςτουΟλυμπίουΔιός) se afla în centrul orasului Atena.Constructia acestui templu începe în secolul al VI-lea î.Hr. înperioada tiraniei ateniene, fiind terminat în timpul împaratului roman Adrian (secolul al II-lea d.Hr.). Durata lui de viață nu a fost foarte mare; în urmatorul secol fiind distrus de o invazie barbara ce a lăsat în urma doar ruine. Edificiul este localizat la aproximativ 500 m sud-est de Acropolis, fiind construit în stilul corintic.

Un alt mare templu al antichitatii a fost dedicate zeitei Artemis(Diana la romani, Artume la etrusci, probabil Bendis la traci). Aceasta era sora zeului Apollo. Templul zeiței se numea Artemision, (latinaArtemisium) și se afla în faimosul oras Efes din vestul Turciei, la 50 km sud de orasul Izmir. Edificiul religios a fost ridicat în anul 550 î.Hr, perioada când orasul Efes se afla sub Imperiul Ahemenid și face parte din Cele Sapte Minuni ale Lumii.

Se spune ca durata constructiei a fost de 120 de ani. Cladirea avea 51 m latime si 105 m lungime. Acoperisul era sustinut de 127 coloane, fiecare masurând 18 m înaltime.În interiorul acestui templu se afla statuia zeitei Artemis,înalta de 2 m,fiind acoperita cu aur masiv si argint. Philon, un mare architect atenian, a spus despre templu:

Am vazut zidurile din Babilon, am vazut gradinile din Semiramis, am vazut statuia lui Zeus din Olimp, Colosul din Rodos, piramidele. Dar când am vazut templul din Efes, celelalte minuni au disparut ca în ceata.”

La 22 iulie 356 i.Hr., templul a ars într-un incediu. Se spune ca un om numit Herostratus a aprins focul, urmând a-și pierde viați în incendiu. Istoria acestui om este una din cele mai dramatice si pline de învataturi din antichitate.El nu se deosebea prin nimic de semenii sai, însa în dorinta de a se mentine în constiinta oamenilor si în istorie, comite aceasta crima. De aici a luat nastere expresia “Slava lui Herostrate”. O legenda ne spune ca în noaptea în care templul a ars, s-a nascut Alexandru cel Mare, iar Artemis a fost prea ocupata cu nasterea lui si nu a avut grija de templu.În 356 templul a fost reconstruit de catre cetatenii orasului Efes, urmând a fi darmat odata cu aparitia crestinismului.

Ne întoarcem din nou în Atena, pe Acropolis, unde avem cel mai vechi templu ionic, dedicat templul Atenei Nike. Edificiul se afla la în partea dreapta a intrarii sacre în Acropolis-depropylaea. Acest edificiu religios mai purta numele de “Templul victoriei neînaripate”. Constructia acestuia a fost finalizata în 410 î.Hr. si avea ca scop comemorarea victoriei grecilor asupra persilor. Templul era decorat cu ilustratii ce reprezentau scene de lupta de la razboaiele medice.În vremurile de demult,atenienii aduceau omagii “fara aripi” zeitei Atena Nike astfel încât zeita sa nu poata zbura dintre ei.

Hefaistos (Ἥφαιστος-Hêphaistos, la romani Vulcan), era zeul metalurgiei și simboliza focul din cuptoarele în care se confecționau arme și unelte, dar si focul din vetrele oamenilor, necesar prepararii alimentelor. Despre Hefaistos aflăm că era protectorul fierarilor.

Templul lui numit Hephaisteion – mai jos in imagine – (Ηφαιστείον) sau Theseion (Θησείον) se afla în partea de nord-vest fata de Agora din Atena.

A fost construit în stilul Doric, în perioada 449-415 î.Hr. fiind inaugurat oficial în 416 sau 415 î.Hr. Nu se cunoaste numele arhitectului,dar putem spune despre ca a fost construit din marmura masiva si bucati de calcar. Dimensiunile templului sunt de 13.708 m (nord spre sud) si 31.776 m (est spre vest). Edificiul contine sase coloane scurte în partea de est si vest si treisprezece coloane lungi în partea de nord si sud, cele patru coloane din colt fiind numărate de doua ori.

Hera (Juno la romani) avea si ea un sanctuar, în Corint, numit “Heraion de Perachora”. Acest sanctuar se afla în golful Corint, la capatul peninsulei Perachora. O legenda relatata de Euripide ne spune ca Medea si-a îngropat copii ucisi la sanctuarul Hera Akraia, apoi a parasit Corintul. Strabo, în primul secol d.Hr. scria ca aici se afla si un oracol asociat cu acest sanctuar.

BIBLIOGRAFIE

  1. Gottfried Gruben: Die Tempel der Griechen. Hirmer, München 2001 (5. edn.)
  2. Manfred Bietak (ed.): Archaische Griechische Tempel und Altägypten. Österreichische Akademie der Wissenschaften, Wien 2001.
  3. Ralf Schenk: Der korinthische Tempel bis zum Ende des Prinzipats des Augustus. Internationale Archäologie Vol. 45, 1997.
  4. Dieter Mertens: Der alte Heratempel în Paestum und die archaische Baukunst în Unteritalien. 1993.
  5. Wolfgang Müller-Wiener: Griechisches Bauwesen în der Antike. C. H. Beck, München 1988.
  6. Heiner Knell: Architektur der Griechen: Grundzüge. Wiss. Buchges., Darmstadt 1988.
  7. Hans Lauter: Die Architektur des Hellenismus. Wiss. Buchges., Darmstadt 1986.
  8. Werner Fuchs: Die Skulptur der Griechen. Hirmer, München 1983 (3. edn.).
  9. Nicolae Densusianu: Dacia Preistorica,Bucuresti 1913.
  10. N.A.Kun: Legendele si Miturile Greciei Antice, Bucuresti, Ed Stiintifica 1964.



Adauga un comentariu sau poti sa discuti si pe FORUMUL nostru!