evolutionismEvolutionismul a starnit inca de la inceput numeroase controverse, deoarece contrazicea fiecare idee promovata de creationism si religii. Evolutionismul a reprezentat poate cea mai mare revolutie intelectuala, sfidand credintele si explicand evolutia natural, fara a se folosi de puteri, zei sau forte supranaturale, ci prin fenomenele si procesele pe care oricine le putea observa in natura.

Daca pana in 1859, odata cu publicarea cartii “Despre originea speciilor”, Cartea Facerii cuprinsa in Biblie era unanim acceptata, situatia s-a schimbat, putem spune, peste noapte.

Originea si evolutia vietii in miturile arhaice

Omul si-a pus dintotdeauna intrebari referitoare la originea vietii. Exista sute de povesti mitologice despre originea vietii si a lumii. In toate gasim aceleasi teme comune, insa cu mici diferente in functie de perioada si nivelul cultural la care a ajuns societatea respectiva. In societatile in care nu se dezvoltase scrisul, miturile despre originea vietii, precum si celelalte mituri care erau considerate importante, erau transmise pe cale orala.

Daca ne uitam la miturile despre originea vietii din diverse locuri ale lumii, observam ca urmeaza aceleasi sabloane. In societatile unde agricultura nu se dezvoltase inca, omul era plasat intr-o relatie stransa cu animalele, in timp ce in societatile bazate pe agricultura, miturile sustineau o creatie separata a omului de animale. In mituri, gasim diverse scenarii: animalele se transformau in oameni, oamenii erau nascuti din animale, zeii erau animale, oamenii erau reincarnati in animale sau vice-versa. Cu cat societatile se dezvoltau mai mult, cu atat separarea dintre om si animal era tot mai evidenta. Teme precum dominarea omului asupra animalelor, reprezentarea unei creatii separate a omului de animal, dar si alte teme referitoare la originea lor, erau tot mai prezente in diverse mitologii.

Miturile arhaice ne arata ca ideile evolutionismului si a originii vietii pe Terra nu sunt atat de noi precum credeam, ci erau omniprezente in societatile primitive.

Dar astazi noi nu ne mai multumim cu niste mituri si credinte, dorim sa stim si sa intelegem originea vietii si bineinteles, a omului.

Gandirea evolutionista

A fost nevoie de mult timp pentru a reveni la ideea ca specia umana este inrudita cu celelalte specii. Dupa cum am vazut, gandirea evolutionista (exceptie facand miturile societatilor primitive) nu este noua si isi are radacinile inca din antichitate, la greci, romani, chinezi si musulmani. Pana in secolul XVIII-lea, gandirea biologica occidentala era dominata de esentialism, conceptie conform careia formele de viata raman neschimbate. Dar am observat ca speciile pot disparea. Abia recent, au aparut domenii noi ale stiintei precum paleontologia, iar conceptul de disparitie a speciilor a determinat oamenii sa renunte la imaginea statica a naturii.

La inceputul secolului al XIX-lea, Jean-Baptiste de Lamarck elaboreaza teoria transmutatiei speciilor, fiind prima forma stiintifica a evolutionismului.

In Grecia antica s-a ajuns la unele concepte si teorii referitoare la aparitia si evolutia organicului inca din anii 600 i.Hr. Astfel, Anaximandru sustinea faptul ca viata a aparut in mare ca mai apoi sa se extinda si pe uscat. Empedocle (c. 490 – 430 i.Hr) a scris despre originea nesupranaturala a fiintelor vii, sugerand chiar si o forma de selectie naturala, mentionata si de Aristotel in Metafizica. Aristotel a realizat o clasificare a organismelor intr-o adevarata scara a vietii.

In China antica, gasim idei evolutioniste la filozofi precum taoistul Chuang Tzu (secolul al IV-lea i.Hr). Taoismul vede umanul, natura si cerul intr-o continua schimbare, in contrast cu gandirea vestica europeana.

In Roma antica, Titus Lucretius (d. 50 i.Hr), in poemul sau “Despre natura lucrurilor” ne infatiseaza clar ideile lui Epicur privind evolutia cosmosului, a Pamantului, a fiintelor si a societatii umane, facand apel la ratiuni “mecaniste” fara referinta la implicarea vreunei forte supranaturale.

