Denumirea de Galop a lui Gish (The Gish Gallop) a fost folosită de profesorul Eugenie Scott, director executiv al Centrului de Educație Științifică, pentru a descrie tehnica de dezbatere a lui Duane Gish, creaționist și adept al teoriei Pământului tânăr, făcând referire la faptul că, de-a lungul unei dezbateri „creaționistul a enumerat, timp de o oră, multe argumente (de fapt, erori științifice), atât de multe încât evoluționistul nu are nicio șansă să le respingă pe durata unei singure dezbateri”. Galopul lui Gish nu este o eroare de logică propriu-zisă, ci este o tehnică de manipulare a discursului în favoarea celui care o folosește. Această tehnică este folosită pentru copleșirea adversarului (și a publicului) cu un volum mare de argumente, într-un timp foarte scurt, pentru a evita examinarea detaliată a acelor argumente, indiferent de validitatea, acuratețea sau relevanța lor, și pentru a părea informat și bine documentat față de cei care ascultă. De regulă implică folosirea unor argumente vagi, anecdotice, interpretate greșit sau irelevante. Tinde să fie asociat cu presupunerea că dacă un punct de vedere este susținut de un număr mare de argumente, atunci, în mod obligatoriu, acest punct de vedere este corect și este preferat celuilalt punct de vedere ce este susținut de mai puține argumente, indiferent de validitatea și relevanța lor.
În dezbateri, această tehnică se bazează pe folosirea unei liste de argumente deja pregătite, și care e citită rapid. Dacă un argument este invalidat, tot ce are de făcut este să zică „Da, dar…” și să menționeze următorul argument de pe listă, purtând practic un război de uzură cu adversarul său. Aparent, utilizatorul Galopului lui Gish, pare să fie bine pregătit, aducând tot timpul noi argumente ce vin în sprijinul său. Prin urmare oponentul său este discreditat, deoarece îi este aproape imposibil să reușească să combată fiecare argument prezentat de adversarul său, în limita de timp alocată lui.
Ține-ți cont de faptul că, într-o dezbatere corectă, care este limitată ca timp de vorbire, nu e vorba de numărul de argumente, ci de calitatea și relevanța lor în cadrul discuției. Simpla prezentare a unei liste lungi de argumente, nu înseamnă că argumentele sunt automat greșite. Contează foarte mult calitatea argumentelor, motivul pentru care au fost invocate și felul în care sunt prezentate, înainte de a putea stabili faptul că cineva folosește Galopul într-o dezbatere.
Tehnica este asociată cu promotorii pseudoștiinței atunci când încearcă să critice diverse descoperiri științifice ce le contrazic punctele de vedere sau să își apere domeniul pseudoștiințific. Ei folosesc această tehnică, în ciuda problemelor evidente, din două motive:
- Este mult mai ușor să produci argumente slabe decât să le contrazici. Galopul lui Gish reușește de cele mai multe ori să copleșească pe cei care nu sunt familiarizați cu el, mai ales dacă încearcă să poarte o discuție argumentată corect.
- Oamenii preferă, de cele mai multe ori, argumentele simple, ce pot fi înțelese ușor, față de o refutare complexă a acelor argumente. Galopul lui Gish oferă o explicație atractivă pentru mulți oameni în comparație cu explicația științifică și complexă a refutării.
Respingerea Galopului lui Gish
Este dificil de respins din cauza asimetriei dintre efortul relativ minor și expertiza necesară pentru a produce argumente multiple slabe și efortul relativ major și expertiza necesară pentru a refuta acele argumente. Dar asta nu înseamnă ca nu poate fi contracarat. În funcție de situație, pot fi aplicate mai multe tehnici ce oferă un grad variat de succes.
Refutarea completă – constă în respingerea fiecărui argument invocat de oponent, în mod individual. Deși aceasta este considerată metoda corectă de răspuns față de argumentele oponentului într-o dezbatere, este foarte dificil de aplicat din cauza numărului mare de argumente sau din cauza argumentelor extrem de vagi și a căror sursă nu este specificată exact. Acest gen de refutare este greu de realizat deoarece dacă un singur argument nu este refutat complet, adversarul se va concentra pe el și va susține că acel argument ce este încă în picioare invalidează întreaga refutare de până acum.
Refutarea precisă – constă în identificarea argumentelor reprezentative pentru poziția oponentului, fie în mod aleatoriu, fie în baza unui anumit criteriu, și refutarea acelor argumente, ignorând restul. Este o tehnică mult mai ușor de pus în practică, dar tot necesită un efort mai mare din partea persoanei care trebuie să le combată, decât din partea persoanei care le produce. Există riscul ca oponentul să te acuze de faptul că răspunzi doar la argumentele simple și că ignori argumentele problematice pentru poziția ta, readucând astfel în centrul atenției argumentele pe care le-ai ignorat inițial.
