„Omul este singurul animal pentru care propria sa existenta este o problema pe care trebuie sa o rezolve” Erich Fromm

Stii foarte bine ca propria-ti imagine reflectata oglinda, este cea a trupului tau.
Simti ca tu esti ceva mai mult, ceva diferit – caci altfel nici nu ar mai exista intrebarile existentiale – ca esti ceva sau cineva care privesti lumea din spatele ochilor. Esti ceva fragil si totusi etern. Esti ceva imaterial. Ceva spiritual. O minte constienta, un mecanism de procesare a informatiilor pe care le vezi, pe care le ai in minte, si pe care ti le imaginezi.
Si de aceea, intelegi ca tu, de fapt, nu te poti zari in oglinda…

Din tot ceea ce caracterizeaza animalele de care genetic te despart doar 1,2 procente, nu este nimic care sa nu se gaseasca si in corpul tau. Fie parti ale corpului, fie comportamente dictate de instincte. Sunt insa la fel de multe si caracteristicile proprii doar tie. Care nu se regasesc la animale.
Iar una dintre acestea, este chiar faptul ca tu iti recunosti imaginea reflectata de oglinda.

Gandirea rationala, planificarea activitatilor, comunicarea, transmiterea experientei, credinta in ceva supranatural, imaginatia, creativitatea, perceperea notiunilor de timp si spatiu, a eseticului s.a.m.d. Toate acestea „trec” prin filtrul rational al unei constiinte de sine, si sunt manifestari definitorii omului instruit de catre sistemul sau educational.

Daca ai sa aduni intr-o parte toate aceste caracteristici ce-l definesc numai pe om, iar in cealalta parte toate caracteristicile ce definesc si animalul, iar apoi ai sa cercetezi copiii crescuti in izolare de parinti si societate, ai sa constati ca acesti copii nu mai au caracteristicile ce-i diferentiaza de animale facandu-i umani. Iar acest lucru arata ca toate caracteristicile ce ne fac sa fim oameni, sunt dobandite prin sistemul educational.
Bineinteles ca mintea si creierul copilului de om este adaptat constructiv corespunzator (volum si procese de analiza) pentru a primi instructia sistemului educativ, altminteri orice animal ar putea, prin instruire, sa devina om.

La urma urmei, intrebarea ce este omul s-ar putea pune in doua moduri:

Omul este un animal rational, asemenea unui cal evoluat – trup plus minte devenita rationala, inteligenta si guvernata de o constiinte de sine?

Sau corpul omului plus instincte este unul de animal si ar putea fi asemuit cu un cal (trup si instincte plus o minte inhibata, ramasa neevoluata) iar mintea omului, rationala si constienta de sine ar fi asemuita calaretului din saua calului, cel ce si tine fraul vointei animalului, si impreuna cu care formeaza un sistem dual, ramanand totusi doua entitati distincte.

Experimentul cu insula izolata, conduce spre cea de-a doua imagine. Este ca si cum ai duce un manz pe insula si te-ai astepta sa gasesti dupa ani, un cal si un calaret in sa.
Daca o pereche de cai procreaza, va iesi doar un alt cal, nicidecum un cal plus calaretul inteligent din sa. Intocmai cu ceea ce vei gasi pe aceeasi insula izolata de orice urma de civilizatie, daca vei lasa un copil. Nu vei gasi constiinta de sine a unui om, ci un ‘simplu’ animal.
Corpurile parintilor ii dau nastere trupului, iar mintile acestora ii dau nastere mintii de om.

Prin urmare, la intrebarea ce este omul, putem spune ca, in primul rand, nu este un animal. Ci, este o entitate spirituala, dezvoltata in jurul unei constiinte de sine, ce cuprinde informatii memorate ce-i formeaza experienta acumulata si functii de analiza rationala a acestora.

