speciiTermenul de “specie” a fost inventat atunci cand se credea ca tipurile de animale sunt statice, ca ele nu pot evolua si nu pot disparea.

In prezent, sunt clasificate aproape 4 milioane de specii de organisme si cu toate acestea, au ramas nedescrise probabil, intre 5 si 20 de milioane de specii. Mamiferele si pasarile sunt cele mai bine cunoscute, desi in fiecare an, se descopera circa 3 specii noi.

Multi termeni pe care-i folosim astazi pentru a descrie viata precedeaza teoria evolutiei. Clasificarea folosita in biologie (clasa, ordinul, familia, genul, specia etc) a fost realizata de Carolus Linnaeus in secolul 17. Tot el a propus si ideea de “rasa”. Linnaeus a crezut ca aceste clasificari reprezinta un aspect static si exact al naturii. Un citat celebru de-al lui Linnaeus era “Dumnezeu creaza, Linnaeus clasifica”.

Un fapt interesant este ca Linnaeus a clasificat balenele ca fiind pesti, iar liliecii ca pasari, dar apoi le-a clasificat ca fiind mamifere. Linnaeus a pus oamenii in randul primatelor, fapt care a dus la atacuri din partea bisericii. Linnaeus, dar si alti naturalisti, a crezut ca toate speciile au fost create si au aratat la fel inca de la creatia lor, fiind un produs divin. Insa Linnaeus nu avea cunostinta de existenta microorganismelor, de existenta ADN-ului si nici despre conceptele geneticii ce au fost descoperite mult mai tarziu. Conceptul de specie insa nu reflecteaza realitatea, asa cum a recunoscut chiar si Darwin, si dateaza din perioada pre-evolutionista, fiind azi un concept in care nu satisface cerintele noastre.

Problemele conceptului de specie

Este surprinzator de dificil sa definim cuvantul „specie” care sa se aplice tuturor organismelor. Astazi chiar si creationistii sunt de acord cu microevolutia. Insa macroevolutia, sau speciatia, provoaca suspiciuni. Cea mai mare problema in intelegerea “speciatiei” este insusi conceptul de “specie”. De fapt, nu exista “specie”. Modelul evolutionist ne arata ca viata este in permanenta transformare si fiecare fiinta este inrudita cu celelalte. Conceptul de specie este bazat pe ideea ca “specii” diferite nu sunt inrudite.

Majoritatea oamenilor inca vad “speciile” in acelasi mod in care biologistii le vedeau inainte de teoria evolutiei. Atunci cand se gandesc la speciatie, isi imagineaza ca intr-un anumit punct, animalul A a dat nastere la animalul B, punctul fiind momentul in care o specie noua a luat nastere. Insa lucrurile nu functioneaza asa. Cu exceptia unor cazuri de exemplare hibride, niciodata nu s-a nascut o specie noua astfel. Inainte de aparitia teoriei evolutiei, speciile erau privite ca unitati distincte, iar termenul de “specie” poate fi aplicat astazi intr-un mod relativ. Termenul nu este defapt decat o incercare de a clasifica organismele, asa cum spunea chiar si Lamarck, “…dar care nu reprezinta realitatea”. Reprezinta doar o modalitate a oamenilor de a clasifica lucrurile, dupa conveniente.

In Historia plantarum, John Ray intelege prin specie grupe, sau totalitati de organisme asemanatoare intre ele, care au capacitatea de a se reproduce intre ele si sa dea descendenti care sunt asemanatori cu parintii lor. Cei mai multi oameni, atunci cand se gandesc la “speciatie”, inteleg procesul prin care apar noi specii, potrivit conceptului Linnaean de intelegere.

Un fapt interesant este ca, exista cazuri in care organisme diferite, cu un numar diferit de cromozomi, s-au putut imperechea. Daca ne uitam la microorganisme, vedem ca genele sunt transferate in diferite moduri, iar intregul concept de “specie” se prabuseste. Stim ca animale diferite ale unor specii diferite se pot imperechea. Sacalii se pot imperechea cu alte specii canine, zebrele cu caii, bizonii cu vacile domestice, camilele cu lamele sau leii cu tigrii.

Rezultatul recent al biologilor a fost o camila si o lama, numita cama. Ei au banuit ca este posibila incrucisarea unei lame si a unei camile, dupa anumite predictii. Lama isi are originea in America de Sud, iar camila din Orientul Mijlociu. Modelul evolutionist arata ca toate organismele sunt inrudite, si datorita studiilor fosilelor, morfologiei comparate si geneticii, s-a aflat ca lamele si camilele sunt strans inrudite, insemnand ca au un stramos comun “recent”, demonstrand inca o data – daca mai era nevoie – evolutia vietii pe Terra.

Microevolutia si macroevolutia (speciatia)

Micro-evolutia consta in schimbarile care se produc de-a lungul timpului unei specii. Aceste schimbari sunt datorate unor procese precum mutatie, selectie (naturala si artificiala) sau drift genetic.

Genetica populatiei reprezinta ramura biologiei care ofera o structura precisa pentru studiul procesului micro-evolutiei in salbaticie.

Termenul de “micro-evolutie” (cat si cel de macro-evolutie) a devenit destul de popular in randul miscarilor anti-evolutionism, in special in randul creationistilor, pentru a deosebi schimbarile minore petrecute in cadrul evolutiei unei specii, si schimbrile radicale ce au dus la aparitia unor noi specii. Insa incercarea de a face o diferenta intre micro-evolutie si macro-evolutie este considerata a nu avea nicio baza stiintifica. Contrar credintei miscarilor anti-evolutioniste, evolutia formelor de viata a fost observata si documentata de biologi de nenumarate ori.

Microevolutia nu este foarte diferita de macroevolutie si se bazeaza pe aceleasi procese de evolutie. Practic, singura diferenta intre cele doua e ca prima este vizibila poate chiar dupa cateva generatii, iar cea de-a doua poate fi observata in mii sau zeci de mii de ani. In esenta, ele descriu acelasi proces, iar acesti termeni ar trebui sa fie evitati pentru a nu provoca confuzie.

Macroevolutia, ca sa folosim aceiasi termeni, reprezinta continuarea neintrerupta a microevolutiei. Conform teoriei lui Darwin, evolutia este un fenomen treptat si continuu, ceea ce ar trebui sa fie adevarat nu numai pentru microevolutie.

Va urma…

Vezi aici toate articolele din aceasta serie:

http://www.descopera.org/de-la-eucariote-la-omul-bionic/

 

2 COMENTARII

  1. Tratandu-l pe om in mod strict ca pe un organism biologic aflat intr-un „mare lant al existentei” impreuna cu toate celelalte organisme, biologii evolutionisti au impartit „specia” umana (Homo sapiens) in diferite „subspecii”, sau rase, in acelasi mod in care sunt subdivizate celelalte specii. In terminologia evolutionista, o rasa este o specie incipienta; daca dezvoltarea rasiala este progresiva si binefacatoare in „lupta pentru existenta”, atunci rasa va supravietui iar altele vor dispare, asa incat in cele din urma ea devine o specie noua si mai buna. Se poate ca Homo erectus sa fi evoluat pana cand a devenit Homo sapiens, si, candva se teoretizeaza, o rasa deosebit de virila a acestuia din urma va putea sa evolueze pana va ajunge, sa zicem, Homo supremus (supraomul).

  2. Doar pe plan intelectual poate.
    Supravietuirea umana a devenit independenta de natura, ne folosim prea mult de tehnologie ca sa mai putem spune ca suntem supusi evolutiei naturale.

LĂSAȚI UN MESAJ