Refutarea tematică – constă în identificarea și refutarea temei centrale a argumentelor oponentului, în loc de a ne concentra pe argumentele individuale. Această metodă este relativ eficientă, deoarece permite abordarea argumentelor centrale ale oponentului, în același timp anulând avantajul argumentelor multiple slabe ale oponentului. Fie încercați să formulați tema principală a argumentației oponentului, fie îi cereți lui să facă acest lucru. Cerând oponentului să își explice poziția face ca apoi să devină foarte greu pentru el să pretindă că l-ați înțeles greșit.
Refutarea grupată – constă în împărțirea argumentelor oponentului pe categorii în baza unor criterii distincte, urmată de refutarea fiecărei categorii în parte. Este asemănătoare ca concept cu refutarea tematică, dar este structurată diferit, deoarece necesită un grad mai mare de atenție la adresa argumentelor individuale.
Refutarea celor mai bune argumente – constă în refutarea doar a celor mai bune argumente ale oponentului. La fel ca în cazul refutării tematice, fie sunt identificate cele mai bune argumente ale oponentului, fie îi cerem lui să le identifice. Dar chiar și în cazul în care combatem impecabil cele mai bune argumente ale oponentului, tot ce are oponentul de făcut e să ridice problema argumentelor slabe pe care am evitat să le abordăm.
Refutarea celor mai slabe argumente – constă în refutarea doar a argumentelor slabe ale oponentului. Prezintă aceleași dezavantaje ca refutarea celor mai bune argumente, dar cu potențial imens de exacerbare. Totuși, poate fi folosită în anumite cazuri, mai ales când explicați că veți ataca cel mai slab argument, deoarece acest argument definește poziția oponentului, iar refutarea lui, duce la refutarea poziției oponentului.
Până în acest moment am vorbit doar despre abordările integrale a Galopului. Dar există și tehnici ce pot fi folosite pentru a răspunde eficient argumentelor care constituie Galopul. Atunci când vi se cere să refutați argumente generale ce nu pot fi respinse în mod direct, cereți-i oponentului să își clarifice poziția prin enumerarea acelor dovezi ce îi susțin poziția. De exemplu, când cineva spune că poziția sa este susținută de comunitatea științifică, cereți-i să specifice și să cuantifice în mod exact lucrurile la care se referă. O alta metodă este de a indica felul în care argumentele Galopului contrazic consensul științific al acelui subiect. Atunci când abordăm argumente ce se bazează pe erori de logică, putem folosi tehnici specifice acelei erori de logică. De exemplu, atunci când oponentul folosește apelul la noutate, putem prezenta contraargumente care să îi respingă doar eroarea de logică, invalidând multitudinea de argumente bazată pe ea.
Mai există și opțiunea de a te concentra doar asupra argumentelor proprii ce îți susțin poziția, ignorând argumentele oponentului. Dar acest lucru este benefic doar în cazul unei audiențe capabile să sesizeze problemele existente în argumentația oponentului, dar și superioritatea argumentației tale.
Ultima opțiune constă în părăsirea discuției. Mai ales în cazul în care există o singură dezbatere cu o persoană care folosește intenționat Galopul și nu are niciun interes în ceea ce ai de zis. Dacă alegeți să faceți asta, e preferabil să explicați de ce părăsiți discuția, mai ales daca discuția e purtată în fața unei public.
Aceste tehnici vor funcționa în circumstanțe diferite, dar numai dacă aplicați forma cea mai utilă acelei situații: luând în considerare cine folosește Galopul, unde îl folosește și în ce scop. În general, cea mai eficientă tehnică e cea a refutării tematice și a refutării grupate, care permit o refutare corectă și completă a argumentelor oponentului, și care îi refuză avantajul numărului mare de argumente slabe folosite. Indiferent de ce tehnică alegeți să folosiți, este bine să dezvăluiți publicului metoda folosită de oponent, mai ales în cazul în care nu aveți de gând să refutați fiecare argument folosit de oponent. Trebuie să explicați publicului în ce constă tehnica folosită de oponent și de ce este problematică.
Un exemplu clasic de galop găsim la promotorii pseudoștiinței care, de-a lungul unei dezbateri, își bombardează adversarul cu argumente multiple slabe, și își schimbă argumentul de fiecare dată când e combătut cu succes. Un alt exemplu clasic e politicianul care, atunci când e acuzat de comportament inadecvat, lansează declarații ce nu au legătură cu discuția, făcând-se că combate acuzațiile. Această tehnică mai apare și pe rețelele de socializare unde cineva își apără punctul de vedere prin folosirea unui număr mare de surse irelevante al căror conținut nu l-a citit.
Folosirea Galopului lui Gish în acest mod tinde să fie eficient deoarece majoritatea spectatorilor nu se obosesc să verifice sursele citate, ba mai mult vor presupune că numărul mare de surse înseamnă ca punctul de vedere al celui care le invocă este valid. Este mult mai dificil să verifici și să invalidezi fiecare sursă decât să faci o simplă căutare după surse ce conțin cuvinte cheie. Totodată cei care se folosesc de această tehnică ascund în mod intenționat sursa exactă a argumentului invocat de ei. De exemplu, citează ca sursă un document de 50 de pagini, dar omit să menționeze paragrafele exacte ce îi susțin punctul de vedere. Sau apelează la un material video sau audio lung de o oră, fără a menționa locația exactă a argumentului lor. După cum vă dați seama, cine cade în această capcană, va pierde foarte mult timp și energie.
