Neuroteologia este cunoscuta si sub numele de bioteologie sau neuro-stiinta spirituala. Aceasta stiinta studiaza corelatiile dintre fenomenul neuronal si experientele subiective din domeniul spiritualitatii.
Oamenii de stiinta se intreaba daca spiritualitatea poate fi macar partial explicata in termeni de retea neuronala, neurotransmitatori si chimie cerebrala. De aici a luat nastere aceasta stiinta, care se numeste „neuroteologie”: studiul mecanismelor cerebrale implicate in fenomenele de credinta religioasa.
Aldous Huxley a folosit termenul de neoroteologie pentru prima data in nuvela sa utopica, „Island”. Disciplina studiaza experientele religioase si spirituale. Anumiti oameni de stiinta incadreaza neuroteologia ca fiind o pseudostiinta. Insa studiile neuroteologiei au o stransa legatura cu chimia si neurologia.
In 1994 Laurance McKinney a publicat prima carte dedicata acestui subiect, intitulata „Neuroteologia: Religia virtuala in secolul 21”. McKinney scrie in cartea sa ca abia dupa varsta de 3 ani, copilul isi creaza o iluzie a timpului cronologic, ca parte fundamentala. Inabilitatea creierului adult de a-si aduce aminte de imagini anterioare creaza intrebari precum „de unde provin?”, „unde se duc toti dupa ce mor?”. Dupa teoria sa, acest lucru duce la explicatiile variate ale religiilor. Ideea de experienta a mortii ca o schimbare spre o noua viata, face pe multi sa imbratiseze religia.
Doctorul Andrew Newberg descrie procesele neurologice ca fiind acte repetitive, de stimulare ritmica, ceea ce este tipic ritualurilor umane. Acestea contribuie la senzatiile transcedentale si la conexiuni cu o asa zisa entitate universala.
Insa stimularea psihica nu este de ajuns pentru a genera experiente transcedentale. Pentru acest lucru e nevoie de ritualistica, insotite de mesaje sugestive. Acest lucru intamplat, ritualul transforma o idee cu un anumit sens, intr-o experienta interioara.
Dimethyltryptamina – Chimia si Dumnezeu
Dimethyltryptamina este gasita in multe plante, dar se afla in anumite cantitati si in corpul nostru. Este creata in cantitati mici de corpul uman in timpul metabolismului, de enzima Tryptamina-N. In multe culturi, aceasta era inghitita de oameni. Structural Dimethyltryptamina este analog cu neurotransmitatorul serotonina.
Serotonina este o amina derivata de indol. Este intalnita in tesuturi vegetale, animale si veninuri.
Serotonina, un neurotransmitator prezent in variate organe incluzand sistemul nervos central, are un rol important in aparitia depresiei si a anxietatii. Anti-depresivele functioneaza in general regland acest neurotransmitator numit serotina.
Dimethyltryptamina pura, la temperatura camerei este incolora sau alba pana la galben-roscata. Dimethyltryptamina a fost prima data sintetizata chimic in 1931.
Cresterea nivelului Dimethyltryptaminei in glanda pineala poate produce anumite experiente ce se manifesta in randul credinciosilor indiferent de religie. Iata ce se intampla in acest caz:
Perceptia asupra timpului dispare, apare un sentiment de respect amestecat cu teama si uimire, veneratie si evlavie. Apare sentimentul de uniune cu universul, individul intra intr-o transa de extaz, are sentimentul ca mintea i se lumineaza brusc si i se modifica starile de constiinta.
Aceste trairi se gasesc la baza tuturor credintelor si religiilor.
Electroencefalograma
Studiile din 1950 – 1960 au demonstrat ca anumite parti ale creierului sunt corelate cu starile „spirituale”.
Doctorul Michael Persinger a supus lobii temporali ai unor persoane cu un camp magnetic. Pacientii au sustinut ca au simtit o „prezenta eterica in camera”. Aceasta stire a avut parte de publicitate la timpul respectiv, desi mecanismul care a dat acest raspuns a ramas neinteles.
Studiile recente pentru a localiza regiunile active ale creierului in timpul supunerii indivizilor la unele experiente spirituale arata ca exista o zona a creierului mai activa, indiferent de religie sau cultura, sustinand teoria lui McKinney ca sentimentele asociate cu experienta religioasa sunt mai degraba aspecte normale ale functiilor creierului, decat o comunicare cu Dumnezeu.
Cercetatorii americani Andre Neberg si Eugene d’Aquili au oferit o noua explicatie, in acelasi timp profund simpla si precisa din punct de vedere stiintific: impulsul religios este inradacinat in biologia creierului uman.
Neberg si d’Aquili isi intemeiaza aceasta concluzie pe o cercetare pe termen lung a functionarii si comportamentului creierului uman. Ei au scanat prin imagistica medicala pe baza de rezonanta magnetica creierele unor meditatori budisti si ale unui grup de calugari franciscani in timpul rugaciunilor si meditatiei. Cei doi cercetatori au descoperit ca meditatia spirituala foarte profunda provoaca o modificare in activitatea creierului.
Cu alte cuvinte, ceea ce budistii numesc a fi una cu universul iar calugarii franciscani descriu ca fiind prezenta reala a lui Dumnezeu, nu este o iluzie, nici o experienta psihologica subiectiva, sau o inchipuire a subiectului. Este un lant de evenimente neurologice succesive distincte care pot fi observate in mod obiectiv, inregistrate si chiar fotografiate.
Controverse
Neuroteologia a starnit, asa cum era de asteptat, numeroase controverse si curente de opinie. Adeptii religiei cred ca teoria ar intari opiniile ateiste: daca putem explica experienta religioasa pur si simplu ca pe un fenomen al creierului, atunci nu avem nevoie sa credem ca exista Dumnezeu. Dar oamenii de stiinta sustin ca incearca doar sa inteleaga cum poate creierul uman sa genereze experiente spirituale.
Desi neuroteologia se afla oarecum in cautarea lui Dumnezeu, multe intrebari din aceasta sfera spirituala raman inca fara raspuns. Ce este Dumnezeu? Exista viata de apoi? Exista suflet? Poate ca este acel egoism specific uman de a crede ca suntem mai mult decat suntem. O noua directie s-a trasat prin unele elemente. Sufletul il face pe om nemuritor, indeplinindu-i astfel visul milenar, irealizabil biologic. Si poate ca nu-i destul a visa…
Autor: Marius, editor www.descopera.org