Ce stim despre religie?

Aproximativ 84% din populatia globului crede intr-un zeu (sau mai multi). Religia cu cei mai multi adepti este crestinismul, cu aproximativ 1,6 – 1,9 miliarde de adepti, urmata de islam cu 1,5 miliarde. In Romania, doar 0,04 s-au declarat atei. Numarul mare de persoane religioase ne face sa ne intrebam: au acestia dreptate? Exista Dumnezeu? Vom pune in continuare, sub lupa ratiunii, credintele religioase, istoria si evolutia religiei.

Am auzit despre textele scrise de urmasii profetilor, despre ideile lor despre lume si despre moralitate. Cati dintre noi le respecta pentru a fi primiti in ceruri sau pentru a fi ajutati in viata? Ati putea spune ca asta e o dovada de ipocrizie si egoism; sa faci un bine, doar pentru a avea parte de bine. Necesitatea unor astfel de legi si reguli morale intr-un context religios este absolut inutila. Exceptie fac primele 4 reguli din cele 10 – care ne arata un Dumnezeu egoist, cu trasaturi umane, imperfect – iar restul de 6, reprezinta de fapt niste legi care se gasesc in orice tara de pe Pamant.

Cum de stim ceea ce stim?

Tot ceea ce stim despre Dumnezeu, voia Sa si legile Sale, se datoreaza profetilor. Acestia au fost cumva chemati de Dumnezeu in particular, pentru a le transmite adevarul si mai apoi sa-l raspandeasca semenilor sai.

Daca Dumnezeu ar fi dorit sa ne transmita un mesaj, nu ar fi fost mai simplu sa apara direct fara sa foloseasca intermediari? In acest fel, am fi eliminat orice suspiciune. Intotdeauna au existat persoane precum Moise, Isus etc prin care Dumnezeu comunica cu noi, ca mai apoi urmasii intermediarilor sa scrie carti dupa vorbele acestora, pentru a ne transmite noua cuvantul Sau si in cele din urma, urmasii urmasilor intermediarilor sa le modifice dupa cum poftesc. Cum se pot impune niste idei si legi spunand ca Cineva le-a susotit la ureche? Daca asta e cea mai buna cale a sa pentru a ne comunica invataturile Sale, atunci n-a facut o treaba prea buna.

Acum mii de ani, zeii erau desenati cu chip de animale, sau erau alcatuiti din mai multe specii de animale. Acum aproape 2000 de ani, gasim in randul scriitorilor si ganditorilor antici idei interesante, profunde, cu privire la originea religiei. La atenienii Anaxagora si Antifon gasim ideea ca oamenii isi creaza zeii dupa chipul si asemanarea lor. Xenofan din Colofon spunea: “Etiopienii spun ca zeii lor sunt carni si negri, pe cand tracii si-i imagineaza pe zeii lor cu ochi albastri si roscovani”; Tot el spunea ca “daca boii ar sti sa deseneze, atunci boii i-ar infatisa pe zei aidoma boilor, iar caii – aidoma cailor…”. Iar astazi, lucrurile s-au inversat… oamenii au fost creati dupa chipul si asemanarea Sa.

Istoria ne arata ca oamenii i-au nascocit pe zei, spre a insufla altor oameni frica si spre a-i sili sa se supuna legilor, dupa cum spunea si filozoful atenian Critias in secolul V.

Democrit, intemeietorul materialismului antic, a aratat ca religia are la baza teama in fata unor fenomene infricosatoare ale naturii. Lucru de care s-a profitat, dovada sta alianta dintre stat si biserica. Benedict Spinoza (1632-1677) vedea radacinile religiei in lipsa de incredere a omului in propriile sale forte, in permanentele sale oscilari intre speranta si teama.

Daca in trecut zeii erau personificari ale naturii, astazi au ramas doar cativa, care datorita progresului societatii si a civilizatiei umane, nu au scapat nici ei de modernizare.

Cum a aparut religia?

