Soia, estrogenul și fitoestrogenul

Articole asemănătoare

Soia este un aliment studiat pentru efectele estrogenice și anti-estrogenice asupra corpului uman. În prezent, studiile prezintă concluzii contradictorii despre soia, dar acest lucru se datorează metodelor diferite de studiere a efectelor sale. Rezultatele studiilor recente sugerează fie că consumul de soia are efecte benefice, fie nu are efecte detectabile. Soia este o sursă de proteine care poate fi consumată de câteva ori pe săptămână, și poate fi benefică dacă e consumată ca alternativă la carne și produsele procesate din carne. Cea mai mare parte a controversei din jurul soiei este legată de conținutul de izoflavone, o formă de estrogen vegetal (fitoestrogen) similar cu cel animal, dar cu efect slab. Izoflavonele din soia se fixează pe receptorii de estrogen din corp și provoacă un efect estrogenic slab sau un efect anti-estrogenic. Izoflavonele importante din soia sunt genisteina și daidzeina. Proteinele și izoflavonele din soia par să aibă efecte diferite în funcție de felul în care se desfășoară studiul respectiv.

Fitoestrogenii sunt compuși derivați dintr-o varietate mare de alimente, în special din soia. Au o listă de posibile beneficii lungă: risc scăzut de osteoporoză, de boli cardiace, de cancer de sân și de simptome menopauzale. Dar fitoestrogenii sunt considerați și perturbatori endocrini care au potențialul de a cauza efecte adverse. Prin urmare, întrebarea dacă fitoestrogenii sunt sau nu benefici în dieta umană, rămâne fără răspuns. Posibilul răspuns este complex și dependent de vârsta, starea de sănătate, poate chiar și de absența sau prezența unui anumit tip de floră intestinală. Din cauza consumului global de soia global în creștere este necesar un răspuns clar. Fitoestrogenii sunt prezenți în multe suplimente alimentare ce sunt etichetate ca fiind o alternativă naturală la terapia cu înlocuitori de estrogen. Din soia este făcut laptele praf pentru sugari ce constituie o treime din piața americană, iar proteina de soia este adăugată la tot mai multe alimente procesate. Proteina texturată de soia este folosită ca înlocuitor de carne în crenvurști, hamburgeri, cârnați și în alte alimente procesate, proteina izolată de soia este folosită în este folosită în producția batoanelor proteice, băuturilor energizante, cerealelor, produselor ce imită lactatele, înghețatei, cașcavalului, etc. Soia este un aditiv alimentar popular deoarece este o proteină vegetală lipsită de colesterol și lactoză, bogată în carbohidrați complecși și grăsimi nesaturate și bogată în fibre.

Populațiile asiatice au o un procent mai mic de boli cardiace, simptome menopauzale, cancer de sân, diabet și obezitate decât populațiile vestice. Soia este unul dintre alimentele tradiționale ale dietei asiatice, o observație care a alimentat ideea că consumul de soia previne apariția acestor probleme. Ca în cazul altor compuși, cum ar fi alcoolul sau cafeina, avem avantaje și dezavantaje în cazul consumului moderat de soia. Consumatorii trebuie să fie informați despre potențialul de perturbare endocrinic al produselor ce conțin soia pentru a face o alegere informată. În cazul consumatorului tipic, e inutil să se alarmeze în privința fitoestrogenilor, dar și extrema cealaltă că o dietă bazată pe soia îl va vindeca de toate bolile e la fel de greșită. Femeile ce sunt însărcinate sau încearcă să rămână însărcinate, dar și cele care alăptează, ar trebui să fie precaute în privința soiei și a laptelui praf bazat pe ea. Persoanele în vârstă, în special cele cu colesterol ridicat, pot obține beneficii modeste cum ar fi creșterea densității osoase și a sănătății cardiovasculare.

Conține soia estrogen?

