Hipnoza

Articole asemănătoare

hipnozaHipnoza necesita un hipnotizator si un subiect ce doreste sa fie hipnotizat. Hipnoza se bazeaza pe concentrare, relaxare, sugestie si asteptari. Punctele de focalizare vizuala (miscarea pendulului) sunt folosite foarte rar. De regula, subiectul se concentreaza asupra vocii hipnotizatorului, in timp ce este indrumat spre o vizualizare mentala. Subiectul isi pastreaza liberul arbitru si nu este sub comanda hipnotizatorului; influenta hipnotizatorului asupra subiectului variaza in functie de influentabilitatea subiectului, natura si scopul sedintei de hipnotism.

 Hipnoza naturala si hipnoza indusa

Hipnoza este o stare naturala cunoscuta de catre toate fiintele umane. De exemplu, atunci cand se conduce o masina pentru perioade lungi de timp (hipnoza drumului) – atentia soferului ramane partial fixata pe sosea, in timp ce restul atentiei deviaza spre tot felul de subiecte. Atunci cand isi indreapta toata atentia spre ce e in jurul lor (treptat sau brusc), de cele mai multe ori nu isi pot aminti ce s-a intampla in ultimele minute. In mod similar, putem fi cu mintea in alta parte pe durata lecturii, ca mai apoi sa constatam ca desi am citit cateva pagini din carte, nu ne putem aminti nimic din ele.

Hipnoza indusa include o varietate de tehnici, unele clinice, altele nu. Desi hipnoza este profesata, de regula, de persoane calificate clinic, termenul de „hipnoterapie” poate fi folosit de oricine. In multe tari, orice persoana capabila sa hipnotizeze pe alta (si este destul de simplu de facut asa ceva) si care pretinde ca ofera o forma de terapie, se poate intitula „hipnoterapeut”. Hipnoterapia este considerata o terapia complementara/alternativa si nu este considerata de comunitatile medicale si psihiatrice ca fiind o terapie primara.

 Hipnoza de scena

hypnotized

Cea mai cunoscuta forma de hipnoza este cea de scena. Hipnotizatorii de scena apar prin baruri, cluburi si balciuri. Subiectii lor nu au fost hipnotizati vreodata, dar au o oarecare idee despre felul in care decurge procesul. Ei stiu, de exemplu, ca hipnotizatorul ii va sugera unui participant sa cotcodaceasca sau sa se intoarca la locul sau pentru a striga ceva mai tarziu. De multe ori hipnotizatorii folosesc spectatorii-falsi pentru a da mai multa credibilitate actului lor. Unul dintre trucurile favorite ale hipnotizatorilor consta in a face pe unul dintre spectatori sa adopte o pozitie rigida, in care corpul este sustinut doar de calcaie si de spatele capului – orice persoana cu o oarecare conditie fizica poate face acest lucru. In functie de inhibitii si de cantitatea de alcool consumata de spectator, acest gen de spectacole pot produce comportamente ce sunt descrise de participanti ca fiind „in afara controlului lor” si „ca nu ii caracterizeaza”. Unii psihologi considera ca hipnoza de scena este o forma de comportament social invatat.

Robert Baker (1990), de exemplu, considera ca atat hipnotizatorul, cat si participantul au inteles ca din partea lor se asteapta anumite lucruri. Ei sunt constienti ca au roluri de jucat, deci se sustin si incurajeaza reciproc. Hipnotizatorul ofera sugestii, iar subiectul raspunde la acestea. Restul comportamentului – gesturile si sunetele repetate ale hipnotizatorului, vocea sa relaxata, pocnitul din degete, starea de transa sau repausul-somn al participantului – e doar pentru ochii publicului, simple artificii pentru a da o aura de mister hipnozei.

Sala in care are loc hipnotizarea ofera un mediu social in care comportamentele considerate in mod normal nepotrivite, se pot desfasura in voie. Daca adaugam alcool, avem o alta scuza pentru comportamentul nepotrivit. Privita din acest punct de vedere, hipnoza de scena e un catharsis social.