Poate mult mai important si interesant decat interpretarea cartilor religioase, este studierea modului cum religiile au luat nastere. Este religia specifica oamenilor, sau a existat si in gandirea altor hominizi?

Arheologii au descoperit 20 de schelete sau cranii inhumate ale omului de Neandertal. Probabil cele mai cunoscute sunt cele inhumate in grota de langa Moustier, din pestera din apropiere de La Chapelle-aux-Saints, cateva schelete gasite la La Ferassie, in Crimeea, in pesterile Muharet-es-Tabun si Muharet-es-Skhul (Palestina) si in grota Tesik-Tas (Uzbekistan).

Atunci cand s-au facut aceste descoperiri, multi oameni de stiinta le-au considerat ca dovezi ca Neanderthalienii credeau in existenta sufletului dupa moarte. In lipsa existentei unor obiecte ritualice, ramanem cu destule incertitudini. Este posibil ca mormintele neandertaliene sa oglindeasca grija semi-instinctiva pentru un membru al hoardei, atasamentul fata de acesta, sau poate chiar tendinta de a scapa de cadavrul in putrefactie.

Paleoliticul superior

Incepand cu paleoliticul superior, acum 40.000 – 18.000 de ani in urma, au fost construite multe monumente ce denota existenta unor reprezentari si ritualuri religioase.  Tot din aceasta perioada, au fost descoperite numeroase morminte ce prezentau urme de ritual. De exemplu, oasele erau gasite impreuna cu diferite obiecte uzuale. Sclupturile si picturile din pesteri aratau ca in aceasta perioada incepuse deja sa se formeze unele superstitii, credinte religioase si magice precum ca mortul ar continua intr-un fel sa traiasca. Credintele religioase devenisera suficient cristalizate.

In timp ce animalele erau destul de bine reprezentate, aratand ca erau priceputi la pictura, desenele cu oameni erau schematice si cel mai adesea reprezentau fiinte fantastice zooantropomorfe, sau purtand masti de animale. Abaterea de la realism a fost in aceste cazuri premeditata. Toate aceste descoperiri atesta existenta unor credinte si ritualuri totemiste in randul triburilor de vanatori din epoca paleoliticului superior.

Spre sfarsitul paleoliticului superior, reprezentarile de animale si oameni aproape ca dispar. In picturi, incep sa apara diverse semne enigmatice in forma de fasii paralele, pete rotunde si ovale, asemanatoare unor litere.

Neolitic

In neolitic (acum 7000-5000 de ani), s-a produs trecerea la economia bazata pe agricultura si pe cresterea vitelor. Triburile devenisera sedentare si semisedentare, cu o baza economica stabila. In sanul comunitatilor aparusera inegalitati intre indivizi, iar noile conditii de viata nu puteau sa nu se reflecte si in sfera credintelor si a religiilor. Cele mai multe descoperiri arheologice religioase din aceasta perioada sunt reprezentate de morminte. Printre obiectele descoperite in morminte s-au gasit unelte, arme, vase – care probabil erau umplute cu mancare. Oamenii credeau ca mortul are nevoie de toate acestea in viata sa de dupa moarte.

Epoca timpurie a metalului

In epoca bronzului, cultul funerar a devenit mai complex si mai variat. In el incepuse sa se reflecte deja diferentierea de clasa a societatii. In morminte erau asezate o multime de obiecte de pret, cai ucisi, sau uneori si oameni care trebuiau sa-l insoteasca pe mort in lumea de apoi. Mormintele lor erau acoperite cu movile mari de pamant, pe care se inaltau monumente funerare. Tot in aceasta perioada, obiceiul incinerarii cadavrelor capata o larga raspandire, iar mai apoi, ideile despre lumea de apoi devin, evident, mai complexe.

Orientarea mormintelor dupa punctele cardinale dovedeste o legatura intre cultul funerar si reprezentarile cosmice, precum si adorarea Soarelui, simbolul vietii si al renasterii. Existenta unor astfel de legaturi se poate constata si la marile constructii megalitice precum Stonehenge din Anglia.

