crestinismulMiscarea crestina a luat nastere printre cei saraci si needucati, din acest motiv nici nu avem scrieri ale primilor crestini. Crestinismul a prins credibilitate si influenta, iar ideile s-au conturat in timp. Zeul crestinismului a fost influentat de Platon si Aristotel, cat si de Zoroastrianism. Platon si Aristotel credeau ca un creator puternic a creat lumea; insa era un concept filozofic si nu era venerat. Platon (427 – 327 i.E.n) credea in imortalitatea sufletului si existenta a doua realitati, lumea materiala corupta pe care o traim cat timp suntem pe Pamant si o alta lume spirituala, perfecta, lumea in care va ajunge sufletul dupa moarte. Aristotel era mai naturalist decat Platon si a extins teologia lui Socrate intr-un sistem natural filozofic, folosit pentru a descrie toate fenomenele naturii, in special cel al vietii.

Intelegerea credintei crestine necesita intelegerea dezvoltarii si istoriei ei. Nu putem cunoaste credinta crestina daca nu intelegem cum a luat nastere si cum a evoluat. Conceptul de crestinism, dupa cum vom vedea, imbina mituri din religii si credinte mai vechi, din mitologia Zoroastriana, din religia egipteana, filozofia greaca si din imperialismul roman. Religia crestina pe care o cunoastem azi s-a dezvoltat intr-o perioada de cateva sute de ani.

Conceptul de „Dumnezeu” in crestinism reprezinta o combinatie intre zeul Platonic si zeul Zoroastrian. In biblia ebraica, zeul suprem reprezenta atat binele cat si raul: “Eu intocmesc lumina si fac intunericul, Eu dau propasirea, si aduc restristea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri”. In biblia ebraica, zeul nu era foarte bine definit si se numea simplu, Yahve. Mai mult, ei nu aveau conceptul de Satana. In crestinism, acesta a fost adoptat din Zoroastrism.

Primii crestini au adoptat mitologia si conceptele din dualismul Zoroastrian. Religia lui Zoroastru credea intr-un singur zeu, Ahura Mazda, iar in opozitie cu acesta era Angra Mainyu, zeul cel rau. Potrivit mitologiei Zoroastriene, aceste doua fiinte erau aproape la fel de egale si erau blocate intr-o batalie cosmica permanenta: bine vs. rau. Angra Mainyu, potrivit mitologiei, s-a revoltat impotriva lui Ahura Mazda si era responsabil pentru tot raul din lume, in timp ce Ahura Mazda era responsabil de toate lucrurile bune. In ziua judecatii de apoi, Zoroastrienii cred ca Ahura Mazda il va invinge pe Angra Mainyu, iar acesta impreuna cu tot raul, vor disparea definitiv. Acest dualism a aranjat scena pentru integrarea conceptului Platonic de „dumnezeu”.

Crestinismul de ieri si crestinismul de astazi – evolutie

Crestinismul a aparut in timpul domniei imparatilor Augustus si Tiberius, in provincia romana ludeea, si constituia o miscare evreiasca ce-l considera pe lisus Hristos drept mult asteptatul Mesia si Fiul lui Dumnezeu. lisus sustinea ca, prin dragostea sa fata de oameni, implinea poruncile lui Dumnezeu, asa cum era scris in Vechiul Testament. Rastignirea lui Hristos a fost interpretata de discipolii sai ca jertfa pentru salvarea umanitatii; insa nerespectarea promisiunii de a se intoarce la „sfârsitul veacurilor”, care se credea a fi, i-a nelinistit puternic pe primii crestini. Sub conducerea apostolului Pavel, tanara comunitate religioasa a decis sa inceapa o misiune prin care mesajul de mantuire al lui Hristos sa fie transmis necredinciosilor. In centrele cu populatie numeroasa de pe intreg teritoriul Imperiului Roman au aparut comunitati misionare crestine, desi monoteismul strict si relatia lor ambigua cu puterea de stat au provocat suspiciuni de neloialitate si conspiratie. Perioadele de toleranta instabila au alternat cu cele de persecutii sangeroase, in care refuzul evreilor si al crestinilor de a-l venera pe imparat era folosit asemenea unui test cu turnesol.