O practica bizara din Malaezia si Indonezia, numita latah, este destul de asemanatoare cu ceea ce se intampla pe durata demonstratiilor de hipnoza de scena. Atunci cand o femeie, timida si politicoasa, este speriata, reactioneaza prin gesturi sexuale vulgare si obscenitati verbale. Unele cazuri mai severe trec prin „supunere automata” pe durata careia executa orice li se cere, ca mai apoi sa invoce amnezia si lipsa de responsabilitate pentru actiunilor lor. Latah presupune un acord social tacit conform caruia persoana in cauza si-a pierdut autocontrolul. Se pare ca atat subiectii hipnotizati pe scena, cat si persoanele latah au parte de un avantaj social: atentia.

 Hipnoza New Age

Teoretic, hipnoza New Age e o poarta catre cunostintele oculte si mistice ale sinelui si a universului. Hipnoza este o cale de a accesa subconstientul, locul in care sunt ascunse toate aceste cunostinte. Practic, acest curent e lipsit complet de sustinere stiintifica. Foarte putini psihologi il privesc cu seriozitate.

 Recuperarea sub hipnoza a amintirilor vietilor anterioare

Hipnoza produce o regresiune a vietii actuale, subiectul capatand acces la vietile anterioare. Aceasta modalitate de folosire a hipnozei se potriveste perfect cu ideea ca hipnoza este un comportament invatat ce provine dintr-un context socio-cognitiv, conform psihologului Nicholas Spanos. Asemenea lui Robert Baker, Spanos considera ca „procedurile hipnozei influenteaza comportamentul subiectului, in mod indirect, prin modificarea motivatiilor, asteptarilor si interpretarilor”. Desi rolul jucat de pacient pe durata regresiunii pare autentic, comportamentul lui nu are nimic de a face cu starea de transa, accesarea subconstientului sau a unor vieti anterioare. Subiectul reactioneaza in concordanta cu asteptarile situatiei, comportamentul sau fiind un raspuns la sugestiile hipnotizatorului. Un subiect docil poate avea reverii despre vietile viitoare, daca terapeutul il indruma in aceasta directie. In functie de dorintele si asteptarile diadei terapeut-pacient, oamenii isi pot imagina ca se afla in Roma antica sau cu o mie de ani in viitor, pe alta planeta.

Spanos compara popularitatea hipnozei cu mesmerismul secolului al IX-lea. El face o analogie intre credinta in hipnoza si credinta in posedarile demonice si exorcism. Fiecare dintre ele poate fi exprimat in cadrul unui context socio-cognitiv. Conceptiile despre rolurile participantilor in cadrul acestor credinte si comportamente sunt invatate si exersate in propriul lor context social. Participantii sunt depedenti de context si depind de felul in care isi joaca fiecare rolul. Daca sustinatorii sunt suficient de multi, iar contextul este cel potrivit, orice concept poate fi aparat si considerat dogma de catre comunitatea stiintifica, teologica sau cea sociala.

Psihologul E. M. Thorton extinde analogia dintre hipnotizare, mesmerism si exorcism. Ea sustine ca subiectilor hipnotizati li se cere practic sa ofere o parodie a simptomelor epileptice. Daca un subiect hipnotizat pare a fi posedat, e pentru ca posedarea implica un context socio-cognitiv similar, un aranjament similar de roluri. Credintele centrale difera, dar ideea dominanta a unei stari alterate (a magnetismului animal sau a posedarii demonice) ofera acestor experiente trasaturile lor caracteristice. Hipnotizarea, mesmerismul, isteria si posedarile demonice pornesc din acelasi punct, sunt constructe sociale create, pe de-o parte, de preoti, terapeuti entuziasti si artisti de scena, iar de cealalta parte, de participanti cu imaginatii bogate, usor influentabili. Toate investigatiile facute in legatura cu amintirile din alte vieti, ce sunt recuperate cu ajutorul hipnozei, au indicat un singur lucru: sugestie si fantezie.

