Exorcismul este un act public al Bisericii, savarsit cu autoritate, in numele lui Isus, prin care cere ca o persoana sau un obiect sa fie aparat impotriva influentei Diavolului si eliberat de sub stapanirea lui. Sub aceasta denumire se cuprinde atat actul in sine, cat si mijloacele folosite (de ex. ritualul exorcismului).
In mod traditional, se considera ca indiciile posesiunii demonice pot fi, printre altele: vorbirea unei limbi necunoscute posedatului sau intelegerea ei, dezvaluirea unor lucruri aflate la mare distanta sau ascunse; puteri fizice anormale tinand seama de varsta sau conditia persoanei respective.
Tipologia biblica a posesiunii demonice cuprinde :
-rezistenta puternica impotriva oricaror influente divine, forta fizica surprinzatoare, tulburari in functiile organice, vorbirea altcuiva prin intermediul indracitului, ranirea propriei persoane si tentative de sinucidere, purtare agresiva si nelinistita, furie, putere de perceptie iesita din comun, cunostinte supranaturale, divinatie, fenomene extraordinare la plecarea demonului: crampe, strigate, caderi la pamant, epuizare, dar vindecare perfecta dupa izgonire.
Inainte de a celebra exorcismul, este important sa se stabileasca daca este vorba de o prezenta a diavolului si nu de o boala psihica, a carei ingrijire este de domeniul stiintelor medicale.
Pe de o parte, conceptia rationalista – potrivit careia posedatii de care vorbeste Biblia – ar fi fost doar bolnavi trupeste si sufleteste si ca Isus s-ar fi adaptat la credinta in diavol a poporului iudeu, nu se poate concilia cu demnitatea Cuvantului lui Dumnezeu si cu adevarul si sfintenia Fiului lui Dumnezeu.
Pe de alta parte, la presupunerea unor influente demonice, trebuie evitata credulitatea facila necritica tot atat de mult ca si conceptia rationalista. Dat fiind ca provocarea unui rau fizic este o forma iesita din comun a influentei diabolice, mai intai trebuie verificat daca nu cumva efectul se poate explica prin cauze naturale. Tendinta exagerata de a considera orice manifestari ciudate drept lucrari ale diavolului a dus, spre sfarsitul Evului Mediu, la tristele devieri ale vanatorii de vrajitoare.
„Eu, dimpotriva, sunt o femeie care are indoieli. Ingeri si demoni, Dumnezeu si diavol. Aceste lucruri fie exista, fie nu. Suntem pe cont propriu in viata? Sau nu suntem singuri? Oricare dintre aceste variante e uimitoare. Cred eu cu adevarat ca tragedia asta e lucrarea diavolului? Sa fiu sincera, nu stiu. Dar nu pot nega ca e posibil. Acuzarea vrea ca dv. sa credeti ca tulburarea psihotico-epileptica a lui Emily a fost un fapt, pentru ca faptele nu lasa loc de indoiala. Dar procesul acesta nu judeca fapte. Judeca posibilitati. Este un fapt ca Emily era o hipersensibila, dupa cum a sugerat doctor Adani? O persoana predispusa, prin natura ei, sa devina posedata? Nu pot spune asta, dar intrebarea ramane: este posibil? E un fapt ca Gambutrolul a anesteziat creierul lui Emily facand astfel ritualul de exorcizare ineficient? Nu pot fi sigura de asta. Dar este posibil? E un fapt acela ca Emily a fost iubita de Dumnezeu? Si acela ca, dupa exorcizare, a hotarat sa sufere pana la capat pentru ca noi sa putem crede intr-o lume magica? O lume in care Imparatia Cerurilor exista? Nu pot spune ca acesta e un fapt. Dar intrebati-va singuri. Este posibil? E ceea ce Emily a crezut. E ceea ce parintele Moore a crezut. Si credinta sincera e ceea ce a determinat alegerea ei si a lui. Acum, cu privire la cea mai importanta intrebare: este parintele Moore vinovat, mai presus de orice indoiala, de omor prin neglijenta? A neglijat el nevoile lui Emily intr-o atat de mare masura,incat acum sa devina raspunzator de moartea ei? Nu ! Acesta nu este un fapt. Nu este un fapt ca Emily era epileptica. Nu e un fapt ca era psihotica. Faptele nu lasa loc posibilitatilor. (Fragment din filmul „Exorcismul lui Emily Rose” )
Anneliese Michel ( 21 septembrie 1952 – 1 iulie 1976 ) este o tanara catolica germana despre care se crede ca a fost posedata de demoni si care a fost obiectul mai multor sedinte de exorcizare. De la varsta de 16 ani si pana la moartea ei, Anneliese a trecut prin ceea ce expertii medicali definesc ca fiind perturbari psihiatrice severe. Se pare ca s-a decis sa moara de foame deoarece credea ca moartea ei va servi la usurarea pacatelor tinerilor din ziua de azi si a preotilor apostati ai bisericii moderne. Dupa cativa ani de tratamente psihiatrice ineficiente, Anneliese a cerut un exorcism.