Soia conține zero estrogen. (Laptele de vacă conține o cantitate însemnată de estrogen). Soia conține fitoestrogen (hormon vegetali). Fitoestrogenul are un efect slab în corpul uman,  și poate scădea riscul de cancer, prin „blocarea” estrogenului propriu-zis. La ora actuală nu există dovezi științifice care să indice devieri în dezvoltarea sexuală a oamenilor datorate consumului moderat de soia. Boabele de soia se numără printre sursele naturale bogate în fitoestrogen, dar fitoestrogenul se găsește și în alte plante sau produse, cum ar fi cafeaua și berea. Izoflavonele sunt fitoestrogeni și antioxidanți. Antioxidanții îndepărtează radicalii liberi înainte ca aceștia să provoace mutații ce pot provoca cancerul. Legumele, în special soia, sunt o sursă bogată de izoflavone. Multă lume consideră că fitoestrogenul este dăunător, dar izoflavonele din soia sunt antioxidanți puternici (mai ales genisteina) ce protejează organismul de cancer și alte boli. Există populații întregi care folosesc soia în alimentația zilnică, cum ar fi China și Japonia, și care nu prezintă devieri de dezvoltare sexuală sau probleme de fertilitate. China, o țară cu o populație numeroasă, consumă soia de peste 3000 de ani.

Studiile efectuate pe animale expun cobaii la niveluri de fitoestrogen cu mult peste cele întâlnite în cazul consumatorilor de soia. Dar trebuie luat în calcul că fitoestrogenii se comportă diferit la specii diferite, de aceea studiile pe animale nu pot fi aplicate la oameni. Iar intestinul se comportă ca o barieră în cazul fitoestrogenului, de aceea mărirea nivelului de fitoestrogen al cobailor prin injecții nu este relevant pentru oameni.

În cazul femeilor, un studiu efectuat la un centru de fertilitate indică o creștere a numărului de nașteri în cazul femeilor ce au consumat soia. În cazul bărbaților, soia nu pare să aibă efect asupra fertilității lor. Un studiu efectuat la Harvard nu a găsit legături între consumul de soia și fertilitatea bărbaților. O meta-analiză din 2010 a 15 studii controlate prin placebo a concluzionat că nici produsele pe bază de soia, nici suplimentele de tip izoflavon nu au modificat concentrația de testosteron a bărbaților. Totodată izoflavonele nu par să aibă efect asupra numărului de spermatozoizi, asupra mobilității lor, asupra volumul testicular sau volumului ejaculării.

Consumul de soia duce la mărirea în volum a țesutului glandular mamar la bărbați (ginecomastie)

Deși discuția este serioasă, ea a devenit de interes public doar in urma isteriei masculine legată de faptul că consumul de soia îi va emascula chimic, că le va răpi bărbăția. Problema e cu atât mai amuzantă atunci când este „discutată” de „experți” gen Joe Rogan care încurajează ideea că bărbații vor căpăta sâni în urma consumului de soia.

Există un singur studiu (slab din punct de vedere științific) care a raportat un bărbat de 60 de ani cu ginecomastie și disfuncție erectilă, în condițiile în care a consumat aproximativ 3 litri de lapte de soia pe zi, timp de 6 luni. Simptomele au dispărut după ce consumul de lapte de soia a încetat. Nu este cunoscut istoricul medical al bărbatului, iar rezultatele studiului nu au putut fi reproduse.

Lăsând la o parte cazurile extreme, consumul de soia în cantități moderate spre ridicate nu pare să creeze probleme, nici măcar în cazul populațiilor asiatice ce sunt mari consumatoare de produse de soia. Problemele apar atunci când de-a lungul a luni întregi se consumă cantități de soia de zeci de ori mai mari decât cantitatea normală. Dacă vă îngrijorează ginecomastia, luați în considerare faptul că o sursă importanta de estrogen în dieta proprie e laptele de vacă, ce poate constitui până la 80% din estrogenul introdus în organism prin alimentație. Vacile produc lapte doar în timpul sarcinii și când au vițel, de aceea nivelul de estrogen din lapte este ridicat. În același timp, vacilor le sunt administrați hormoni de creștere și de mărire a producției de lapte. De aceea carnea de vită și lactatele pot produce, la rândul lor, ginecomastie la bărbați.

