Inca din antichitate, tragedia a fost privita ca fiind una dintre cele mai inalte si importante forme de drama datorita capacitatii sale de stimula empatia audientei.
Sa tineti cont de acest lucru daca aveti de gand sa vizionati “House of Sand and Fog”. Din punct de vedere empatic este un film foarte bine regizat si jucat. E o tragedie din care doar cele mai intarite si insensibile inimi vor iesi fara sa tresara. E o dizertatie a amaraciunii, desi o sa fiti bucurosi ca l-ati vazut, nu o sa puteti spune ca v-ati distrat.
Regizorul este Vadim Perelman, filmul este o adaptare a nuvelei lui Andre Dubus III. Perelman isi aduce propriile modificari la poveste, dar tine cont de stilul si sensibilitatile nuvelei. Ca si in nuvela, povestea ne este infatisata din perspective diferite.
Personajul lui jenifer este evacuata din casa lasata mostenire de catre tatal sau din cauza unei sume nesemnificative datorate Fiscului. Personajul lui Ben impreuna cu familia sa reusesc sa cumpere casa si se muta in ea. Jenifer incepe demersurile legale de a-si recupera casa, dar din punct de vedere legal nu prea are sanse de castig. Odata ajuns in punctul asta, viata ei intra intr-o spirala a depresiei si a auto-distrugerii care va afecta pe toti cei implicati in problema. Iar rezultatul va fi pe cat de neasteptat, pe atat de tragic.
Nu are rost sa intram inprea multe detalii ca sa nu stricam filmul. E de ajuns sa stiti ca performantele actorilor sunt sublime. Jenifer Connely, in ciuda frumusetii ei, redefineste termenul de “auto-distructiv”. Dar tot asa cum a facut si in “A Beautiful Mind” sau “Requiem for a Dream”, isi demonstreaza talentul din plin. Iar performanta lui Ben Kingsley e uluitoare. Ambii actori isi stapanesc rolurile la perfectie si in asa fel incat audienta trece printr-o gama larga de emotii ambigue si contradictorii ce tin de personajele lor. Filmul e de o tristete devastatoare, in special deznodamantul, si de aceea ar trebui rezervat doar acelor zile in care aveti starea necesara pentru a-l vedea.