In 1968, avea 17 ani si inca era la liceu, Anneliese a inceput sa aiba crize neobisnuite, in special noaptea, pe durata acestor crize tot corpul ii devenea rigid si avea senzatia unei greutati enorme deasupra pieptului ei, suferea de paralizie si era incapabila sa vorbeasca. Tribunalul a stabilit ca prima sa criza epileptica a avut-o in 1969, cand un neurolog de la Clinica de Psihiatrie Wurzburg a diagnosticat-o cu epilepsie Grand Mal, desi studiile microscopice efectuate, dupa moartea sa, pe tesutul sau cerebral nu au indicat anormalitatile care ar fi putut face asa ceva. In curand, Aneneliese a inceput sa aiba halucinatii demonice in timp ce se ruga. Tribunalul a stabilit ca in 1973 Anneliese suferea de depresie si ideatii suicidale. In 1975, era complet convinsa ca e posedata, asa ca parintii ei au renuntat la ajutorul doctorilor din clinica de psihiatrie, iar in locul medicinei traditionale s-au hotarat sa apeleze la exorcism. Simptomele prezentate de Anneliese la aceea vreme erau asemanatoare cu cele a epilepsiei.
Primul diagnostic neoficial a fost facut de o femeie varstnica care a acompaniat-o pe Anneliese intr-un pelerinaj. Ea a observat ca Anneliese evita sa treaca pe langa o anumita imagine a lui Iisus si ca refuza sa bea apa unui izvor sfant. Femeia mai sustinea ca Anneliese mirosea ingrozitor. Un exorcist dintr-un orasel apropiat a examinat-o si a declarat-o posedata. Dupa doua cereri de exorcizare refuzate, ritualul exorcizarii a fost aprobat, in final, de catre episcop. Episcopul Wurzburg-ului, Josef Stangl, a trimis doi preoti care sa se ocupe de exorcizare, parintele Arnold Renz si parintele Ernst Alt. Exorcizarea are la baza „Rituale Romanum”, care la vremea respectiva, inca era o lege canonica valida a secolului al XVII-lea. Cei doi preoti au efectuat 67 de ritualuri de exorcizare de-a lungul unei perioade de 10 luni, in jur de o sedinta sau doua pe saptamana, iar unele sedinte durau pana la 4 ore.
In aceste 10 luni, ligamentele genunchii Annelisei s-au rupt din cauza celor aproape 600 de genoflexiuni, repetate in mod obsesiv, in cadrul fiecarei sedinte de exorcizare. Genoflexiunea e un act de reverenta care consta in caderea pe unul sau ambii genunchi. La data de 30 iunie 1976, in timpul ultimei ceremonii de exorcizare de dinaintea mortii sale, fiind prea slabita ca sa poate face genoflexiunile singura, a fost ajutata de catre parintii sai. In timpul procesului s-a spus ca exorcizarea a esuat datorita medicamentelor psihotrope pe care Anneliese a continuat sa le ia, chiar si pe durata exorcizarilor. Din cauza acelor medicamente, Anneliese nu a reusit sa obtina concentrarea necesara ritualului de exorcizare.
Anneliese era convinsa ca era posedata de mai multi demoni, inclusiv Lucifer, Iuda, Nero, Cain, Hitler si Fleischmann, un preot dizgratiat din secolul al XVI-lea. Acestia sunt demonii principali, dar se pare ca au mai fost si alte suflete damnate ce s-au manifestat prin intermediul ei.
In cadrul procesului din 1978, au fost 4 inculpati, parintii fetei si cei doi preoti, toti 4 au fost gasiti vinovati de neglijenta criminala si au fost condamnati la 6 luni de inchisoare, iar mai apoi condamnati la 3 ani cu suspendare. In preajma perioadei de Paste din acel an, Anneliese a inceput sa refuze mancarea si bautura, iar convulsiile ei s-au intors cu o ferocitate si mai mare. Din clipa in care a parintii sai au adus-o acasa si pana in clipa mortii sale, Anneliese nu a mai fost vazuta de vreun medic. Anneliese a tinut post deoarece a crezut ca asa va scapa de influenta Satanei.Cu putin timp inainte de a muri, a zis ca moare pentru pacatele tineretului si a preotilor bisericii moderne. Iar ultimele sale cuvinte adresate exorcistilor au fost „Rugati-va pentru mantuire”, iar ultimele cuvinte catre mama sa au fost „Mama, imi este teama”. In momentul mortii sale avea o greutate de 31 de kilograme.