Constiinta de sine, acest mic bulgare (… de zapada) in jurul caruia, rostogolit prin viata se incarca cu experienta formand in final omul, este cultivata in mintea micutului pui de om de catre parintii lui, dupa cum cunosc ei ca au fost, la randul lor, „formati” de catre parintii lor. Constiinta de sine se formeaza in fata oglinzii, construind in minte propria-ti imagine virtuala, formata din asocierea partilor trupului cu imagini vazute in oglinda. Pe la varsta de doi ani, dupa luni de exercitiu in fata oglinzii, daca copilului i se picura pe nas o picatura de cerneala rosie, acesta, vazand-o in oglinda, va pune mana pe nas, pe pata, constientizandu-si trupul si sinele. Constientizand ca ceea ce vede in oglinda este de fapt imaginea unei parti din el. Private de acest antrenament, animalele nu dobandesc constiinta de sine, si ca atare, nu se privesc in oglinda.
Ceva mai tarziu, pe la varsta de trei ani, daca cineva va aparea in spatele copilului in timp ce acesta se priveste in oglinda, se va intoarce spre spate, semn ca ideea despre sine, constiinta de sine ce-l localizeaza in spatiu si timp, este formata. Prin urmare, cu ajutorul esential al parintilor, asociind imagini cu cuvinte, copilului i-au trebuit trei ani de exercitiu sa dobandeasca constiinta de sine.
Dar undeva mult in trecut, trebuie sa se fi petrecut aceeasi schimbare si cu animalele bipede, ‘stramosii trupului’ omului. Doar ca acestea nu aveau la dispozitie nici parinti care sa-i invete si nici cuvinte pe care sa le asocieze cu imagini in oglinda. Si totusi au reusit, dovada fiind noi, cei de astazi.
Doar ca, invatand de unii singuri, putin cate putin, le-au trebuit cu mult mai mult de 3 ani. De fapt, le-au trebuit mai mult decat cateva zeci de mii de ani.

De ce mai mult decat zeci de mii de ani? Pentru ca prima atestare arheologica care demonstreaza ca omul s-a desenat pe sine insusi pe peretii pesterilor, atestata stiintific ca a avut loc acum 30-40 de mii de ani, este cea a Omului de CroMagnon.
A te desena presupune a avea deja constiinta de sine!
Acest moment este echivalent cu cel al recunoasterii de sine a copilului de azi ce se priveste in oglinda.

Din imagini si din cuvinte, copiii dobandesc constiinta de sine. Stramosii nostri nu detineau inca cuvintele. Cum s-au descurcat oare?
Dupa cum am vazut in expunerea acestui articol, auzind sau citind cuvinte, mintea ne proiecteaza imagini. De asemenea, cunoastem faptul ca, cuvintele pot fi formate din sunete in cazul vorbirii, si din litere in cazul scrisului.
Literele sunt tot imagini. Imagini abstracte memorate de om.
Inainte de a se gasi in forma de astazi, literele au fost ideograme, adica tot un fel de semne, insa semne ce contineau tot imaginile diverselor vietati sau obiecte, insa intr-o forma stilizata, ce simplifica desenul.
Inainte si de ideograme, au fost hieroglifele, adica tot niste pictograme. Acestea erau imagini in miniatura si cat mai fidele ale vietatilor, obiectelor, actiunilor si a ideilor pe care acestea le exprimau, si sunt pline piramidele egiptene de astfel de hieroglife.
Mai inainte de hieroglife, ce se gaseau?
Se gaseau imaginile din pesteri, facute de catre omul de Cro Magnon.
Prin urmare, acestia foloseau pentru comunicare, o forma foarte rudimentara si indepartata a cuvintelor pe care le folosim noi astazi.
In decursul zecilor de mii de ani de evolutie a spiritului, Omul de Cromagnon, stramosul nostru, desenand propria imagine alaturi de cele ale vanatului si a instrumentelor de vanatoare, a inceput sa-si imagineze, sa comunice, sa planifice, sa perfectioneze, sa creeze, si astfel sa-si inceapa evolutia spre omul modern.