Cultul Soarelui era foarte raspandit in epoca bronzului. Soarele era infatisat sub forma de disc, roata cu raze (precum este pictat Isus in icoane). Nu este de mirare ca oamenii din acea vreme venerau Soarele. Cultul Soarelui a fost generat de dezvoltarea economiei agricole, deoarece Soarele, este principalul creator al fertilitatii.

Chiar daca religia isi are radacinile in gandirea primitiva a oamenilor de acum mii de ani, astazi, nu doar ca s-a adaptat la societatea actuala, insa s-a transformat intr-o institutie organizata, puternica si bogata.

Aparitia crestinismului

Crestinismul initial, a aparut ca o mica secta iudaica. Ulterior s-a transformat intr-o religie mondiala, pe masura ce satisfacea necesitatile unor grupuri.

Conceptele si ideile preluate din religiile si credintele predecesoare se aflau adesea in conflict. De exemplu, ideea unui Dumnzeu atotiertator, atotputernic contravine ideii pacatului care apasa asupra intregului neam omenesc, invataturii cu privire la rasplata de dupa moarte si chinurile celor pacatosi. Caracterul contradictoriu dar si complex al ideologiei crestine nu preocupau catusi de putin clasa reprezentata in crestinismul primitiv. Crestinismul a luat nastere in randul sclavilor si a maselor asuprite, iar dogmele ii interesau prea putin; aveau insa nevoie de o credinta intr-o divinitate mai buna, de o consolare, de un salvator… de un mantuitor. Cum in religie predomina elementul emotional (si nu cel rational) miscarile religioase mesianice s-au manifestat din ce in ce mai mult.

Initial, componenta de clasa a comunitatilor crestine era constituita din saracimea evreiasca razvratita si era patrunsa de spiritul combativ al Apocalipsei. Dupa inabusirea rascoalei iudeilor, starea de spirit a maselor asuprite s-a reflectat in crestinism sub forma proslavirii celor saraci si condamnarii celor bogati. “Dar vai voua, bogatilor, ca va luati pe pamant mangaierea voastra. Vai voua, celor ce sunteti satui acum, ca veti flamanzi” (Luca, VI 24-25). Tot din biblie vine si expresia “Cei din urma vor fi cei dintai”. Autorii doctrinei crestine, exprimandu-si compasiunea fata de sclavi si fata de cei asupriti, promitandu-le o rasplata in ceruri, nu s-au gandit sa puna problema eliberarii sclavilor aici, pe pamant. Sclavia pentru ei, parea ceva firesc. Atunci cand in comunitatile crestine au intrat si proprietari de sclavi, in evanghelii s-a reflectat si mai pregnant conceptia despre sclavi ca despre niste fiinte lipsite de drepturi. Una dintre cele mai predominante norme etice este cea a propovaduirii rabdarii, supunerii, a iertarii nedreptatilor. In biblie, aceasta idee este dusa pana la extrem, chiar pana la un grad imposibil de indeplinit: “iubiti pe vrasmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc”. Propovaduirea evangheliei, in conditiile oranduirii sclavagiste, constituia o aparare a acestei oranduiri. Desi chemarea de a ierta nedreptatile era adresata tuturor, era clar ca ea se adresa in primul rand sclavilor caci acestia erau cei asupriti si nedreptatiti. Propovaduirea supunerii si a iertarii a fost utila doar exploatatorilor.

