Specii disparute: Homo erectus

Articole asemănătoare

Homo erectus

(in Latina, omul in picioare)

Homo erectus este o specie disparuta a hominizilor (Homo), probabil un stramos al omului modern (Homo sapiens). H. erectus a aparut, se pare, in Africa, desi nu se exclude nici Eurasia.

Indiferent de locul in care a evoluat, aceasta specie pare sa se fi dispersat rapid, incepand cu cca 1,7m.a.u., pe la mijlocul Pleistocenului, deplasandu-se spre tropicele africane, spre Europa, Asia de Sud si Asia de Sud-Est. Aceste evenimente nu au fost inregistrate direct, ci nedefinit, de multe situri care adaposteau fosile ale lui H. erctus. In alte locuri, oase sparte de animale si unelte de piatra indica prezenta speciei, desi nu exista si urme de oameni. H. erectus era un om de statura medie, care se deplasa in pozitie verticala. Cutia craniana era joasa, fruntea retrasa, iar nasul, maxilarele si palatal erau late. Creierul era mai mic, iar dintii mai mari decat la omul modern. H. erectus pare sa se fi dezvoltat pana acum circa 200 000 de ani sau chiar mai tarziu, inainte sa faca loc altor oameni, printre care si Homo sapiens.

Fosile

Primele descoperiri

Primele fosile atribuite lui Homo erectus au fost descoperite de catre un chirurg militar olandez, Eugene Dubois, care a inceput sa caute oase umane vechi pe insula Java (acum in Indonezia), in 1890. Dubois a gasit primul specimen in acelasi an, iar in 1891 un craniu bine conservat a fost descoperit la Trinil, pe raul Solo. Tinand cont de arcadele proeminente, fruntea retrasa si craniul inclinat pe spate, Dubois a tras concluzi ca, de fapt, craniul de la Trinil avea caracteristici anatomice intermediare intre oameni (cum s-a constatat ulterior) si maimute. Cativa ani mai tarziu, aproape de locul unde a fost descoperit craniul, el a gasit un femur incredibil de complet si cu aspect modern. Deoarece osul era atat de similar cu femurul omului modern, Dubois a decis ca individul caruia i-a apartinut trebuie sa fi mers vertical. El a adoptat numele de Pithecanthropus (inventat anterior de zoologul german Ernst Haeckel), numindu-si descoperirea Pithecanthropus erectus (om-maimuta in picioare), dar termenul colocvial a devenit “omul de Java”. Doar cateva fragmente de membre au mai fost gasite in timpul sapaturilor de la Trinil, si abia dupa trei decenii au mai aparut alte dovezi substantiale. Majoritatea paleontologilor numesc acum aceste fosile H. erectus, iar numele Pithecanthropus a fost abandonat.

Alte fosile asiatice

Descoperirile ulterioare au continuat sa stabileasca o forma pentru aceasta specie noua de fosile umane. La inceput, aceste descoperiri au fost centrate in mare parte in Asia. De exemplu, fosile similare au fost descoperite la inceputul sec. XX in mai multe locuri in Java: Kedung, Brubus, Mojokerto (Modjokerto), Sangiran, Ngandong (Solo), Sambungmacan (Sambungmachan) si Ngawi. O alta serie de descoperiri au fost facute in China, incepand cu anii 1920, in special in pesteri si falii din Zhoukoudian (Chou-k’ou-Tien), in apropiere de Beijing. Ramasitele descoperite la Zhouhoudian de Davidson Black a devenit cunoscut sub numele de omul de Pekin; practic, toate aceste ramasite au fost pierdute ulterior pana in 1941, in timpul razboiului chino-japonez (1937-1945), desi inca mai exista mulaje ale acestora. Noi descoperiri au fost facute de atunci in pesterile din Zhoukoudian si cel putin alte patru situri din China: Gongwangling  (Kung-Wang-Ling) si Chenjiawo (Ch’en-Chia-Wo) in districtul Lantian (Lan-T’ien) al provinciei Shaanxi, pestera Hulu de langa Nanjing si Hexian (Ho-Hsien), in provincia Anhui. Pana la sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial o anume caracteristica a primelor descoperiri daduse nastere ideii ca H. erectus era o imagine ciudata asiatica a primilor oameni. Descoperirile ulterioare din Africa au schimbat acest punct de vedere, iar pana la sfarsitul sec. XX a fost confirmat faptul ca H.erectus a locuit si in Europa.

Fosile africane

In Africa de Nord, intre anii 1954 si 1955, sapaturile de la Tighenif (Ternifine), la est de Mascara, Algeria, au scos la iveala fosile datand de acum 700 000 de ani, care se asemanau cel mai bine cu forma lui H. erectus din China. Alte fragmente de humanoid marocan din aceasta regiune – portiuni dintr-un craniu gasit in 1933 in apropiere de Rabat si maxilare si dinti de la Al Sidi’Abd-Rahman Sidi Abderrahman in Maroc – prezinta caracteristici care amintesc de H. erectus, desi sunt mai avansate in structura decat cele de la Tighenif si din Asia. O alta fosila asemanatoare cu H. erectus este un craniu vechi de 400 000 de ani descoperit in 1971 la Sale, Maroc. Desi aproape intreaga fata si o parte din frunte s-au rupt, acesta reprezinta un specimen important.