Este vreo legătură între soia și cancer?

Majoritatea studiilor par să indice că consumul de soia are un efect pozitiv în prevenirea sau încetinirea dezvoltării cancerului. Studiile indică un risc scăzut de cancer de sân la femeile care consuma soia des. În ianuarie 2018, cercetătorii de la Universitatea Californiei de Sud au constatat că la femeile ce consumă o jumătate de ceașcă de tofu sau o ceașcă de lapte de soia zilnic, scade cu 30% riscul de cancer la sân, față de femeile ce nu consumă aproape deloc soia. Dar soia trebuie să facă parte din dieta femeii încă din adolescență, deoarece atunci se dezvoltă țesutul mamar.

 

De exemplu, dieta japoneză conține 25-50 mg de izoflavone pe zi, în 2-3 porții. Aparent dieta a redus cu 25% cazurile de revenire a cancerului, în 10.000 de cazuri de cancer la sân, la 7.4 ani după diagnosticul inițial.

Un alt studiu chinez indică faptul că consumul de soia scade riscul cancerului de prostata și de metastază. Un alt studiu al Universității din Ohio indică rezultate similare și faptul că consumul de soia provoacă un răspuns îmbunătățit al sistemului imunitar la celulele canceroase. Un alt studiu japonez indică faptul că consumul de soia scade riscul de cancer ovarian. Studiul a fost făcut pe 64.327 de femei. Un alt studiu american indică faptul că femeile cu aport mare de izoflavone în alimentație prezintă risc scăzut de cancer ovarian. O meta-analiza a acestor studii indică faptul că la femeile ce consumă zilnic soia riscul de cancer ovarian a scăzut cu 48% față de femeile ce consumă soia în cantități mici.

Soia modificată genetic

Până în acest moment nu s-au găsit dovezi că soia modificată genetic ar avea efecte negative asupra sănătății consumatorului. Totodată soia nemodificată genetic este greu de obținut de consumatori. În America, unul dintre cei mai mari jucători de pe piața de carne, soia este cultivată intens pentru hrana animalelor. Aproape toate culturile de soia sunt modificate genetic. Studiile efectuate pe placenta umană indică faptul că pesticidele folosite pe culturile de soia au efect toxic, iar soia modificată genetic conține mai multe reziduuri de pesticide decât soia convențională. Începând cu anul 2004, 85% din culturile de soia americane sunt modificate genetic. Iar la nivel global, cel puțin 55% din culturile de soia sunt modificate genetic.

Dacă nu sunteți vegetarian, dar sunteți îngrijorat de posibilul consum accidental al produselor pe bază de soia modificată genetic, luați în calcul faptul că animalele de la care obținem carne, lapte și ouă sunt hrănite cu soia. E imposibil de aflat dacă un animal a fost hrănit sau nu cu produse modificate genetic.

Soia și mediul

Culturile de soia din Brazilia sunt responsabile de 29% din emisiile de gaze cu efect de seră. Global, culturile de soia ocupă o suprafață egală cu suprafețele Germaniei, Belgiei, Franței și Olandei combinate. Aproximativ 80% din producția de soia este folosită pentru hrănirea animalelor, restul este folosit pentru producția de ulei de soia. Dar numai 6% din producția de soia este folosită în alimentația umană. Aceste 6% nu sunt consumate de vegetarieni și vegani, ci de piața din China, totodată soia se folosește la producerea multor alimente. Soia se găsește în cereale, în alimentele organice și în multe alimente procesate: suplimente alimentare și vitamine (probabil că veți găsi vitamina E extrasa din uleiul de soia), ton la conservă, supe, sosuri, pâine, carne (este injectată sub piele), ciocolata, produse de îngrijire corporală etc. Uleiul de soia servește ca bază pentru majoritatea uleiurilor vegetale, lecitina este folosită ca emulsificator, făina de soia este folosită în panificație și patiserie, diferite forme de proteine procesate pe bază de soia sunt adăugate în tot felul de produse începând cu hrana animalelor și terminând cu pudrele proteice pentru sportivi.