cro-magnonUsor usor, generatie dupa generatie, omul de CroMagnon s-a „lasat” condus de noile valori ale civilizatiei care, desi aflata inca la inceput, il purta spre un destin aparte, unul superior conditiei de animal.
Pana in ziua de azi, „omul” are deopotriva comportamente rationale de om civilizat si comportamente instinctuale, de animal. De fiecare data cand sinele abdica de la perceptele si rigorile educatiei si civilizatiei, incepe sa comita tot felul de fapte reprobabile, de la furt la omor.
Acest fapt demonstreaza dualitatea mintii „omului”, jumatate minte de animal si jumatate minte de om. De exemplu sindromul mainii straine, ce apare la pacientii ce au suferit o interventie pe creier numita lobotomie, respectiv taierea legaturii nervoase dintre cei doi lobi frontali, in scopul vindecarii de epilepsie.
Acest sindrom se manifesta prin „castigarea independentei” mainii stangi viz-a-vis de vointa pacientului, plus un comportament de razvratire care in multe cazuri a mers pana la incercarea de a-l sugruma in timpul somnului pe posesorul acesteia. Este ca o rabufnire a mintii animalului, prizoniera inca de la nastere…
Practic, in minte noastra locuiesc doua identitati. Insa noi o vedem doar pe a noastra, si probabil ca animalul o vede pe a lui, iar de impartit, impartim corpul lui. Iar cateodata, acesta se revolta…
Comportamentul sau la carma trupului il poti vedea atunci cand consuma droguri ori bea pana „isi pierde mintile”. Impleticindu-se, vorbind si purtandu-se irational, sau cand, inconstient si iresponsabil fiind, se urca la volanul masinii…

Mintea de om rationala si dobandita prin educare, ce devine constienta de sine (eul constient), este una, iar cealalta, cea inhibata, este mintea de animal (eul inconstient). Pornirile animalice ale omului, izbucnesc atunci cand „carma vointei sale”, scapa de sub controlul ratiunii constientului.
Eul constient, este mintea de om insamantata de parintii nostri si crescuta de sistemul educational al societatii si civilizatiei umane.
Noi, mintile umane rationale si constiente de sine, suntem un fel de altoi, sau implant spiritual, dobandit strict prin invatarea / instruirea oferita de parintii nostri inca din primele zile de viata, urmata de cea a scolii, si a intregului sistem educativ uman…

Observand ca mintea noastra „prefera” sa memoreze si sa proceseze in special imaginile vizuale, si, in plus realizand ca accesul la amintirile recente este diferit de accesul amintirilor mai vechi de cel putin doua – trei zile, am dedus ca informatiile ‘inregistrate’ in timpul zilei sufera un proces de analiza, sortare si arhivare – ceea ce presupune mutarea dintr-o zona a creierului intr-alta – petrecut in timpul noptii. Spun in timpul noptii, deoarece acest proces laborios si consumator de memorie, trebuie sa fie cel responsabil pentru somnul care ne ocupa o treime din viata, si care ar presupune si „deconectarea” simturilor, cele care aduc informatiile in minte, pe tot timpul executarii lui.
Dormim, deoarece suntem tributari unui spatiu de volum insuficient de stocare al informatiilor vizuale, aflat in creierul trupului nostru de animal.
Iar omul, dupa cum spuneam, isi construieste existenta din imagini inca de pe vremea Omului de CroMagnon.

Suntem ganduri ce „graviteaza” in jurul constiintei de sine, ganduri construite din idei, ce se bazeaza pe experienta acumulata, formata in special din imagini. Suntem fiinte ale luminii, spre deosebire de animale, ale caror memorie se bazeaza mai mult pe miros si sunete. Lumina poarta informatia aproape instantaneu, in vreme ce sunetele sunt mai incete, iar mirosul depinde de distanta si de vant. In pus, spre deosebire de sunete si miros, lumina poarta cu ea, forme si spatialitate. Iar aceste forme au stat la baza imaginarii, planificarii si constructiei lumii umane, de la vechile piramide si pana la Naveta Spatiala de astazi, lume atat de diferita de cea a animalelor.

Cine suntem?

Suntem entitati spirituale, dezvoltate in jurul unor constiinte de sine, alcatuite din informatii (in primul rand vizuale) memorate, ce formeaza experienta acumulata si aflata in continua crestere pe intreaga existenta, alaturi de functii de analiza rationala a acestora.