Conform autopsiei, la data de 1 iulie 1976, Anneliese Michel a murit datorita malnutritiei si deshidratarii severe. In ziua decesului suferea de pneumonie si de o febra puternica. A fost inmormantata langa sora sa nelegitima, Martha, langa marginea exterioara a cimitirului, zona care e rezervata copiilor nelegitimi si sinucigasilor.
Cu patru ani inantea nasterii lui Anneliese, mama sa a nascut un copil ilegitim, Martha. Din cauza acestui lucru, mama sa era foarte rusinata si a trebuit sa poarte un voal negru in ziua nuntii sale. In copilarie, Anneliese, era incurajata de catre mama sa, sa se caiasca pentru pacatul de ilegitimitate prin practici religioase frecvente. Atunci cand sora sa, Martha, a murit la varsta de 8 ani, in timpul unei operatii de eliminare a unei tumori de rinichi, e posibil ca acest lucru sa fi marit dorinta Anneliesei de a se cai pentru mama sa.
Pe masura ce a crescut, Anneliese a continuat sa sufere pentru pacatele altora. In adolescenta, Anneliese dormea pe podeaua de piatra goala, se caia pentru pacatele preotilor devianti si a narcomanilor, pe care ii vedea dormind pe pamantul gol de langa statia de cale ferata. In perioada facultatii, avea puse pe peretii camerei sale icoane, langa usa tinea un recipient cu apa sfintita si se ruga in mod regulat. Conform ziarului „The Washington Post”, pe masura ce a devenit tot mai convinsa ca e posedata, Anneliese a inceput sa vada fete de demoni in obiectele din jur si in locul fetelor altor oameni.
Este posibil ca preotii care au exorcizat-o sa ii fi oferit continutul comportamentului ei psihotic.Psihiatrii care au depus marturie in timpul procesului au vorbit despre „Indoctrinarea Indusa”, care in stransa relatie cu trecutul ei ar putea explica acceptarea comportamentului ei drept o forma de posesie demonica, deoarece exoricistii i-au prezentat aceasta idee si i-au intarit-o cu fiecare sedinta de exorcizare realizata. Acesta e motivul pentru care in 1984, episcopii si teologii germani au decis sa schimbe ritualul exorcizarii, deoarece era evident ca daca se vorbeste direct sau la modul imperativ cu Diavolul („Iti ordon tie, spirit intunecat”), acest lucru nu face decat sa confirme, fara nici o indoiala, pacientului ca e posedat. Unii oameni cred ca Anneliese nu a facut nimic altceva decat sa imite ceea ce s-a intamplat in filmul „Exorcistul”, deoarece filmul a fost lansat cu doi ani inaintea inregistrarii casetelor audio a exorcismului. Dar aceasta posibilitate nu explica celelalte intamplari ce au avut loc inainte de anul 1974, intamplari care i-au facut pe apropiatii ei sa o creada posedata.
„Stiu ca ceea ce am facut noi a fost lucrul corect deoarece am vazut semnele lui Hristos din palmele ei. Avea stigmate iar acestea sunt un semn de la Dumnezeu care ne zice ca trebuie sa exorcizam demonii. Ea a murit pentru a salva alte suflete ratacite, a ispasit pacatele lor.” (Anna Michel, mama Anneliesei ).
La data de 25.02.1978, Anneliese a fost exhumata de catre parintii ei sub pretextul inlocuirii sicriului ieftin in care a fost inmormantata cu un sicriu mai bun. Dar de fapt parintii ei au initiat exhumarea din cauza unui mesaj primit de la o calugarita carmelita din Allgaeu, Bavaria. Calugarita le-a zis parintilor ca a avut o viziune in care a vazut corpul inca intact al Anneliesei. Rapoartele oficiale vorbesc despre o deteriorare severa a corpului exhumat, dar nici una din pozele facute la fata locului nu au fost publicate vreodata. Totodata parintii Aneeliesei nu au avut voie sa participe la exhumare.