Unele din fosilele mai convingatoare pentru existenta lui H. erectus in Africa au aparut odata cu descoperirea in 1960 a unei carcase craniene partiale in defileul Olduvai din Tranzania. Aceasta fosila, catalogata OH 9, a fost excavata de Louis S.B. Leakey si are probabil cca 1,2 milioane de ani vechime. Defileul Olduvai a oferit din acel moment si alte resurse craniene, maxilare si oase ale membrelor lui H. erectus. O mare parte din acest material este fragmentat, insa golurile din cunostintele noastre despre H. erectus est-african s-au umplut, intr-o anumita masura, prin descoperirile facute de fiul lui Louis Leakey, Richard Leakey. Incepand cu 1970, fosile importante au fost descoperite in localitati de pe malul estic al lacului Turkana (lacul Rudolf), in nord-vestul Kenyei, acum denumite in mod obisnuit siturile Koobi Fora. Fosilele recuperate de acolo au cca 1,7 milioane de ani, pe baza datarii radiometrice a materialului vulcanic aferent. Incluse in aceste ansambluri sunt si ramasitele lui Australopithecus si, probabil, unii reprezentanti ai primilor Homo. Printre cele cateva exemplare care apartin in mod clar lui Homo se afla un craniu (KNM-ER 3733) destul de complet si bine conservat. Datat 1,75m.a.u., acesta este probabil una dintre cele mai vechi fosile de H. erectus descoperite in Africa si, impreuna cu alte exemplare din Koobi Foratre, este considerat de unii paleontologi a fi o specie separata pe care ei o numesc H. ergaster. Alte descoperiri importante in aceasta zona includ un schelet partial intact (KNM-ER1808), desi provine de la un individ bolnav. Un schelet mai complet, numit “baiatul de la Turkana” (KNM-WT 15000), a fost gasit in apropiere, la Nariokotome, un sit de pe malul de nord-vest al lacului Turkana. Ramasitele acestui tanar au furnizat mai multe informatii despre cresterea, dezvoltarea si proportiile corporale ale unui membru timpuriu al speciei.

Fosile europene

Desi s-a recunoscut de ceva timp faptul ca Africa si Asia au fost populate de cel putin o forma de H. erectus, situatia din Europa este mai putin clara.  Una dintre cele mai vechi fosile de humanoid European este o mandibula izolata (falca inferiaora) cu dinti, descoperita in 1907 intr-o groapa de nisip, la nord de Mauer, Germania, langa Heidelberg. Datand acum cca 500 000 de ani, aceasta a primit o multime de nume de-a lungul anilor, dar relatia sa exacta cu alte fosile ramane incerta, in parte deoarece nu a mai fost gasit si craniul aferent. Unii cercetatori considera ca mandibula din Mauer apartine unui H. erectus. Desi varsta sa este, poate, comparabila cu cea a humanoizilor stravechi de Zhoukoudian, China, acest model European prezinta caracteristici structurale mai moderne decat maxilarele din Asia si Africa ale lui H. erectus. Semnificatia exacta a acestor caracteristici ale maxilarului Mauer este inca in curs de dezbatere, iar unii o considera o specie separate (H. heidelbergensis), care este putin mai avansata anatomic decat populatiile africane si asiatice. O alta fosila, care ar putea fi grupata cu mandibula din Mauer, este o tibie descoperita in 1933, in timpul sapaturilor de la Boxgrove, West Sussex, Anglia.

Mai multe dovezi convingatoare ale prezentei lui H. erectus in Europa au venit din Ceprano, in centrul Italiei, unde  un craniu fara fata a fost gasit in 1994. Depozitele de lut care il inconjurau nu contin material vulcanic, care este databil direct, insa fosila este probabil putin mai veche decat mandibula de la Mauer. Individul din Ceprano prezinta arcade grele unite, cutie craniana cazuta, craniu inclinat din spate si oase craniene groase, caracteristice lui H. erectus.

Alte fosile importante au fost recuperate din sudul Caucazului, din Georgia. Sapaturile din satul medieval Dmanisi au scos la iveala in 1991 o falca si un set  complet de dinti. Descoperit impreuna cu oase de animale si unelte de piatra bruta, acest specimen a fost comparat cu H. erectus si este mult mai vechi decat ramasitele de la Mauer sau Ceprano. In 1999 au fost descoperite inca doua cranii in acelasi sit. Aceste specimene bine conservate confirma prezenta lui H. erectus la granite cu Europa si par sa semene cu fosilele din siturile Koobi Fora din Kenya. Datati 1,7m.a.u., humanoizii din Dmanisi sunt printre cele mai vechi fosile cunoscute in afara Africii si pun direct problema modului in care a evoluat H. erectus si cum s-a raspandit in Paleolitic.