Constiinta de sine nu este transmisa genetic, ci se dobandeste prin instruire/invatare de la generatiile anterioare.
In trecut, constiinta de sine a aparut prin procese de auto-educare/auto-instruire, ce au durat mai multe zeci de mii de ani, care s-au declansat prin inceperea memorarii observatiilor preponderent vizuale, in paralel cu evolutia creierului redimensionat si restructurat pentru a putea primi si procesa informatii venite pe calea luminii.

Noi, mintile umane rationale si constiente de sine, suntem un „implant spiritual”, dobandit strict prin invatarea / instruirea parintilor nostri, a scolii, si a intregului sistem educativ, si care ne ducem existenta in corpul si in paralel cu cea a trupului animal gazda, trup in esenta identic genetic cu ale altor animale.

In decursul zecilor de mii de ani de evolutie a spiritului, Omul de Cromagnon, stramosul nostru, desenand propria imagine alaturi de cele ale vanatului si a instrumentelor de vanatoare, a inceput sa-si imagineze, sa comunice, sa planifice, sa perfectioneze, sa creeze, si astfel sa-si inceapa drumul evolutiei spirituale spre omul modern.
Intreaga societate a omului este construita pe baza unor percepte, norme, reguli si legi, toate acestea fiind definite prin cuvinte, respectiv prin simboluri abstracte ale imaginilor vizuale.
Suntem ganduri ce ‘graviteaza’ in jurul constiintei de sine, ganduri construite din idei, ce se bazeaza pe experienta acumulata, formata in special din imagini. Suntem adevarate fiinte ale luminii.
Toate sentimentele si resentimentele pe care le simtim, sunt forme ale sentimentelor si resentimentelor pe care le simt si animalele asemenea noua, insa simtite amplificat si rafinat, intrucat sunt filtrate prin constiinta de sine.

Avem frica si avem curaj, avem dragoste si avem ura, avem tristete si avem bucurie, avem placerea gustului, avem dragoste fata de familie si grija pentru urmasi, la fel ca si animalele, doar ca noi realizam aceste trairi si putem sa ni le producem dupa dorinta.

In schimb, noi oamenii si doar noi, avem simtul esteticului, creativitatea imaginativa, si mai avem notiunea spatiului.
Inca, spre deosebire de restul vietuitoarelor, mai avem un dar: percepem timpul si curgerea lui. Timpul, „substata abstracta” ce masoara spatiile dintre imaginile amintirilor noastre in timp ce privim spre trecut, si totodata umple spatiile dintre imaginile viselor noastre indreptate spre viitor.

Si, in final, noi oamenii si doar noi, mai avem credinta intr-un ceva supranatural, care ne asteapta de o eternitate sa-l descoperim, pentru a ne putea astfel elibera de falsa credinta ca am fi fiinte de origine animala, si astfel de a incepe sa traim existenta care ne-a fost destinata.

Dar pentru aceasta va trebui sa descoperim raspunsul la urmatoarea noastra intrebare existentiala:
De unde venim?” (click pentru a citi articolul urmator)

Autor: Noita R Ipsni

11 COMENTARII

  1. Spuneam la un moment dat in articol ca in fiecare dintre noi se gasesc doua minti, una la vedere, a omului – nascut/format/educat de societate, si una ascunsa vederii, cea a animalului – trupul – nostru purtator. Una este cea care este definita de constiinta de sine, si cealalta este cea a animalului biped – trupul nostru ghidat de instincte – ramasa prizoniera. Si ca aceasta dualitate iese la suprafata in cazul sindromului mainii straine, sindrom ce apare la cei operati de lobotomie.

    As vrea sa aduc atentiei voastre o observatie interesanta si care aduce argumente in sprijinul afirmatiei de mai sus.

    Astfel, am observat ca mai toate animalele, – ma feresc sa spun chiar toate – chiar daca nu au intrat in viata lor in apa, daca sunt aruncate de nevoie intr-o apa ce le trece de cap, cu toate incep sa inoate, si pot sa inoate o perioada nedefinita de timp.
    Astfel pisica, iepurele, cainele, soaricele, calul, ursul, elefantul, tigrul, leul, zebra, antilopa s.a.m.d., odata treziti in apa, incep sa inoate perfect, ca niste inotatori profesionisti.
    Practic, instinctul de supravietuire „dezarhiveaza” rapid un program niciodata folosit pana atunci de animal, care preia automat controlul miscarii membrelor, acesta incepand sa inoate.