In sec. III d.Hr. Imperiul Roman a fost marcat de o serie de crize politice, religioase si culturale. Invazia popoarelor „barbare” in multe zone de frontiera ale imperiului solicita implicare armata, reducand puterea centrala. Imparatii proveniti din randurile conducatorilor militari au incercat sa unifice imperiul sub o singura religie sau cult, plasand din nou crestinismul in umbra.  Diocletian a recunoscut nevoia unor centre si a unor administratori in interiorul imperiului si a instaurat tetrarhia, o forma de conducere in care patru conducatori aveau rangul de imparat. Insa acest sistem s-a dizolvat dupa ce Diocletian nu a mai fost la putere.

Cu o mana ferma si abila, imparatul Constantin  a reusit din nou sa unifice puterea in interiorul imperiului. Fiind constient de potentialul crestinismului, s-a folosit de religia cea noua pentru a-si consolida domnia. In schimbul unui statut favorabil, crestinii au abandonat atitudinea sceptica fata de stat si au adoptat organizarea si structura juridica romane.

Constantin cel Mare si succesorii sai au exercitat un control statal si o conducere stricta asupra Bisericii. In cele din urma, Teodosiu a proclamat crestinismul drept religie de stat. Prin impartirea statului fiilor sai, el a fost si personalitatea care a provocat scindarea definitiva a Imperiului Roman.

Biserica, intarita de expansiunea crestinismului, incerca acum sa obtina putere laica prin juraminte de credinta in fata a diferiti monarhi. Disputa teologica asupra doctrinei Sfintei Treimi si a adevaratei naturi a lui Hristos a incitat grupurile rivale aflate in lupta pentru puterea papala, fiecare fiind sustinut de suverani inamici. Aceste dispute au dus la cateva schisme in interiorul Bisericii Rasaritene si la un sentiment tot mai acut de instrainare intre Biserica Rasariteana si cea Apuseana, care intr-un final va determina separarea lor. In Rasarit, imparatul continua sa fie un exponent solid al puterii, sub care se aflau numerosi patriarhi cu acelasi rang. In Apus, papa se folosea de pozitia sa unica si de puterea instabila din diferite regiuni pentru a-si spori autoritatea si statutul.

Biserica a devenit sustinatoarea culturii si educatiei. Multe dintre realizarile culturale remarcabile le revin calugarilor, care au respins ascetismul auster al primilor pelerini si patriarhi, dedicandu-se atat servirii lui Dumnezeu, cat si umanitatii. Deviza ordinului intemeiat de Benedict de Nursia, Ora et labora (rugaciune si munca), acorda o importanta egala meditatiei si implicarii active in viata cotidiana. Primele manastiri erau atat centre stiintifice, cat si spirituale. Scrierile din perioadele greaca si romana se pastrau in bibliotecile manastirilor. Evul Mediu crestin era caracterizat de conceptia divina a creatiei, in care datinile „pagane” primordiale aveau de asemenea locul lor.

Filozofia Antichitatii era pretuita, desi se preda la un nivel inferior comparativ cu credintele si teologia contemporana. Multe abatii si-au deschis propriile scoli. De asemenea, comunitatile monastice se ocupau de agricultura si negot, impartasind cunostintele populatiei locale. Un alt domeniu de interes al abatiilor era cercetarea plantelor medicinale si a metodelor de vindecare.