Datarea fosilelor

Pentru a reconstrui pozitia lui H. erectus in evolutia oamenilor, este esentiala definirea locului acestei specii in timp, iar paleoantropologii moderni au la dispozitie o varietate de tehnici care le permit sa faca acest lucru cu mare precizie. Datarea cu potasiu-argon, de exemplu, poate calcula varsta unui specimen masurand timpul de injumatatire a izotopilori radioactivi din aceste elemente. Atunci cand metodele radiometrice nu pot fi aplicate, cercetatorii pot atribui o varsta relative a unei fosile, asociind-o cu continutul depozitului in care a fost gasita.

Astfel de linii de specimene au condus la concluzia provizorie ca H. erectus s-a dezvoltat pe un interval lung de timp, in Pleistocen. Fosilele recuperate de la Koobi For a dateaza de acum cca 1,7 milioane de ani, iar specimenul OH 9 de la Olduvai are probabil 1,2 milioane de ani vechime. Exemplarele din Sangiran si Mojokerto din Java se pot apropia de varsta scheletelor din Koobi For a iar o fosila din Lantian din China este aproximativ contemporana nu OH 9. Cei mai tineri umanoizi general acceptati ca H. erectus provin de la Tighenif in Algeria (800-600 000ani), Zhoukoudian in China (770-230 000ani), precum si Sambungmacan si Ngandong (Solo) in Java (probabil mai putin de 250 000 de ani).

In cea mai mare parte, fosilele mai vechi de 1,7 milioane de ani sunt ramasite ale lui H. habilis si H. rudolfensis. Aceste specii sunt cunoscute si din defileul Olduvai si Koobi Fora in Africa, cele mai vechi exemplare avand cca 2-1,8 milioane de ani vechime. Pe de alta parte, exista un grup de specimene mai tarzii care prezinta unele caracteristici ale lui H. erectus, dar sunt in general considerate fie reprezentantii “arhaici” ai lui  Homo sapiens, fie apartinand lui H. heidelbergensis; printre acestea se numara exemplare din Europa (Mauer, Arago, Africa de Bilzingsleben si Petralona), din Africa de Nord-Vest (Rabat si, probabil, Sale si Al Sidi’ Abd- Rahman), de Est si de Sud (Kabwe, Elandsfontein, Nadutu, Omo, si Bodo) si din Asia (Dali, fosila descoperita in 1978).

Articolul este preluat, cu acordul editorilor, din Enciclopedia Britannica volumul 7, enciclopedie publicata in limba romana de Jurnalul National. Enciclopedia Britannica se poate comanda de pe siteul www.enciclopediabritannica.ro

Articole recente

Comentarii

  1. Nu este real. Singura sursa in care este mentionata „descoperirea” (cu exceptie blogurile nationaliste romanesti) este in „Arhivele olteniei” nr. 21 pag 120, publicata de academia romana. Se pare ca n-a fost decat o propaganda ceausista. Nu am gasit dovezi sau macar poze, nici in limba romana, nici in engleza.
    Pe wikipedia scrie ca, craniul descoperit se afla in Muzeul olteniei, insa nu ofera citatie. Daca e cineva din Craiova poate ne confirma. Ar fi utila o analiza a specialistilor asupra craniului. Daca chiar ar fi existat – si fiind atat de important – ma gandesc ca aveam mai multe informatii pana acum. Nu doar niste afirmatii fara suport stiintific.

  2. Trista rau paleontologia asta „stiintifica” cand realizezi ca tot ce ai invatat la scoala: ca omul se trage din maimuta nu este nimic mai mult decat o teorie/filosofie si ca nu are nimic stiintific, se bazeaza pe presupuenri si ideei preconcepute.
    Cand vad atat de multe „dovezi absolute” cu jumate de craniu spart gasit intr-un loc, cu o mandibula gasita in alt loc si cu doi dinti gasiti prin alta parte si cum au reusit pe baza metodei „de mare precizie potasiu-argon” (de cand metoda asta e de mare precizie?) incep sa cred ca suntem luati de „Homo erectus” si ne jigniti inteligenta.
    Era normal sa dispara „omul de Java” sau „omul de Pekin” avand in vedere ca „omul de Piltdown” s-a dovedit ulterior a fi un fals jenant in care i s-au vopsit pana si dintii in galben ca sa par extrem de vechi. Dar e bine totusi ca razboiul chinezo-japonez ne-a lasat doar mulajele, acum sunt linistit.
    Intrebarea mea este daca paleontologia a putut stabilii daca Homo erectus era biped sau nu si cum au stabilit ca este un descendent al omului. Cum s-a stabilit legatura are homo erectus cu omul de Neanderthal si homo sapiens? Cum s-au facut desenele cu descendentii omului cu par pe fata? Homo erectus avea par pe fata? Daca da cum s-a stabilit asta? etc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

VIDEO

Recomandări