    Bun, insa in tot acest sir de animale care beneficiaza de aceasta facilitate nu se regaseste omul…
    Tocmai omul, animalul care se gaseste in varful piramidei evolutiei!
    Omul, ca sa poata inota, trebuie sa fie instruit de societate. Instructiunile specifice inotului trebuiesc instalate din timp, si este necesara o perioada lunga de invatare si exersare.

    Cu o singura exceptie, absolut notabila: cand este copil.
    Ba chiar din momentul nasterii, vezi nasterile sub apa.
    Trupul omului inoata si el, ghidat fiind de instincte, insa doar pana cand incepe sa devina om. Pana cand mintea cea noua, cea dobandita, cea construita in jurul constiintei de sine preia controlul total asupra actiunilor corpului.
    Din acel moment, daca nu a apucat sa ia lectii de inot, cazand in apa mare, se va ineca fara speranta.
    Din acel moment, mintea animalului este perfect prizoniera…
    Cum spuneam, in om si numai in el, exista doua minti: una constienta de sine, si cealalta ramasa prizoniera in bezna, mintea animalului trupului nostru.

  2. *
    Noita R Ipsni si ce bagaj de cunostintze se dezarhiveaza atunci cand puiul de pisica orb se duce direct la sanul pisici si se hraneste. …..dar in acelasi timp bebelusul nou nascut nu o sa se duca niciodata singur la sanul mamei lui ….si practic e animal in momentul nasteri pentruca nu are format acel „motor spiritual de gandire” ……e foarte proasta teoria pe care atzi expuso in lucrarea de mai sus ….totusi multzumesc pentu opinie si pentru munca ……e clar ca omunl nu ar fi avut cum sa evolueze singur pe terra in conditzile initziale …si tot la fel de idioata mi se pare teoria evolutziei din maimutza ….imaginatziva voi restu scotzand ideile astea cum ca omul e din mai mutza , sau ca il formeaza societatea ca sa il diferentzieze de animal . Toate cele bune

  3. „dar in acelasi timp bebelusul nou nascut nu o sa se duca niciodata singur la sanul mamei lui .”

    Daca tu, prin „a se duce singur la sanul mamei” intelegi o deplasare a bebelusului ‘orb’ prin casa, in cautarea sanului mamei, inseamna ca nu ai inteles o iota din cele ce ai citit.
    Din punctul meu de vedere, faptul ca recunoaste sanul si incepe sa suga si sa inghita, imi este suficient ca sa vad aceste programe, ‘dezarhivandu-se”.

    Dar probabil ca tu ti-l imaginezi pe Dumnezeu-batranul cum ia capsorul celui mic si il duce la san, si cum tot el intra in mintea copilului si-l invata cum sa suga si sa inghita.

    Este dreptul tau sa crezi ceea ce poti sa crezi, Georgerdp, dar pentru a intelege textul meu, pe care zici ca l-ai citit, este nevoie de un minim nivel de judecata rationala, si de multa deschidere spre cunoastere.
    Ori, la indivizii fara educatie si fara de bun simt, care vin si mazgalesc pareri de genul „e foarte proasta teoria pe care atzi expuso in lucrarea de mai sus” sau „si tot la fel de idioata mi se pare teoria evolutziei din maimutza”, printr-un text plin de greseli gramaticale, judecata logica si rationala, lipseste cu desavarsire.

    Oricum, daca ai tu o explicatie mai buna, te invit sa ne-o dezvalui si noua.
    Daca nu, atunci iti urez sa ai o zi buna!