Afacerile economice prospere, alaturi de donatiile generoase, au favorizat cresterea rapida a bogatiilor si proprietatilor Bisericii; ceea ce prevestea un conflict intre puterea religioasa si cea laica. In zonele in care viata monastica parea sa isi piarda din putere, au fost initiate miscari de reforma, precum cele din abatiile Cluny si Gorze. In cinstea lui Dumnezeu s-au inaltat cladiri. Prima perioada artistica europeana considerabila de dupa sfârsitul Antichitatii a fost cea romanica, cu formele ei masive clasice, ea fiind urmata de perioada gotica, ale carei catedrale cu turnuri semete se inaltau spre cer asemenea unor degete indreptate in sus.

Criza crestinismului

Inca din timpul reformelor din sec. XI, crestinismul european se afla intr-o criza de identitate, ceea ce a permis curentelor care criticau Biserica sa-si sporeasca puterea. Miscarile radicale pentru reforma si cei care credeau in „sfârsitul veacurilor”, cum ar fi arnoldinii, catarii, albigenzii si valdensii, se plasau in afara Bisericii, care a recurs, la randul sau, la persecutii tot mai frecvente. Inchizitia a devenit un instrument infricosator de control si opresiune religioasa. Odata cu recunoasterea „ordinelor de cersetori”, Biserica a sperat sa reduca din criticile repetate la adresa bogatiei sale si a naturii laice a papalitatii. „Disputa saraciei”, provocata de franciscani in sec. XIV, in care se punea sub semnul intrebarii dreptul Bisericii la putere laica si avere, a fost folosita de regele Frantei pentru a submina statutul papei. Necesitatea unor cercetari filozofice si stiintifice independente de Biserica incepuse sa se faca auzita.

In zilele noastre

Diferentele  dintre confesiuni continua sa provoace dezbateri intre crestini, desi multi dintre acestia cauta sa ajunga la armonie prin dialoguri deschise si acte de caritate.

In prezent, teologia crestina isi pune intrebari privitor la compatibilitatea dintre realitatile moderne si o viata evlavioasa. Teologia este preocupata si de istoria moderna si de adaptarea limbajului. Bisericile crestine din democratiile occidentale respecta libertatea constiintei, implicându-se totodata in solutionarea problemelor etice, sociale, dar si politice. In unele parti ale lumii, crestinii sunt dezavantajati, reprimati si persecutati din cauza credintei lor.

In ultima vreme, crestinismul abordeaza aspecte ale vietii moderne, precum consecintele economice si sociale ale globalizarii, operarea si monitorizarea mijloacelor de comunicare in masa, pledand si pentru dialogul dintre teologie si stiintele naturii. Unul dintre cele mai frecvente si controversate subiecte de discutie este etica medicala in cazurile de diagnosticare si tratament prenatal, in ingineria genetica, cercetarea pe baza celulelor stem si eutanasie.

In America de Nord si in Europa a aparut teologia feminista, care doreste sa obtina egalitatea intre sexe in religie. Importanta crescanda a crestinismului in tari cu trecut colonial este asociata cu teologia eliberarii. Adeptii considera ca lisus ii salveaza nu numai de condamnarea spirituala, ci si de nedreptatea sociala pamanteasca si de inegalitatea economica. Avand o influenta foarte mare in America Latina, aceasta miscare are un caracter socialist si lupta pentru progres respingand ajutorul tarilor dezvoltate.

Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) este o asociatie ce cuprinde aproximativ 400 de milioane de crestini din Africa, Asia, Caraibe, America Latina, Orientul Mijlociu si regiunea Pacificului, peste 340 de biserici si comunitati bisericesti din peste 100 de tari. Dintre acestea, majoritatea sunt biserici ortodoxe; de asemenea, numeroase biserici aparute in urma reformei protestante, precum cea anglicana, cea baptista, cea luterana, cea metodista si cea reformata, dar si multe alte biserici afiliate si independente. Biserica romano-catolica nu face parte din CMB.