Desi gandirea evolutionista a aparut de acum 2500 de ani, nu s-a facut un progres real pana recent. Chiar si astazi, exista multe persoane care resping evolutionismul; chiar si cu dovezile pe care le avem.

In imagine: comparatie a scheletului uman cu cel de pasare (sursa: Book of Birds (1555) scrisa de Pierre Belon.

Intre anii 1650 si 1800 au aparut multe serii de teorii de factura evolutionista, ce sustineau ca viata s-a dezvoltat in mod “mecanic”, fara vreo interventia divina. Rene Descartes a promovat o imagine a universului prin care acesta era comparat cu o masina, precum un mecanism.

In secolul al XVIII-lea, filozoful francez Buffon a sustinut ca speciile nu sunt altceva decat varietati clar conturate si obtinute prin modificarea originalului datorita mediului inconjurator. El considera ca leii, tigrii, leoparzii si pisicile ar avea un stramos comun.

James Burnet, intre 1767 si 1792, in scrierile sale, a aratat ca omul provine din primate. Erasmus Darwin, bunicul lui Charles Darwin, in lucrarea sa intitulata “Zoonomia”, publicata in 1796, arata ca toate animalele cu sange cald au stramos comun.

In secolul 17 interesul pentru fosile a aparut nu doar in randul oamenilor de stiinta, ci si in randul oamenilor simpli. O mare varietate de speculatii au fost inaintate, pentru a explica fosilele si implicatiile lor. In acea perioada cea mai cunoscuta idee era “creatia biblica”. In 1731 Jakob Scheuchzer a publicat cartea “Fizica sacra”, in care a sustinut dovezi in favoarea Marelui Potop biblic. Multi cercetatori cautau dovezi in favoarea creatiei in lumea naturala, dar descoperirile nu faceau decat sa aduca indoieli. Dovezile ii indreptau intr-o alta directie.

Dovezile aratau ca Pamantul nu are 6000 de ani iar varsta acestuia era dusa mai departe in istorie cu aproape fiecare descoperire. In 1778, Georges Leclerc de Buffon a estimat varsta Pamantului ca fiind de 74.000 de ani. In 1804, paleontologistul Georges Cuvier a estimat ca fosilele descoperite dateaza de acum sute de secole. Bineinteles ca s-au inselat; viata aparuse cu mult timp inainte.

In timp ce naturalistii calatoreau in jurul lumii, in special la tropice, numarul si varietatea speciilor catalogate a crescut cu mult peste estimari, descoperind noi specii acolo unde omul n-a fost niciodata. Toate descoperirile contraziceau credinta cum ca Dumnezeu a creat lumea intr-o perioada atat de scurta si ca toate vietatile au fost create pentru a-i fi de folos omului. Naturalistii au observat ca multe forme de viata au dezvoltat un sistem complex, atat in forma cat si in comportament, care le ajutau pentru a se ascunde de alte animale. Viata era mult mai competitiva si violenta decat parea, iar extinctia a jucat si ea un rol major in discutia despre viata. Naturalistii crestini au sustinut ca extinctia nu exista, pentru ca Dumnezeu n-ar fi creat o specie care nu si-ar gasi locul in lumea naturala.

In 1794, Erasmus Darwin, bunicul lui Charles Darwin, a publicat Zoonomia (Legile vietii organice). In carte s-au abordat idei despre termenii cunoscuti, boli, despre ce este viata, cum a aparut si cum a evoluat. Un lucru interesant este faptul ca gasim citate de-ale lui Aristotel si Platon, insa nu si din lucrarile lui Epicur. Asta arata ca ideile sale erau inca putin cunoscute, si nu doar ale lui. Vom discuta despre asta mai tarziu, intr-un alt articol.