Formarea si dezvoltarea cultului crestin

Lupta dintre diferite secte a dus la unirea comunitatilor, la consolidarea formelor organizatorice. Astfel a luat nastere biserica crestina, iar ritualurile si cultul au devenit din ce in ce mai complexe si mai prezente in viata oamenilor. Cultul crestin primitiv era extrem de simplu, iar ritualurile aproape inexistente. Relatiile dintre oameni a constituit o conditie ce a asigurat crestinismului victoria asupra celorlalte culte. De exemplu, taina impartasaniei in care credinciosul gusta din “trupul si sangele lui Hristos” este doar o varianta a vechiului ritual ce sta la baza totemismului, ritual dezvoltat cu deosebire in religiile agricole. In cultul lui Mithra, exista ritualul impartasaniei cu paine si vin, ce a trecut aproape neschimbat in crestinism. Impartasania mithraista impletita cu ritualul pascal iudaic al sacrificarii mielului, a dat nastere la pastele crestin. In urma impartasaniei, a aparut taina botezului, avand originea in vechile mistere ale initierii. Initierea in asociatiile secrete si in mistere in vechile religii orientale era insotita intotdeauna de purificarea rituala. Baile rituale erau folosite in misterele eleusiene, in cultul secret al lui Dionysos, al zeitei Isis.

Astfel, invatatura iudaica despre un zeu unic, atotputernic, a unui mesia mantuitor, s-a transformat intr-un mantuitor spiritual, contopit cu figurile zeilor agricoli care mor si reinvie si cu invatatura gnostica despre opozitia intre spirit si materie si intermediarul divin dintre ele – logosul; escatologia si credinta mazdeista despre imparatia viitoare a fericirii pentru cei drepti, conceptia tot mazdeista despre spiritul raului, impreuna cu multe alte elemente ce s-au contopit din religiile predecesoare, precum cultul antic funerar, practica samanista a descantecului si alungarii spiritelor rele, metode vrajitoresti, venerarea geniilor (care s-a transformat in credinta crestina de ingeri pazitori), toate acestea au format noua religie crestina.

De ce credem in Dumnezeu?

Daca nu crezi in zei, dar te-ai nascut intr-un loc unde majoritatea oamenilor cred in ei, probabil te-ai intrebat asta. Daca esti credincios, e posibil sa stii de ce crezi, dar nu te-ai gandit ce cred altii despre zeul tau.

Daca crestinismul s-a raspandit o data cu Imperiul Roman, in incercarea romanilor de a crea o religie mondiala supranationala, avand in centru un personaj fictiv, astazi, religia crestina se bucura de numerosi adepti.

Desi atat Vechiul cat si Noul Testament sunt pline de cele mai grosolane nascociri, de cele mai naive fantezii, multe milioane de oameni, chiar si dintre cei cu o anumita cultura, continua sa creada in ele. Ce face ca aceste idei religioase, incompatibile cu gandirea rationala, sa se mentina?

Continutul religiilor nu este constituit numai din reprezentari fantastice, ci si din ritualuri, aduceri de jertfe, coduri ale moralei, obiecte materiale, fetisuri, icoane, temple si manastiri. Poate cel mai important, religia inseamna si anumite grupuri de oameni ce sunt interesati de existenta ei, de la preoti si calugari pana la patriarhi, rabini sau lama contemporani. Religia inseamna si organizatiile clericale, scolile confesionale si facultatile teologice din universitati. Institutiile religioase sunt purtatorii sociali ai religiei.

Din cele mai vechi timpuri oamenii tarasc acest balast greu al unei mosteniri inutile, iar istoria a cunoscut numeroase razboaie religioase, prigoane si masacre. Religia nu-i uneste pe oameni, ci mai mult ii dezbina. Iar daca ii uneste, o face pentru a lupta impotriva altor semeni de alta religie.

Ceea ce a dat creatie zeilor este nestiinta si neputinta; neintelegerea noastra fata de natura si neputinta noastra in fata ei. Religia si zeii s-au nascut din incapabilitatea noastra de a explica originea lucrurilor si de complexitatea lor. Credem in zei pentru ca am fost educati astfel, credinta in zei am dobandit-o prin mostenire. Motivele pentru care credem intr-un anumit zeu sunt numeroase, nu sunt doar acestea. Este comfortabil sa credem ca cineva are grija de noi, ca dupa moarte vom renaste intr-o lume perfecta; frica de moarte este un alt motiv. Suntem disperati de miracole; atunci cand alta solutie nu avem la un impas, precum o carja, zeul ne ajuta sa mergem mai departe. Insa carja nu vindeca.