Relatia bisericilor crestine cu alte religii mondiale, precum iudaismul, islamul, hinduismul si budismul, se caracterizeaza, in primul rand, prin eforturi de mentinere a pacii, dar si prin actiuni in vederea unui fructuos dialog inter-religios si intercultural. Intalnirile internationale si inter-religioase de rugaciune pentru pace, organizate de papa loan Paul II in 1986 si 2002, sunt considerate un act fara precedent de toleranta religioasa, care a intarit increderea reciproca intre conducatorii religiosi si a generat initiative concrete de cooperare in vederea mentinerii pacii si intelegerii intre oameni ce impartasesc diverse confesiuni si viziuni asupra lumii.

Va urma

Vezi aici toate articolele din aceasta serie:

http://www.descopera.org/de-la-eucariote-la-omul-bionic/

 

21 COMENTARII

  1. Sunt nevoit sa subliniez câteva inadvertenţe. Creştinismul a preluat ideile mazdeene prin iudaism şi nu în mod direct. Creştinismul nu a fost decât o sectă iudaică, condusă ideologic la un moment dat de Ioan Botezătorul. Aceştia erau numiti esenieni.
    O altă eroare este ideea că Diavolul este un personaj eminamente creştin. Fals. Evreii au Diavolul lor, deşi nu este tot atât de finisat ca cel creştin. Imaginea acestui diavol o avem în întregul Vechi Testament (Tora ebraică) şi este preponderent prezentată ca fiind un fel de ajutor, partener şi adversar ideologic al lui Dumnezeu.
    Nu trebuie uitată campania de distrugere a culturii romano-greceşti pe care au dus-o creştinii primelor secole de după oficializarea creştinismului în Imperiu. Abia odată cu afluxul arabo-islamic europenii creştini au redescoperit ce distruseseră înainte.

  2. o adevarata blasfemie. revelatia dumnezeiasca s-a denaturat odata cu pacatul primilor oameni iar prin traditie s-au pastrat anumite concepte despre Dumnezeu atribuite ulterior zeilor pagani care numai buni nu erau( zei politeisti cu nume pentru fiecare pacat si viciu).religia este stiinta despre Dumnezeu, Unul in Treime slavit. e foarte grea Taina despre existenta vie a lui Dumnezeu si chiar paradoxala. Ortodoxismul trebuie in primul rand trait prin slujbele si tainele religioase randuite de Sfanta Treime la venirea Celei de a doua persoane a Sfintei Treimi.
    DUMNEZEU EXISTA SI POATE FI PERCEPUT PRIN PORUNCILE LUI. DOAR SUFLETUL CURAT SI SFANT IL POATE VEDEA (LUMINA REVARSATA DE EL, CA FIINTA LUI NICI INGERII N-O VAD; O CORESPONDENTA AR FI ACEASTA: OMUL AFLAT IN FATA SOARELUI, LA NICI 1 KM DISTANTA, AR PIERI IN CATEVA MILISECUNDE DE LUMINA SI CALDURA SOARELUI).

  3. – si totusi, crestinismul este in mod evident cea mai importanta forta in dezvoltarea societatii omenesti. Avind o origine divina, crestinismul prin actiunile si reactiunile provocate, a impins omenirea pe calea progresului, fiind motorul civilizatiei omenesti. Misiunea sa istorica inca nu s-a incheiat. Cand toata omenirea va fi cu adevarat crestina, atunci scopul lui Dumnezeu va fi realizat.

  4. Inainte sau dupa ce a ars savantii?

    Motorul civilizatiei omenesti?
    Saracii japonezi…. uite cum au ajuns….. si egiptenii aia prosti….

  5. crestinii din primele secole au fost prigoniti pe nedrept de romani si evrei, dar rabdau chinurile cu demnitate si prin aceaste minuni foarte multi se increstinau. 

