Seismele
Seismele sunt legate de miscarile placilor litosferice si se produc in special la limita dintre placi. Ele corespund eliberarii violente de energie care provoaca undele seismice. Efectele catastrofale ale cutremurelor de pamant se datoreaza acestor unde.
Miscarile placilor litosferice supun rocile la tensiuni enorme. Rocile rezista pana la o anumita limita, dupa care se rupt brusc. Atunci are loc o eliberare de energie care da nastere undelor seismice ce zguduie solul si antreneaza o deplasare a rocilor de-a lungul faliilor. Focarul seismului este locul in care acesta se naste, iar epicentrul, punctul de la suprafata Pamantultui situat pe verticala fata de acest focar.
Focarele seismelor sunt siuate: in crusta terestra, pana la o adancime de 20 de kilometri in regiunile continentale si la cativa kilometri sub fundul marii (la nivelul faliilor transformate sau al dorsalelor oceanice); ele se afla deci, oarecum la suprafata.
In interiorul placilor in curs de subductie, unde seismice se produc chiar si la o adancime de 700 kilometri. In cursul unui seism, ruperea violenta a litosferei da nastere unor vibratii: undele seismice. Se disting doua categorii principale de unde.
Undele P, numite „primare” se produc primele, sunt longitudinale si se propaga in toate mediile (roci, oceane, atmosfera). Ele provoaca vuietul surd al seismelor.
Undele seismice S , numite „secundare” sunt unde transversale; ele se transmit numai in mediile solide, respectiv in roci. Ajunse la suprafata, ele provoaca cele mai multe distrugeri terenurilor si constructiilor.
Seismografele
Seismografele inregistreaza undele P si S, permitand calcularea vitezei lor de propagare. Viteza depinde de natura rocilor pe care le traverseaza undele. Modificarea traiectoriei lor reflecta atat discontinuitatea straturilor, cat si limitele dintre doua straturi diferite de roci. Inregistarea acestor date face posibila atat studierea seismelor, cat si a structurii planetei noastre. Multa vreme, intensitatea seismelor a fost apreciata in functie de distrugerile de imobile si a panicii provocate. Ulterior, geofizicienii au stabilit scari de intensitate legate direct de energia emisa de seism. Cea mai cunoscuta scara este Richter (1935), bazata pe amplitudinea undelor S. Ea cuprinde mai multe grade (numite magnitudini). Fiecare grad corespunde multiplicarii cu aproximativ 30 a energiei seismice eliberate: un seism cu magnitunea 8 de exemplu elibereaza o energie egala cu treizeci de seisme de magnitudinea 7. Putine seisme au o magnitudine mai mare de 8 sau egala cu acesta valoare.
Cea mai mare magnitudine cunoscuta este de 8,6 (Shaaxi, China, in 1920). In schimb, aproape 70% din seisme au o magnitudine cuprinsa intre 6 si 6,4.
Consecintele seismelor
Gravitatea unei catastrofe seismice nu depinde numai de magnitudine. Acesta este legata si de alti factori ca densitatea populatiei, tipul de constructii, nivelul de pregatire a populatiei. Astfel, in urma seismului cu o magnitudine de 7,9 care a avut loc in Japonia in 1994 s-au inregistrat 4 morti in timp ce cutremurul de la Maharashtra (India) din septembrie 1993 cu o magnitudine de 6,4 s-a soldat cu aproximativ 12.000 de morti. Obiectivul principal al cercetatorilor ramane previziunea si prevenirea seismelor si a conscintelor acestora, printre care se numara si tsunami.
Tsunami
Tsunami sunt valuri uriase provocate de seisme. Ele sunt foarte periculoase pentru populatia de regiunile de pe coasta. Oamenii de stiinta incearca sa prevada producerea lor, pentru a le limita consecintele. Seismele submarime si toate deplasarile importante care au loc pe fundul oceanului (eruptii vulcanice, alunecari de teren) au ca efect impingerea brusca a coloanei de apa de deasupra. Miscarea se propoga in ocean sub forma unei unde care are o viteza de 700-800 kilometri pe ora. In larg, aceasta unda poate trece neobservata, fiindca valurile pe care le produce nu ating in inailtime mai mult de un metru in aproprierea tarmurilor, datorita adancimii reduse, valurile sunt din ce in ce mai inalte si se abate asupra malurilor, maturand tot ce le sta in cale. Uneori, marea se retrage, apoi revine in forta. Valurile succesive strivesc sau imping spre interiorul uscatului oameni si vite, ambarcatiuni si case, apoi se retrag, aspira victimile si daramaturile. In Alaska, in 1964, un seism a spart rezervoarele de petrol apoi a luat foc. Un val imens plin de petrol arzand, s-a napustit asupra unui sat, inghitind cladiri de trei etaje. Navele se indeparteaza de tarmuri, iar populatia se refugiaza in locuri mai inalte.
O supraveghere internationala
In prezent, tsunami provoaca mai putine victime, deoarece 23 de natiuni din jurul Pacificului coopereaza pentru a supraveghea in permanenta adancurile marilor, in special cu ajutorul seismografelor. Rezultatul masusatorilor este transmis prin satelitul GEOS la centru de control international din Hawaii. Cand se produce un seism submarin, semnalul de alarma transmis chiar in minutele urmatoare permite evacuarea populatiei inainte de sosirea unui tsunami.
Previziunea si prevenirea seismelor
Previziunea cutremurelor de pamant este o preocupare majora pentru oamenii de stiinta, care folosesc diferite metode: studiile care evalueaza frecventa seismelor in trecut (la fiecare 50, 100, 500 de ani) sau sub absenta acestora intr-o regiune data. Observarea semnelor care preced un seism: mici miscari de avertizare, deformari ale solului, emanatii de anumite gaze, variatia nivelului apei in puturi, comportamentul ciudat al animalelor. In China, in 1975 un seism a distrus un oras cu trei milioane de lucuitori, fara a face vreo victima. Evacuarea a fost hotarata cu doua zile inainte datorita comportamentului ciudat al gainilor si al pestilor rosii.
In anul urmator, la 300 kilometri de acest oras un seism cu magnitudinea de 7,6 s-a soldat, cu 300.000 pana la un milion de morti din cauza absentei semnelor prevestitoare evidente.
Autor: Gabi Dinca, editor www.descopera.org