Exemplu de Galop, tema: încălzirea globală
1: Am văzut că au apărut câteva studii recente ce neagă încălzirea globală, deci e clar că nu toți oamenii de știință consideră că e un fenomen real.
Acest gen de afirmație generală este foarte dificil de combătut deoarece nu există niciun fel de informație concretă în ea, mai ales în condițiile în care chiar există asemenea studii.
2: Îmi spui că temperaturile globale sunt în creștere, dar în orașul meu a nins acum o săptămână.
Aceasta este o dovadă anecdotică, care încearcă să invalideze încălzirea globală. Este irelevant din punct de vedere științific și logic: cantitățile mari de zăpadă dintr-o regiune nu contrazic încălzirea globală.
3: Există multe dezbateri și dezacorduri în comunitatea științifică asupra existenței încălzirii globale.
Reprezentare eronată, intenționată sau nu, a argumentelor. În comunitatea științifică discuția despre încălzirea globală este în plină desfășurare, dar există și unii cercetători care nu sunt de acord cu ideea de încălzire globală. Dar, majoritatea cercetătorilor s-au pus de acord asupra faptului că există o formă de încălzire globală, prin urmare afirmația de mai sus denaturează adevărul.
4: Majoritatea cercetătorilor nu cred că există fenomenul de încălzire globală.
Minciună sau ignoranță crasă. Majoritatea cercetătorilor consideră că există un fenomen de încălzire globală.
5: Este adevărat că clima se modifică acum, dar clima Pământului s-a schimbat de mai multe ori în trecut.
Afirmație adevărată ce este irelevantă pentru discuție sau nu asigură argumente potrivite. Deși este adevărat că clima Pământului s-a schimbat în trecut, acest lucru nu infirmă faptul că suntem într-o perioadă de încălzire globală complet diferită de tot ceea ce a fost în trecut.
6: Există o creștere a temperaturii medii la nivel global. Dar este greșit să spunem că asta este prima oară când apar schimbări în clima planetei.
Invalidarea unei afirmații nefolosită de nimeni în discuție. Deși argumentul invalidează o afirmație ce nu a fost făcută de nimeni, unii dintre spectatori vor considera că argumentul a invalidat afirmația oponentului.
7: Ideea de încălzire globală a fost invalidată într-un studiu care a estimat impactul antropogenic al viitoarelor emisii carbonice examinând echilibrul sensibilității climatului din perspectiva punctului ECS2xC, calculând în mod specific probabilitatea posterioară a densității funcțiilor sensibilității climatului folosind inferența bayesiană.
Afirmații ce necesită in mod inutil prea mult jargon tehnic. Acesta este un mod mult prea complex de prezentare a rezultatele studiului respectiv, fiind folosit pentru ascunderea faptului că rezultatele sunt denaturate în afirmația inițială, iar jargonul este folosit pentru a descuraja combaterea afirmației, mai ales în cazul în care oponentul nu are suficiente cunoștințe în domeniul discutat.
8: Susții că există încălzirea globală, dar luna trecută a nins foarte mult în New York. (Câteva minute mai târziu, argumentul inițial este folosit iar, dar ușor modificat). Dacă există încălzire globală, atunci este dificil de explicat ninsorile-record de pe Coasta de Vest de acum câteva săptămâni.
Versiuni noi a unor afirmații vechi, ușor modificate. Ambele argumente sunt versiuni similare a aceluiași argument anecdotic, niciunul nu produce vreo dovadă reală împotriva încălzirii globale. Acest gen de argumente sunt folosite pentru mărirea numărului aparent de argumente folosite de utilizatorul Galopului.
9: Există multe dispute științifice în privința încălzirii globale, după cum am arătat mai devreme, din perspectiva căderilor-record de zăpadă menționate de mine.
Afirmații susținute de propriile afirmații anterioare din Galop. Folosirea propriilor argumente drept dovezi îi permite celui care folosește Galopul să pară că are multe dovezi care îi susțin cauza, și îl ajută să conecteze propriile argumente.
Concluzie
Puterea Galopului stă în faptul că poate devia cursul dezbaterii și poate creea o aparență falsă de credibilitate și control. Deoarece îi oferă un avantaj foarte mare celui care folosește această tehnică, este preferabil să nu intrați în jocul lor. Nu trebuie să permiteți oponentului să folosească acest tip de retorică. Dacă oponentul a reușit să facă asta deja, cereți-le să își argumenteze dovezile invocate. Adică în loc să explicați voi de ce argumentele oponentului sunt greșite, cereți-i lui să explice de ce sunt corecte. De regulă, acele argumente sunt eronate, iar oponentul se va chinui încercând să le explice. Acest lucru e practic deoarece majoritatea oamenilor au o înțelegere rudimentară asupra argumentelor folosite, acestea fiind simple liste pregătite de alții pentru ei. Această abordare mută povara dovezii la oponent și elimină avantajul Galopului.
Surse:
rationalwiki.org, logicallyfallacious.com, speakingofresearch.com, effectiviology.com