  6. inchizitia s-a luptat pe doua fronturi: unul cu magia adusa de diavoli( practicile oculte au sporit foarte mult in evul mediu si biserica a fost nevoita sa recurga si la practici mai radicale precum arderea pe rug. aceasta s-a facut probabil pt infricosarea populatiei de a nu mai alerga la vrajitori. victimele colaterale precum cei care erau arsi desi nu se putea dovedi ca erau vrajitori au devenit sfinti pt ca erau arsi pe nedrept). 
    alt front era cel al stiintei care prin cercetarile sale puneau in umbra anumite aspecte considerate imuabile pana atunci iar eu cred despre catolici ca si-au vazut subminata puterea si credibilitatea si de aceea au fost victime in randul savantilor. omenirea a progresat (nu evoluat) de-a lungul secolelor, incet dar sigur, la fel cum profetiile despre IISUS HRISTOS si DOGMA SFINTEI TREIMI s-au facut in timp dupa puterea de intelegere a populatiei. sa nu uitam ca marile genii au fost majoritatea credinciosi dar datorita neputintelor oamenilor si pt bunastarea lor materiala si vremelnica, DUMNEZEU sufla darul sau unde voieste, pe orice continent, fie egiptean, fie japonez, fie american. dar, ca omul sa-si cunoasca neputinta si pt ca-i iubeste pe toti indiferent de religie si rasa, DUMNEZEU ingaduie tuturor necazuri sa nu se mandreasca precum au cazut demonii.la necazuri tot omul devine umil si-si indreapta privirea spre CREATORUL sau.
    MATEI 23,12 Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa.

  7. Am citit atent prima parte a articolului si am ramas profund dezamagit de cunoasterea limitata a autorului privitor la Crestinism.
    De exemplu: Despre existenta Raului si a celui rau (Satan) este clar scris inca in Vechiul Testament, chiar din prima carte a Biblie Genesa, cap. 1. Eu personal nu m-as incumeta sa trag o concluzie, si nici nu as face o afirmatie asupra unui fapt mai iti daca nu l-am cercetat. Imi pare rau sa spun aceasta –  dar d-stra ati criticat Crestinismul, spunind despre el ceva ce nici nu e adevarat.
    Exemplu.
    Cartile Noului Testament au fost scrise inca din primul secol al crestinismului. In plus atunci au mai fost scrise si alte carti ca Didahiile, Pastorul Hermas, si alte scrieri crestine.
    Despre integritatea crestinilor si crestinism ca religie unica a scris marele istoric Iosifus Flavius care era la curtea imperatorului si nu era crestin. Imperatorii si autoritatile roman romani au recunoscut aceasta (ex Pliniu/ Traian)
    Un alt exemplu este faptul ca intre crestinism si filosofie este o mare discrepanta. De exemplu ce spune Platon,  Aristotel si Socrate este diferit de invatatura crestine. Spun aceasta nu ca un amtor, ci studiind acestea. 
    Desi articolul pare atragator e putin veridic si documentat. Speram sa gasesc ceva documentat privitor la crestinism si am ramas profund dezamagit. Va rog mult sa cercercetati ceva inainte de a post. Pentru o astfelde abordare mi s-a creat impresia ca acesta este un site scris de amatori. Imi pare rau dar asta-i realitatea, vreau sa fiu sincer cu d-stra.

    Lucrurile de mai sus au fost scrise sau ca o slaba cunoastere a subiectului dat sau ca rezultat al diminuarii crestinismului pentru a se evita mustrarile unei constiinte chinuite.

    Vreau sa va intreb:

    Chiar credeti ce-ati scri?
    Ati cercetat cu adevarat Crestinismul pentru a-l putea contrazice?

  8. cand ajungi la DUMNEZEU nu te intreaba cata carte ai invatat,te intreaba ce fapte bune ai facut pe pamant.

  9. D-na Mioara Dragomir,
    Ma scuzati ca va deranjez, Va recomand cu modestie sa invatati intai sa scrieti corect si abia apoi sa va exprimati parerea asupra unor subiecte mai complexe.
    Va multumesc!