– Renumitul cosmolog Paul Davies sustine ca extraterestrii ar putea fi chiar sub nasul nostru, daca nu chiar in propriul nostru organism… Exorcizarea reprezinta in esenta inlaturarea unei entitati care se presupune ca a ‘posedat’ o fiinta umana…. Ce se afla in Padurea Baciu?…
– FILM (National Geographic): Extraterestrii Pe Pamant ?… OZN – Dosarele Vaticanului… Directorul Observatorului Astronomic al Vaticanului, George Coyne a purtat discutii despre extraterestrii cu personalul de la NASA, in februarie 2009… Secrets of the Vatican – UFOs in the Ancient Art (VIDEO):
http://cristiannegureanu.blogspot.com/2009/12/exorcism-si-posedare-mit-sau-realitate.html
Multe si icudate sunt caile creierului uman…
un articol obiectiv. felicitari.
Faima preotului Ilarion Argatu a depasit de mult granitele ortodoxiei.
Poate ar fi trebuit amintit ca Biserica Ortodoxa nu are institutia exorcismului , aceasta apartinand in totalitate Bisericii Catolice .
Biserica Ortodoxa are rugaciunile speciale de dezlegare .
hm…cutremurator, totusi unii pun la indoiala existenta(nu neaparat fizica) a lui Dumnezeu, ce sa mai vorbim de o exorcizare. personal cred ca ar trebui luate in calcul toate posibilitatile, SI, daca exsista Dumnezeu exista si diavol, iar daca exista diavol e foarte posibil sa existe posedati si implicit exorcizari
Din punctul asta de vedere ai putea fi posedat si de un inger, nu crezi?
Oricât ar părea de straniu, hipnotismul modern îşi are originea în lucrarea de exorcizare a abatelui elveţian Johann Josph Gassner (1717-1799).Acesta, după slujba Sfintei Liturghii, a primit revelaţia vieţii lui. I s-a arătat de unde proveneau numeroasele sale boli care îl chinuiseră cumplit până atunci ş-i făcuseră viaţa un calvar. Fără doar şi poate, bolile lui proveneau din puterile oculte ale Răului. Totodată, i s-a dat metoda, precum şi harul de a le exorciza. Astfel, părintele Gassner a devent, fără îndoială, cel mai carismatic exorcist al epocii. În faţa casei lui parohiale se adunau zilnic peste 2 000 de bolnavi. Martorii acelor timpuri relatează că au asistat la vindecări miraculoase ale unor boli grele sau incurabile şi chiar unii medici au fost nevoiţi să confirme această realitate. S-a stabilit la Ellwagen, unde a continuat să vindece oameni, iar succesele sale răsunătoare au fost cunoscute în toată Europa, venind la el, ca într-un pelerinaj, bolnavi din toate ţările pentru a se tămădui. Toate acestea succese au alarmat corpusul medical, care se simteau amenintate. Mai multi medici au delegat pe profesorul Theatiner Ferdinand Sterzinger din Munchen sa se deplaseaza până la Gassner pentru a cerceta cazul si a întocmi un raport. Raportul i-a fost defavorabil lui Gassner, aratând că ceea ce practica Gassner este un act medical care este numai de competenta medicului. În urma raportului, episcopului din Regensburg interzice lui Gassner sa mai continue si acesta este nevoit sa se supună.
Succesele părintelui exorcist au atras însă atenţia Medicul vienez Franz Anton Mesmer (1734-1815). Convins că părintele a descoperit o forţă curativă extraordinară ce poate fi folosit la vindecare multor maladii, Mesmer preia şi speculează metoda, dar îi dă o explicaţie pseudoştiinţifică, conform căreia are loc un transfer de energie de tip magnetic de la persoana care exorcizează la cel exorcizat şi nu o curăţire sufeltească prin îndepărtarea influenţei diavolului, aşa cum Gassner susţinea. Mesmer, produs al Epocii Luminilor, care era adeptul fluidismului, o teoriei ocultă, care făcuse furori în epocă şi care susţinea că orice corp viu degajă o cantitate de energie de tip biomagnetic, care influenţează alte corpuri vii nu putea accepta o explicaţie duhovnicească. Mesmer a numit acest fluid magnetism animal. Teoria fluidistă a fost, fără doar şi poate, precursoarea actualei teorii bioenergetice, teorie ce astăzi face aceleaşi furori în mediile oculte. Mesmer deturnează practicile exorciste ale lui Gassner, conferindu-le un caracter profan. În specacolele de estrada pe care le realiza, obţine succese răsunătoare. La rândul lui Gassner, s-a opus acestui mod simplist şi ocult de a vedea lucrurile, însă Mesmer a evitat totdeauna o confruntare directa cu el.