In 1809, Jean-Baptiste Chevalier de Lamark a publicat cartea “Filosofia zoologica”, in care a propus prima ipoteza evolutionista ce putea fi testata. Desi Lamarck nu a inteles prea bine cum functioneaza evolutia, a avut dreptate in cateva privinte si a aparat conceptul de “descendent comun”, care sustinea ideea ca toate fiintele vii de pe Terra au un descendent comun. Un alt lucru despre care Lamarck a avut dreptate, a fost despre conceptul de “specie”. Lamarck sustinea ca specia nu este decat un concept al omului, bazat pe credinta ca diferite animale au fost create asa cum exista ele astazi si ca ele nu se pot schimba sau evolua. Conceptul de specie a fost folositor in descrierea populatiilor, desi trebuia inteles ca termenul a fost propus pentru a ajuta la clasificare.

Teoria evolutiei

Teoria evolutiei a avut o cale lunga de strabatut de la Darwin incoace. Unele idei ale lui Darwin au fost respinse in urma cercetarilor stiintifice, lipsurile au fost completate si multe alte dovezi au fost aduse la lumina. Cea mai semnificanta descoperire a fost ADN-ul si a avut un impact enorm in modul cum am inteles evolutia. Inainte de descoperirea ADN-ului nu s-a putut explica cum se produce evolutia pentru ca nu se stia cum functioneaza reproducerea si copierea ADN-ului. Astazi, ADN-ul reprezinta cheia noastra pentru intelegerea modului cum functioneaza evolutia.

Teoria evolutiei de astazi, contine principiile de baza ale lui Darwin: descendentul comun – toate formele de viata de pe Terra au un descendent comun si toate acestea sunt inrudite. Al doilea principiu spune ca toate formele de viata provin din alte forme de viata, iar cel de-al treilea arata mecanismele selectiei.

Aceste trei principii constituie baza “Teoriei a evolutiei biologice”. Un lucru foarte important, teoria evolutiei nu explica si aparitia vietii, ci doar evolutia acesteia. Desi exista modele evolutioniste care au fost folosite pentru a explica originea vietii.

Bibliografie:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_gândirii_evoluționiste

Vezi aici toate articolele din aceasta serie:

http://www.descopera.org/de-la-eucariote-la-omul-bionic/

 

6 COMENTARII

  1. Crednciosu’, tu chiar crezi ca „bunicul” tau a fost facut din lut si tu din incest ? Trezeste-te!

  2. Stiinta nu are nici un argument pro evolutionism! Stiintific nu se poate dovedi nici evolutionismul nici creationismul, asta recunoaste orice om de stiinta onest. Stiinta nu este instrumentul cel mai potrivit pentru a „demonstra” ceva in legatura cu geneza vietii.
    Este grav insa faptul ca o simpla ideologie, in evident conflict cu Crestinismul, si promovat de dusmanii Crestinismului se legitimeaza drept stiinta! Aceasta ideologie este departe de Adevar precum este pamantul de Cer. Insusi Darwin avea niste banuieli pe undeva… ( nu s-a gasit absolut nici o fosila care sa dovedeasca vreo tranzitie, desi ar fi trebuit sa fie in numar infinit, conform lui Darwin).
    Datarea cu C14 este „adevarata” doar daca crezi in evolutionism si in fosile index, si bineinteles daca pamantul are o vechime de miliarde de ani si nu de 7500 de ani. Daca pamantul are o vechime de 7500 de ani asa cum sustin Crestinii, atunsi nu poti masura nimic cu C14 sau alte metode radiometrice.
    Dar retineti ca probabilitatea aparitiei unei amoebe din intamplare (nu stiu cu ce ne-ar ajuta asta) este mult mai mica in comparatie cu probabilitatea ca un uragan sa treaca peste o curte cu fier vechi si sa asambleze un Boeing, asa din intamplare… Sa nu fim naivi,nu avem nimic de castigat din aceasta teorie, naiva, neadevarata, degenerata, invechita si daunatoare chiar pentru confortul nostru psihic.

  3. Cât de deștept era Darwin?
    Darwin, creatorul Teoriei Evoluțíei, era atât de deștept că i-a spus unei MAIMUȚE, MAMĂ !

  4. Sa stii ca nu esti singurul barbat care de 8 martie daruieste flori coastelor barbatilor din jurul sau.

LĂSAȚI UN MESAJ