  10. Crestinismul se naste intre intre ucenicii lui Isus Cristos dupa ce acesta este rastignit , moare si se ridica la cer . Desigur , acestia cu totii erau evrei, insa la indemnul lui Isus si dupa ce acesta se reintoarce la cer , cei 11 si dupa inlocuirea lui Iuda din Iscariot , cei 12 , precum si ucenicii acestora , pornesc in toata lumea pentru a marturisi ca Isus , invatatorul lor , este fiul lui Dumnezeu care s-a jertfit pentru pacatul originar al omenirii si pentru ca oricine crede in existenta acestuia sa aiba viata vesnica . Isus traieste in timpul lui Augustus Octavian Caesar Dupa supliciul acestuia micul grup crestin se raspindeste in tot imperiul roman sub a carui ocupatie era atit Iudeea cit si Galileea cela doua provincii care s-au format din Israel . Acestia sufera persecutii inimaginabile fata de toti imparatii romani , in special Nero si Diocletian . In anul 66 isbucneste o ampla rascoala a evreilor care se fragmenteaza in trei etape . In anul 70 , in timpul imparatului Vespasian , fiul acestuia Titus cucereste Ierusalimul si il distruge complet . Cu acesta ocazie este distrus pentru a doua oara in istorie si templul lui Solomon , statul evreu se desfiinteaza si ramine in aceasta stare 1900 de ani pina in 1948 . Primii crestini isi raspindesc credinta in tot imperiul roman unde se manifestau desigur si alte miscari religioase alaturi de cea oficiala . Constantin cel Mare este primul imparat roman care in anul 312 trece la credinta crestina . In anul 313 prin Edictul de la Milano se pune capat persecutiilor crestinilor iar in anul 380 prin Edictul de la Tesalonic , teodosiu si Gratian impune ca singura religie oficiala si obligatoria drept Crestinismul . Asa cum am mentionat mai sus , in imperiu coexistau mai multe miscari religioase precum credinta in zeita Isis , mai ales printre femei , cea a lui Mithra , mai ales printre soldati , apoi existau sarbatorile romane :Saturnaliile etc . Pentru a ” inpaca ” toate ” pretentiile ” noua credinta crestina inglobeaza intr-un mix toate aceste miscari , departindu-se grav de la invatatura lui Isus . Astazi exista peste 3 000 de de credinte crestine , care de-a lungul timpului au inglobat si multe traditii locale si obiceiuri , lucru care a departat si mai mult Crestinismul de la Cuvintul Sfint . Initial au existat peste 30 de Evanghelii dar si multe alte Carti , precum cea a liu Enoch insa ” fauritorii ” noului Crestinism au hotarit in anul 325 la Consiliul de la Niceea ca Biblia sa contina doar 66 de carti si doar 4 Evanghelii .
    Pina la Aavram cele trei mari religii monoteiste , mozaismul , islamismul si crestinismul au o istorie comuna . Prin cei doi fii ai acestuia din urma :Ismael si Isac , Islamul se desparte de Mozaism apoi prin rastignirea lui Isus si invierea Sa, Crestinismul se desparte de Mozaism .Asadar acelasi Dumnezeu este venerat de toate cele trei , numele dat Acestuia difera insa.In Crestinismul si Mozaismu numele lui Dumnezeu este Yahve sau Yehova . Pronuntia exacta nu se cunoaste deoareca alfabetul vechi ebraic era formay doar din consoane iar vocalele erau adaugate dupa o regula inca neelucidata.
    Inainte ca Isus sa-si inceapa lucrarea pe Pamint , dupa cum stim a postit 40 de zile apoi a fost ispitit in trei rinduri de diavol . Una dintre acestea era : Slujeste-mi mie ,diavolul , si iti voi da tie toate inparatiile Lumii caci mie mi-au fost date si fac ce voiesc cu ele… Iar al doilea lucru care doresc la-l subliniez este acesta : Ucenicii lui Isus il intreaba pe acesta : spune-ne care este credinta adevarata ! Iar El le raspunde :acolo unde sunt doi sau trei si vorbesc in numele meu , sunt si Eu intre ei ,! Iar al doilea lucru pe care Il spune este acesta: Priviti pomul dupa rodul sau . cel care face roade bune este pastrat dar cel care face roade rele este aruncat in foc !