Cei care sustin ca hipnoza e definita de o stare de transa, citeaza adesea studii care indica, pe durata hipnozei, schimbari in activitatea electrica a creierului si faptul ca undele cerebrale difera de cele din starea de constienta. Aceste argumente sunt irelevante pentru definirea hipnozei drept o stare alterata de constiinta. Subiectii ar putea la fel de bine sa viseze cu ochii deschisi, sa se concentreze, sa isi imagineze culoarea rosie, iar acest lucru ar produce schimbari in tiparul undelor cerebrale.

 Hipnoza si amintirile reprimate

hypnosis-2

Din pacate, acest gen de terapie a complicat atat tratamentul, cat si investigatiile criminalistice, prin folosirea hipnozei si a altor tehnici de sugestie, prin care s-au „recuperat” amintirile unor abuzuri sexuale datorate rudelor sau extraterestrilor. In unele cazuri, terapeutii au incurajat pacientii sa creada in evenimente ce nu au avut loc (amintiri false). Daca aceste amintiri false nu ar fi fost evenimente oribile si dureroase, poate ca nu ar fi fost o problema. Dar prin incurajarea iluziilor despre o suferinta inexistenta, terapeutii reusesc sa produca un rau ireparabil celor care care apeleaza la ei. Terapeutii fac acest lucru in numele vindecarii si a empatiei, tot asa cum au facut si preotii in timpul exorcizarilor sau a vanatorii de vrajitoare.

Unii pacienti au fost martori sau victime ale unor crime. Politia ii incurajeaza sa se lase hipnotizati pentru a-si aminti mai multe detalii. Daca acest lucru nu este facut cu grija, sedinta de hipnoza poate crea amintiri false. Hipnoza este periculoasa in contextul unei anchete criminalistice, datorita tendintei majoritatii politistilor de a crede in seruri ale adevarului, detectoare de minciuni si in alte mijloace magice de obtinere a adevarului.

Terapeutii ce lucreaza cu amintirile reprimate ne-au demonstrat ca nu trebuie sa subestimam puterea sugestiei prin cuvinte, gesturi, tonuri ale vocii, omisiuni etc. Cei care spera ca pot „purifica” hipnoza prin indepartarea puterii de sugestie, spera in van. Daca indepartam sugestia, ceea ce mai ramane nu mai este hipnoza.

Hipnoza nu imbunatateste acuratetea memoriei. Deoarece subiectii sunt usor de influentat sub hipnoza, majoritatea tribunalelor nu accepta aceste marturii. Asociatia Medicala Americana este de acord cu acest fapt: „nu exista dovezi care sa indice marirea acuratetii memoriei sub hipnoza”. Promotorii hipnozei se folosesc de cazuri ca cel a soferului de autobuz care, sub hipnoza, si-a amintit cea mai mare parte din numarul de inmatriculare a unei dube. Aceasta informatie a ajutat la rezolvarea cazului de rapire Chowchilla.

Oponentii hipnozei subliniaza faptul ca sub hipnoza pot fi produse amintiri ce par reale, iar o persoana hipnotizata, datorita gradului mare de influentare, isi poate folosi imaginatia pentru a umple spatiile goale ale acelei „amintiri”. Dar chiar si in cazul in care unele amintiri recuperate prin hipnoza sunt adevarate, nu inseamna nimic din punct de vedere statistic. Probabilitatea ca o amintire sa fie adevarata, doar pentru ca a fost obtinuta sub hipnoza, este foarte mica.

Pentru mai multe detalii despre memoriile false obtinute prin hipnoza, vedeti publicatia Skeptical Inquirer, Vol. XII, Nr.2, 1987-1988: „The Power of Suggestion on Memory” scris de Robert A. Baker si „Fantasizing Under Hypnosis: Some Experimental Evidence” scris de Peter J. Reveen. Trei persoane ce au fost martore la un jaf inscenat au fost hipnotizate de catre Reveen. Declaratiile lor, sub hipnoza, au fost foarte detaliate, dar niciuna dintre ele nu sustinea pe celelalte, si niciuna dintre ele nu descria ceea ce se intamplase de fapt.