Din aceste motive credem.

Cum ar fi daca Isus n-ar fi existat?

Probabil vi se pare eretica ideea, sau cel putin deplasata. Adica in aceste doua milenii, la ce sau cine ne-am rugat? Ei bine, stiati ca in afara de faptul ca toate izvoarele contemporane cu el nu-l mentioneaza, mai exista un alt argument: incercand sa stabilim succesiunea cronologica a lucrarilor crestinismului primitiv, putem constata in ele ca figura lui Isus a evoluat treptat, devenind dintr-o fiinta supranaturala, din mielul mistic, cum apare in Apocalipsa Isus, omul care propovaduia pe pamant si care mai apoi a fost rastignit.

Aceasta evolutie se afla in stransa legatura cu evolutia doctrinei insesi. Stiati ca in iconografia crestina timpurie, nu se intalneste imaginea lui Isus rastignit? Ea apare abia in secolul al VIII-lea. Oricum, radacinile invataturii crestine nu trebuie cautate in activitatea unor personalitati izolate (pentru ca oricum n-au existat), ci in conditiile social-politice ale epocii respective. Figura lui Isus nu constituie reflectarea vreunei personalitati istorice, ci pur si simplu a unui personaj literar cu trasaturi foarte contradictorii, creatie colectiva plasmuita in cursul unei indelungate lupte ideologice.

Indiferent daca Isus a existat sau nu, daca exista Dumnezeu sau nu, Pamantul va continua sa se roteasca, Soarele va rasari in fiecare zi, iar oamenii isi vor vedea in continuare de viata. Chiar daca lumea nu tinde catre un scop stabilit de dinainte drept capatul si implinirea sa, noi tot vom avea scopuri personale, idealuri si motive pentru a trai. Materia nu are nevoie sa fie explicata prin nicio cauza creatoare. Omul a aparut din materie si ia progresiv cunostinta de ea; in Univers, nu exista niciun mister definitiv inaccesibil.

Si din contra, o lume fara zei ar putea fi mai curata. N-am mai inventa alte lumi pentru a o putea murdari pe cea de aici. N-am mai nascoci fictiunea pacatului pentru a nu ne bucura de satisfacerile pamantesti. N-ar mai exista exploatatori promitand in ceruri bunuri de care ii priveaza pe exploatati aici pe Pamant. Si n-am mai omori oameni doar pentru ca nu au aceleasi credinte cu noi.

Imagineaza-ti cum ar fi…

Bibliografie:

S.A. Tokarev – Religia in istoria popoarelor lumii.

Bill Maher – “Religulous”.

Andre Vergez si Denis Huisman – Curs de filozofie.

Vezi aici toate articolele din aceasta serie:

http://www.descopera.org/ce-stim-despre




18 Comentarii

  1. Da, e nedocumentat pentru ca nu citez biblia si sunt un ignorant pentru ca nu cred in zeul vostru. Multumesc pentru vizita, dar puteti sa ocoliti siteul asta data viitoare. Nu va obliga nimeni sa intrati, sa cititi, sau sa fiti de acord cu cele scrise aici.

  2. g spune:

    Vericule, Isus era evreu circumcis, nu consuma porc, ținea șabatul, și Yom Kippur și se ducea la Templu unde se ruga lui Yahve. Isus era evreu 100%. Doar nu crede nimeni pe lumea asta că Isus se ruga lui însuși și își făcea cruce, vizita biserica, avea zi de odihnă duminica și credea că maică-sa e fecioară?