  11. Gina Popa, dar ce, te crezi mare profesor? Dute la scoala si invata pe pici cum sa scrie, principal e ce scrii nu cum scrii!
    Despre articol(si comentarii), ce sa zic? Foarte putin documentat si cu viziuni simpliste, mai trebuie de cercetat mult foarte mult ca sa te expui pe un asemenea subiect.
    Uitati un al mod de a vedea lucrurile (pentru cei ce sunt pregatiti):
    http://www.scribd.com/doc/20305327/Programul-Terra-Tony-Victor-Moldovan

    si blogul lui:
    http://toni-victor-moldovan.blogspot.com/

    Chiar daca e de prin 90′;

  12. mai autorule habar nu ai pe ce lume traiesti sau nu vrei sa sti. a intrat polyticali u correct in voi…pana in maduva spinarii sarlatanilor…pai ce dovada imi dai tu ma inteligentule ca crestinismul a aparut de la platon si aristotel cand biblia vechiului testament stipuleaza clar despre existenta sufletului? ce mi zici ma de un singur Dumnezeu si ca nu exista raul cand Dumnezeul vechiului testament Iahve pedepseste pe egipteni pt idolii lor….iar idolii lor erau toti un mare nimic….in fata lui Iahve? ce sti tu ma de doctrine religioase ca sa scri asa ceva? calomniatorule……..multi prosti….sunt pe lumea asta dar prosti cu P mare deoarece sunt slugarnici ai acestor elite….discovery……long live in hell

  13. Deja m-am saturat de toate prostiile crestine. Credeti ce vreti insa savantii deja au demostrat cat de eretic e crestinismul.
    Certati bibilia si chiar ea o sa va confirme cat de falsa e.

  14. Crestinismul este o prostie.Numai prostii cred in zei.Deschideti fratilor ochii.Nu mai fiti prosti.Dumnezeu nu exista,Allah nu exista,lumea cealalta nu exista.Exista doar prosti ce cred in povestilor altora,si atat.

  15. erori nu, desi sunt, dar articolul este tendentios, iar unele afirmatii precum ca crestinismul isi are bazele in platonism sau aristotelism e foarte grav si denota o incultura religioasa, in special crestina. intr-adevar sunt similitudini, dar originea crestinismului se afla in iudaism, in credinta mozaica, pe care Hristos vine sa o completeze si sa o imbunatateasca, adica sa ii faca un up-grade, daca vreti. 
    referitor la faptul ca adeptii, ucenicii lui Iisus, erau analfabeti este de o ipocrizie crunta, uitand faptul ca unul dintre ei era doctor si pictor, Marcu, iar Pavel era unul dintre cei mai invatati apostoli, fiind discipol a lui Gamaliel, una dintre cele mai stralucitoare minti din epoca respectiva, dar  astudiat filosofia si retorica in asia mica, la efes, mare centru cultural al epocii. multi au fost si nescoliti, ce-i drept, dar lucrurile evolueaza in etapa imediat urmatoare, multi crestini fiind scoliti in filosofie, arte, medicina, etc., iar nu inculti si analfabeti. 
    au fost pesecutati pentru ca crestinismul propovaduia iubirea neconditionata, egalitatea si credinta intr-un singur Dumnezeu, progoanele pornind de la acuzatii false de incendiere a Romei, acuzatii de incest, canibalism si propovaduire a unei reforme social-militare si religioase, lucruri ce atentau la integritatea Imperiului.
    constantin a fost primul care a imbratisat in mod concert crestinismul, dar abia pe patul de moarte fiind botezat, dar ele este cel ce da libertate crestinilor, iar `luptele `interne se datoreaza acelor asimilari de credinte si sarbatori pagane, care limitau puterea lui Dumnezeu, facandu-L `impotent` in multe privinte, fie ca vorbim de arianism, sau monofizitism, subordinationism, etc. 
    per ansamblu: un  articol nedocumentat la origini… mi se pare mai mult un `dat cu parerea`, si nu vorbesc din punct de vedere ortodox, ci crestin, ante 1045. e ciudat modul de abordare al subiectului si se impune o aprofundare a istoricii univarsale a bisericii si putin mai mult a istoriei religiilor. oricum subiectul e mult prea amplu pentru a putea fi dezbatut intr-un articol, pentru ca trebuie tinut cont de conjunctura politica, de conjunctura relogioasa si sociala, de influenta popoarelor vecine si a celor cotropitoare…etc
    ca si nota pentru articol… patru cu indulgenta!