Un studiu din Germania indică faptul că reducerea consumului de carne la minimul necesar al dietei individuale, ar putea salva 1.8 milioane de acri de teren agricol, din care 825.000 se află in America de Sud. Totodată dacă oamenii ar mânca mai puțină carne, cerealele folosite pentru hrana animalelor ar putea fi redirecționate pentru hrana oamenilor. Dacă America ar renunța complet la carne, ar avea un surplus de de cereale suficient pentru a hrăni 1.4 miliarde de oameni.

Laptele de soia comparat cu cel de vacă

Laptele de vacă constituie una din principalele surse de estrogen din dieta umană. O vacă dă lapte doar când este însărcinată sau are vițel, producerea laptelui este dependentă de existența unui nivel mare de estrogen și a altor hormoni specifici sarcinii în corpul vacii. Laptele de soia nu conține estrogen și are o cantitate dublă de antioxidanți față de laptele de vacă. Aparent estrogenul încurajează dezvoltarea cancerului, pe când antioxidanții protejează organismul de cancer. Laptele de soia conține cu 60% mai puține grăsimi saturate decât laptele de vacă (pentru comparație a fost folosit laptele de vacă cu 1% grăsime). Laptele de soia conține mai puțin calciu, dar are o cantitate triplă de magneziu, care este și el vital pentru sănătatea oaselor. Iar din perspectiva intoleranței la lactoză și a alergiei la soia, oamenii cu alergie la soia sunt mult mai puțini decât cei cu intoleranța la lactoză.

Studiile actuale sugerează că laptele de soia este mai util în alimentație decât cel de vacă. Osteoporoza este mai des întâlnită în țările cu consum ridicat de lapte de vacă decât în țările unde se consumă lapte de soia. Daidzeina, o izoflavonă din soia, este folosită la producerea ipriflavonei, ce este folosită de industria farmaceutică pentru tratarea osteoporozei.

Un studiu făcut de Erdman în anii 1990, pentru a verifica posibilele beneficii ale soiei asupra oaselor, a dus la apariția altor studii asemănătoare. Studiul lui Erdman avea ca țintă femeile ce au trecut de menopauză ce consumă 40 g de proteine izolate din din soia timp de 6 luni. A reieșit că aceste femei aveau o densitate minerală crescută a oaselor în comparație cu grupul de control. Un alt studiu publicat în 2003 de Universitatea Oklahoma arată că proteina de soia este eficientă întărirea oaselor și reținerea calciului în corp (mai puțin calciu excretat în urină) față de de proteina din laptele de vacă. Iar efectele erau mai evidente în cazul femeilor trecute de menopauză ce nu făceau terapie cu hormoni artificiali.

