Arborele filogenetic consta intr-o schema a legaturilor de rudenie dintre diferite specii, genuri, familii, ordine etc. Acest arbore este realizat printr-o clasificare stiintifica.
Oamenii, homo sapiens sapiens, sunt fiinte vii inteligente. In biologie este sustinuta ideea ca oamenii de astazi sunt membri ai aceleiasi specii: Homo sapiens sapiens.
Conform studiilor, cele mai apropiate rude actuale ale omului – specii care se intalnesc azi pe Pamant, deci nu specii folsile – sunt doua specii de cimpanzeu Pan troglodytes (cimpanzeul obisnuit) si Pan paniscus (cimpanzeul pitic sau „Bonobo”).
Alte rude apropiate actuale sunt urangutanii si gorilele. Biologii au comparat o secventa de perechi de baza ADN de la oameni si cimpanzeu. Diferenta genetica totala este de circa 5%. Se presupune ca rasa umana s-a despartit de cimpanzei acum 5 milioane de ani. Totusi, date recente, indica despartirea de alte hominide mult mai devreme.
Arborele filogenetic este constituit din mai multe parti. Nodurile reprezinta unitatile taxonomiceprecum un organism, o specie, o populatie, un stramos comun, sau chiar un gen intreg sau grup taxonomic. Locul unde se unesc, reprezinta o relatie genetica.
O idee gresita este faptul ca unele specii moderne provin din alte specii moderne. Oricum, toate speciile de astazi sunt gasite la varful arborelui, si orice specie moderna a evoluat precum altele.
Filogeneza este introdusa in biologie inca de cand Darwin a propus ideea unui stramos comun, acum mai bine de 140 de ani. Metodele algoritmice sunt folosite de mai bine de 50 de ani.
In 1950, taxonomistul Willi Henning a propus metoda pentru a determina arborii filogenetici, bazate pe morfologie, clasificand organismele in functie de caracterele lor. Metoda purta numele de sinapomorfie. Biologii de astazi construiesc arborii filogenetici folosind metoda lui Henning.
Studiind arborele filogenetic, se poate observa ca fiecare specie are o istorie genealogica unica. Fiecare specie are o serie de stramosi care in final, fac legatura cu un singur descendent comun.
Multe specii au aripi. Dar nu toate pot fi folosite pentru a zbura. De exemplu, si strutul are aripi insa nu poate zbura. Acestia le folosesc pentru functii relativ simple si pentru echilibru. Au aceasta functie pentru ca sunt prea rudimentare pentru a fi folosite pentru zbor, dar si pentru ca intregul schelet al strutului nu este facut pentru a zbura.
In natura, lucrurile nu se schimba rapid si radical. Unele specii inca mai poarta „ramasite” ale stramosilor, aripi care nu pot fi folosite pentru zbor, sau organe care nu au fost eliminate complet.
Ochii, o caracteristica a multor specii si totodata atat de esentiali, la unele specii au disparut aproape complet.
Structurile au aparut cu un scop, pentru o anumita functie. Adesea, nu mai ajung sa performe si sa indeplineasca rolul pe care-l aveau. Teoria unui descendent comun ofera o explicatie stiintifica: speciile care exista au structuri diferite si realizeaza functii diferite. Daca toate organismele vii au un stramos comun, atunci doua functii si doua structuri au putut fi obinute sau pierdute datorita macroevolutiei. Multe organisme au ramas cu „vestigii” ale unor structuri ce si-au pierdut functia.
Exista multe exemple de caractere rudimentare si non-functionale purtate de organisme. De exemplu, serpii sunt cunoscuti ca fiind descendenti ai reptilelor cu patru picioare. Majoritatea pitonilor (si nu au picioare) poarta ramasite ale pelvisului sub piele. Unele soparle au de asemenea, picioare rudimentare ascunse sub piele.
Pestii Astyanax mexicanus si Proteus anguinus, nu pot vedea, desi au ochi rudimentari. Ochii au retina, nerv optic, dar acestea nu sunt „functionale”.
Papadiile se reproduc fara fertilizare, desi au flori si produc polen. Pentru papadii, florile si polenul nu reprezinta caractere necesare din punct de vedere al reproducerii.
Numeroase specii de gandaci au aripi, desi nu pot zbura. Acestea au dobandit o alta functie, doar pentru a acoperi corpul.
Stramosii oamenilor sunt cunoscuti ca au fost ierbivori, iar dintii molari sunt necesari pentru mestecarea plantelor. La peste 90% din oameni creste un al treilea molar. Acesti dinti nefolositori pot cauza dureri, pot cauza boli sau chiar moarte. (Litonjua 1996; Obiechina 2001; Rakprasitkul 2001; Tevepaugh si Dodson 1995).
Apendicele, este o alta „ramasita” care arata ca stramosii nostrii au fost ierbivori. Coccixul, aflat la baza coloanei, se afla in locul unde majoritatea mamiferelor si multe alte primate au o coada. Coccisul reprezinta reminescenta cozii, prezente la multe mamifere.
Niciun organism nu a avut o structura care sa nu fie functionala la un stramos de-al sau. Totusi, pentru fiecare specie, arborele filogenetic poate face multe predictii despre caracterele care sunt permise sau care sunt imposibile pentru specia respectiva.
Caracterele infratite determina filogenia si stramosii lor comuni. Balenele sunt clasificate ca fiind mamifere, deoarece au glande, placenta etc. Serpii sunt clasificati ca fiind reptile etc.
Bibliografie: Theobald, Douglas L. „29+ Evidences for Macroevolution: The Scientific Case for Common Descent.” The Talk.Origins Archive. Vers. 2.83. 2004. 12 Jan, 2004
Cititi si: Ipoteza unui stramos comun
Autor: Marius Ignatescu, www.descopera.org