  16. pt. dmh – „si totusi, crestinismul este in mod evident cea mai importanta forta in dezvoltarea societatii omenesti.” ?!?!?
    Oare? Daca studiem mai atent vom vedea ca, dimpotriva, a fost de cele mai multe ori o frina in calea progresului! Toti cei care aveau curajul de-a gindi liber si nu incorsetati in preceptele rigide ale religiei au avut de suferit. 
    Ex.: Galileo Galilei – a fost incurajat in cercetarile sale de catre biserica? 
    „După 1610, când a început să susțină public heliocentrismul, a întâmpinat o puternică opoziție din partea a numeroși filosofi și clerici, doi dintre aceștia din urmă denunțându-l inchiziției romane la începutul lui 1615. Deși la acea vreme a fost achitat de orice acuzație, Biserica catolică a condamnat heliocentrismul ca fiind „fals și contrar Scripturii” în februarie 1616,[10] iar Galileo a fost avertizat să abandoneze susținerea sa—ceea ce a promis să facă. După ce, mai târziu, și-a apărat din nou părerile în celebra sa lucrare, Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii, publicată în 1632, a fost judecat de Inchiziție, găsit „vehement suspect de erezie”, forțat să retracteze și și-a petrecut restul vieții în arest la domiciliu.”
    Giordano Bruno – „Condamnat și ars pe rug de Inchiziție pentru concepția sa panteistă și pentru convingerea asupra infinității lumii, idei considerate eretice, numele lui a devenit sinonim cu cel de victimă a obscurantismului.”
    Inchizitia – a fost una din fortele care a dus la dezvoltarea societatii umane?
    Chiar si sub stralucirea timida a Renasterii, atotputernica Biserica Catolica si casele regale luptau cu sarg impotriva cartii – un alt exemplu de forta motrice in dezvoltarea societatii umane. Nenumarate carti valoroase au fost arse fiind considerate erezii. Peste tot in lume, indiferent de apartenenta religioasa, tortionarii in sutana au facut nenumarate victime. De ce? Pai nu era mai usor de-a subjuga prostimea? Si asta in cirdasie cu coducatorii vremilor respective. Imparatii, regiii etc. erau unsii lui Dumnezeu? Oare? Nu era, mai degraba, dovada asocierii in a subjuga masele?
    Nu degeaba Mihai Eminescu, in „Împărat şi proletar”, spunea:
    „Religia – o frază de dânșii inventată
    Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
    Căci de-ar lipsi din inimi speranța de răsplată,
    După ce-amar muncirăți mizeri viața toată,
    Ați mai purta osânda ca vita de la plug?” 
     Apropo de originea divina a crestinismului: de unde pina unde?
    Pina la aparitia crestinismului nu a existat nimic?

LĂSAȚI UN MESAJ