  4. vad ca te simti ofensat pentu ca cineva vine cu un contra argument si deviezi de la subiect cu chesti gen citat „printr-un text plin de greseli gramaticale” (chiar asta e chestia care te deranjeaza si subiectul care vrei sa`l dezbatzi aici ? ) si alte carcterizari ale mele …si toate astea …..o alta chestie te supraestimezi citat „pentru a intelege textul meu, pe care zici ca l-ai citit, este nevoie de un minim nivel de judecata rationala, si de multa deschidere spre cunoastere.” ca tu prin niste concluzi pe care le`ai dedus printr`o logica bolnava te crezi vreun zeu si ne arati „ia uite ce stiu eu ” …. bun sa lasam de o parte prostioarele tale si propun sa ramanem pe subiect …

    cu chestia asta nu sunt iarsi deloc de acord citat „Comportamentul sau la carma trupului il poti vedea atunci cand consuma droguri ori bea pana isi pierde mintile. Impleticindu-se, vorbind si purtandu-se irational, sau cand, inconstient si iresponsabil fiind, se urca la volanul masinii”

    se stie foarte bine ca atunci cand consumi alcohol, substante halucinogene …droguri iti mor foarte multi neuroni chiar si cei din cerebel partea creierului care se ocupa cu coordonarea , locomotia si alte milioane de neuroni care se ocupa cu celelalte simturi astfel ajungi sa vorbesti prosti si comportament irational…. etc . aici iar ai dat cu batu in balta cu explicatia de toata jena ….super inteligentule… 🙂 …sa revenim la faza cu bebelusul …”puiul de om” …clar fara ajutorul mamei ar muri chiar daca atunci cand e adus la san simtind mirosul si etc ajunge sa se hraneasca la fel si puiul de pisica sau orice fel de pui al vreunui mamifer ….aici am gresit eu nu este mare diferenta dar teoria ca se dezarhiveaza nu stiu ce informatii o sustin in continuare ca fiind incredibil de idioata … s`a dovedit ca in pantecul mamei om sau animal respectivul incepe sa inregistreze informatii …din moment ce timp de 9 luni este hranit e foarte normal ca dupa ce este nascut sa caute mancare…si ce sa vezi o gaseste la san prin miros. …enigma este in sfarsit rezolvata deci prin concluzie omul si animalul cand apar pe lume sunt cu 0 cunostinte 0 orice ….nu dezarhivari si prosti pe care le luati de prin filmele sf.

    acum o alta chestie interesanta zicea cineva ca daca omul ar fi lipsit de toate simturile ar fi mort deci daca nu ai avea nici un obiect/subiect cu care sa interactionezi …de fapt sa nu ai nici o cale prin care sa interactionezi cu ceva preluand informatii esti mort …. oare asta sa fie argumentul care dovedeste ca nu exista suflet…. discutabil ….sper ca ma fac inteles cu chesti asta 🙂

  5. ….si sincer dupa cat se pare ca ai citit si ai studiat ….si ai devenit totusi ,oarecum , cunoscator nu itzi este oare umpic rusine ca trebuie un baiat de 20 de ani sa iti arate ca ai frustrari ….atat de josnic te etalei ….chiar la nivelul salbaticilor :))) …esti comic … te`ai simtit pentru ca am adus argumentele alea ….sper sa itelegi ce iti spun si sa intelegi ca prin citate de genu si tot la fel de idioata mi se pare teoria evolutziei din maimutza eitetul idioata nu este o jignire ci un epitet care sa te stimuleze …..sa iti atraga atenita ca ceva este gresit la teoria aia si nicidecum sa te jigneasca pe tine personal ….nici macar nu ne cunoaste…. hai toate cele bune astept un raspuns bun la toate cele de mai sus si lasa frustrarile de o parte … scuza`mi gramatica daca chiar te deranjeaza dupa cate vezi raspunsurile le dau tot dimineta cand sunt foarte obosit si chiar nu stau sa vad cum am scris din punct de vedere gramatical atat timp cat ma fac inteles ..chiar nu e important asta aici

  6. e foarte interesant….eu as avea o intrebare…dak as avea si eu niste articole as putea sa le pblik si eu aici??se poatee??

  7. Salut cititorii acestui articol! Sunt autorul lui, si va invit sa aruncati un ochi pe ultima mea nuvela (SF), intitulata „Urb Binaria”, in care am incercat sa ‘descompun’, cat m-am priceput de bine sau de rau, atat natura existentiala a fiintei umane, cat si cea a destinului ei. Va astept aici: http://urbbinaria.wordpress.com/

LĂSAȚI UN MESAJ