Fiind certat de multa vreme cu cinematografia romaneasca, am fost surprins de calitatea filmelor romanesti vazute in ultimele zile. Ultimul produs al cinematografiei moderne romanesti din acest an, Un pas in urma serafimilor, nu face exceptie. Premiera din orasul meu a adus 20 de oameni intr-o sala de 500 de locuri. Tinand cont de vechea mea atitudine fata de cinematografia romana, nu gasesc acest lucru surprinzator. Dar am impresia ca intram, sau am intrat deja, intr-o noua era a filmelor romanesti, iar publicul inca nu a aflat acest lucru.

Filmul e povestea clasica despre adolescenta si maturizare: un tanar ajunge la seminar si descopera lucruri neasteptate despre conducere si studenti. Din prezentarea video am ramas cu impresia ca filmul prezinta coruptia si incompetenta din institutiile Bisericii. Dar asta e doar o parte din film, sunt si alte aspecte ce schimba complet perspectiva spectatorului. Ceea ce mi-a placut cel mai mult a fost faptul ca, lasand la o parte cateva personaje ce tin doar de decor, nu au existat personaje doar bune sau doar rele. In acest film nu exista sfinti. Toata lumea e murdara. Scenaristul ne tine pe o permanenta muchie de cutit in aceasta privinta. Un alt amanunt, intentionat sau nu, apare in scenele in care se incearca intimidarea studentilor. Acestea amintesc foarte mult de felul in care isi exercita vechea Securitate puterea: prin turnatorie si intimidare psihologica. La finalul filmului, inainte de generic, urmeaza o mica surpriza ce o sa va schimbe si mai mult felul in care ati perceput aceasta poveste. Filmul abordeaza problema religiei si credintei crestine ortodoxe intr-o maniera foarte indrazneata, dar e mai mult decat atat.

O sa fac o mica paranteza de dragul cinematografiei romane. Pe Youtube exista de ceva timp canalul CinePub. Pe acest canal gasiti in mod legal si gratuit filmele regizorilor romani, multe dintre ele in SD sau HD. Pe site-ul organizatiei gasiti si alte informatii despre cinematografia romaneasca.

IMDB


DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