Dacă rezultatele studiilor actuale vi se par contradictorii, vă înșelați. Nu sunt contradictorii. Sunt studii ce abordează diferit problema efectelor fitoestrogenilor din soia. Aveți în continuare cateva exemple de diferențiere a studiilor actuale:
Tipul de studiu: Este un studiu pe animale sau pe oameni? Soia este metabolizată diferit în animale, prin urmare rezultatele unui studiu pe animale nu se aplică neapărat la oameni.
Etnicitate: Soia este descompusă și folosită diferit de corpul indivizilor din grupuri etnice diferite, de aceea indivizii din unele țări par să aibă beneficii de pe urma consumului de soia.
Nivelele de hormoni: Deoarece soia poate avea efecte estrogenice, aceste efecte variază în funcție de nivelele hormonale deja existente în corp. Femeile, înainte de menopauză, au nivele mai ridicate de estradiol decât după menopauză. În acest context, soia se poate comporta ca un anti-estrogen, dar în cazul femeilor trecute de menopauză se poate comporta ca un estrogen. Totodată cancerul de sân poate fi afectat de de tipul de hormon – hormoni pozitivi (ER+/PR+) sau hormoni negativi (ER-/PR-) – existenți în sânge, iar tumorile răspund în mod diferit la hormoni.
Tipul de soia: Ce tip de soia este studiată: Tofu și boabe de soia, soia procesată gen pudră proteică de soia, burgeri vegetali de soia? Este fermentată sau nu? Dacă sunt folosite suplimente, conțin acestea izoflavone sau proteine de soia?
Există foarte mulți factori ce trebuie luați în considerare înainte de a face afirmații generale despre efectele fiziologice ale boabelor de soia. Lăsând la o parte izoflavonele, soia este un aliment bogat în vitamina B, fibre, potasiu, magneziu și proteine. Spre deosebire de majoritatea proteinelor vegetale, proteina de soia este considerată o proteină completă ce conține cei 9 aminoacizi esențiali ce nu sunt produși de corp.
Alimentele bazate pe soia sunt clasificate ca fermentate sau nefermentate. Fermentația presupune adăugarea unor culturi de bacterii benefice, drojdiei sau a mucegaiului. Se presupune că fermentația îmbunătățește digestia și absorbția de către corp, deoarece descompune parțial moleculele zaharurilor și a proteinelor.

Surse:
1. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19496976
2. Messina M, Barnes S. The role of soy products in reducing risk of cancer. J Natl Cancer Inst. 1991; 83:541-546.
3. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/14628433
4. http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0015028214025291
5. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/26097060
6. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19524224
7. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18558591
8. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19524224
9. Wu AH, Yu MC, Tseng CC, Pike MC. Epidemiology of soy exposures and breast cancer risk. Br J Cancer. 2008;98:9-14.
10. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24898224
11. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21357380
12. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4445252/
13. http://cancerpreventionresearch.aacrjournals.org/content/early/2015/08/13/1940-6207.CAPR-14-0464.abstract
14. Sakauchi et al. Dietary habits and risk of ovarian cancer death in a large-scale cohort study (JACC study) in Japan. Nutr Cancer. 2007;57(2):138-45
15. Andres et al. Crit Rev Toxicol. Risks and benefits of dietary isoflavones for cancer. Crit Rev Toxicol. 2011 Jul;41(6):463-506.
16. Chang et al. Diet and risk of ovarian cancer in the California Teachers Study cohort. Am J Epidemiol. 2007 Apr 1;165(7):802-13.
17. SichererSH, Munoz-Furlong A, BurksAW,SampsonHA.J. AllergyClin.Immunol. 1Sicher 999;103:559-562. er SH, Burks AW, Sampson HA. Allergy Clin. 1999
18. SichererSH, Munoz-Furlong A., SampsonHA.J. AllergyClin.Immunol. 2004Sicher;114:159-165
19. http://nutritionfacts.org/topics/soy/
20. http://health.gov/dietaryguidelines/2015-scientific-report/06-chapter-1/d1-2.asp
21. http://www.uofmhealth.org/health-library/hn-2869004
22. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12629084
23. http://freefromharm.org/health-nutrition/vegan-doctor-addresses-soy-myths-and-misinformation/
24. https://www.hsph.harvard.edu/nutritionsource/soy/
25. https://www.drfuhrman.com/elearning/eat-to-live-blog/137/dont-fall-for-the-myths-about-soy
26. https://medium.com/impossible-foods/soy-facts-myths-and-why-its-in-our-new-recipe-12815b4997cf
27. https://nutritionstudies.org/3-myths-about-soy-setting-the-record-straight/
28. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1480510/
29. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3074428/
30. https://www.hsph.harvard.edu/nutritionsource/soy/

Articole recente

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Recomandări