  3. Lucian Eugen spune:

    @Marius Ignatescu:  Marius, poti sa-i intelegi pe cei care arunca cu invective in persoane pe care nu le cunosc: este singurul mod de aparare al aberatiilor dupa care isi conduc viata!  Nu ar trebui sa le recomanzi ocolirea site-ului, pentru ca ei te ajuta sa-ti demonstrezi punctul de vedere.Sa primesti doar comentarii pozitive ar insemna ca nu accepti critici, si asta fac in general persoanele religioase.Cred ca sectiunea asta de comentarii la site-urile ateilor pentru asta sunt facute.Trebuie sa accepti faptul ca e greu sa scoti din niste minti inguste doctrina pe care au inghitit-o toata viata.Ateii militanti ca tine s-au inhamat la o treaba foarte grea si potential periculoasa.Gandeste-te ca cel putin o parte din fundamentalistii religiosi DIN ZIUA DE ASTAZI, IN SECOLUL XXI, raspund la publicarea unor materiale scrise care critica, analizeaza obiectiv sau satirizeaza  religia lor cu amenintari cu moartea sau chiar cu asasinate(Vezi Salman Rushdie sau Theo van Gogh)Pana la urma site-urile astea sunt adresate oamenilor inteligenti care au ajuns sa se indoiasca de povestile neverosimile si morala cel putin indoielnica a religiilor si incearca sa vada si altceva.Capetelor patrate care nu accepta argumentele logice si nu sunt capabile sa-si schimbe un comportament care e dovedit stiintific si logic ca fiind gresit, n-ai ce sa le faci!

  4. Dragos Serban spune:

    @Marius Ignatescu Am citit articolul, dar da-mi voie sa te contrazic mai ales in privinta ultimelor afirmatii.

    ”Materia nu are nevoie sa fie explicata prin nicio cauza creatoare (…) Nu exista mister definitiv inaccesibil”

    Materia trebuie sa fie explicata, cu asta se ocupa stiinta, pana la un punct. Cu totii cautam explicatii, nu-i asa? iar acolo unde nu putem intelege pe baza a ceea ce stim deja, speculam. Aparitia a tot ce ne inconjoara nu poate fi decat o speculatie, precum si o eventuala disparitie a totului. Noi suntem observatori a spatiului si timpului, asa cum il putem percepe cu posibilitatile noastre. Dincolo de aceste coordonate (spatiu/timp) nu avem acces, deocamdata. Asa ca le numim, simbolic, lumea cealalta. Este un mister definitiv inaccesibil omului in acest stadiu.

  5. E vorba ca materia nu a avut un creator si ca materia nu se poate explica prin prisma unui creator. Ca sa fiu mai clar, “Tralala si dumnezeu a creat lumea” – nu e o explicatie.
    Din ceea ce stim pana acum, nu exista nimic dincolo de Big Bang, nici macar un creator, pentru ca nu exista timpul in care el sa poata face Universul. “BigBang-ul” e inceptul. Dar asta e un alt subiect… in articol era vorba de religie, iar religia nu explica absolut nimic. Daca cauti raspunsuri (cel putin despre lumea materiala in care traim, nu aiureli metafizice) nu le vei gasi in religie.

  6. Dragos Serban spune:

    “nu exista nimic dincolo de Big Bang” – asta deja este o speculatie :)

    Tot o speculatie este si ca dincolo de Big Bang ar fi un creator. S. Hawking teoretizeaza ca a fost vorba de un fenomen spontan aparut din neant. Este o ipoteza, dar care nu infirma o alta ipoteza potrivit careia a fost vorba de vointa unei constiinte aflate dincolo de timp si spatiu. Aici nici macar nu ne putem contrazice, ca nu avem argumente :) asa cum am zis, e vorba doar de credinta fiecaruia

  7. adad spune:

    Hai Dragos sa iti explic diferenta dinre IPOTEZA si CREDINTA:

    - IPOTÉZĂ, ipoteze, s. f. Presupunere, enunțată pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la anumite (legături între) fenomene care nu pot fi observate direct sau cu privire la esența fenomenelor, la cauza sau la mecanismul intern care le produce; presupunere cu caracter PROVIZORIU, formulată pe baza datelor experimentale existente la un moment dat sau pe baza intuiției, impresiei etc.

    - CREDÍNȚĂ, credințe, s. f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranță, certitudine.

Adauga un comentariu sau poti sa discuti si pe FORUMUL nostru!