 Stiinta si hipnoza

Elephant-Hypnosis

Studiile stiintifice au evidentiat cateva trasaturi importante ale hipnozei. Exista o corelatie semnificativa intre a fi absorbit intr-o activitate imaginara si hipnotizare. Subiectii cu imaginatii bogate sunt hipnotizati cel mai usor. Imaginile vivide maresc sugestibilitatea. Subiectii care nu cred in hipnoza nu pot fi hipnotizati. Subiectii hipnotizati nu sunt controlati de hipnotizator. Hipnoza nu mareste acuratetea memoriei. O persoana hipnotizata este usor de influentat iar „golurile” din memorie pot fi umplute cu usurinta de imaginatia subiectului si de sugestiile facute pe durata hipnozei. Multe tari nu accepta marturiile obtinute sub hipnoza deoarece confabulatia apare foarte des. Cel mai bun indicator al reactiei subiectului la hipnoza este ceea ce crede acea persoana despre hipnoza.

Pe de alta parte, cei care incearca sa gaseasca studii stiintifice de calitate superioara despre hipnoza se lovesc de o problema foarte mare. Dupa cum spune R. Barker Bausell, hipnoza si efectul placebo „se bazeaza atat de mult pe efectele sugestiei si a credintei incat este greu de imaginat felul in care s-ar putea realiza un control valid al efectului placebo in cadrul unui studiu al hipnozei”. Chiar daca ar putea fi realizat un astfel de studiu, care ar putea izola efectele sugestiei si a credintei, cum s-ar putea realiza hipnoza „falsa” a grupului de control?

Despre hipnoterapie se spune ca este eficienta pentru o multime de lucruri. Dar majoritatea dovezilor sunt simple anecdote si povesti. Daca ar fi sa comparam caracteristicile efectului placebo si cele ale hipnozei, ne-ar fi greu sa gasim o diferenta intre ele. Ambele functioneaza pentru ca participantii se astepta sa functioneze, sunt puse in practica intr-un decor clinic unde clientii sunt motivati pentru a face terapia sa functioneze, iar terapeutul intruneste toate conditiile unui vindecator prin credinta. Sugestia este conditia esentiala a amandurora. Hipnoza mai adauga cateva conditii in plus: cere clientului sa se relaxeze (altfel sugestia nu functioneaza) sau sa se concentreze asupra unui lucru.

Este adevarat ca unii hipnoterapeuti pot ajuta oamenii sa slabeasca, sa renunte la fumat, sa isi invinga teama de inaltime, dar e de asemenea adevarat ca si terapia cognitiva comportamentala (TCC) face exact acelasi lucru, dar fara sa apeleze la termeni inutili ca starea de transa sau unde cerebrale. Exista multe studii despre eficacitatea TCC-ului. De exemplu, intr-unul dintre studii s-a descoperit ca TCC-ul ajuta sa slabeasca persoanele obeze. Un alt studiu indica faptul ca TCC-ul este un tratament acceptabil si eficient pentru persoanele ce sufera de oboseala cronica.

Unii hipnoterapeuti par sa foloseasca TCC-ul in cadrul terapiei lor, de aceea este foarte probabil ca TCC-ul, efectul placebo si un pacient foarte motivat sa fie cheia succesului. Dar, de regula, nu avem cum sa stim daca pacientul ar fi putut slabi sau ar fi putut renunta la fumat in absenta hipnozei, deoarece tot ceea ce stim cu certitudine e faptul ca in trecut pacientul a incercat sa faca aceste lucruri, dar nu a reusit. Neavand cu ce sa facem o comparatie, nu putem sti cat de mult a afectat hipnoza comportamentul pacientului si cat de mult a contat motivatia si sperantele lui.

Unele persoane ar putea spune ca acest gen de critica e lipsita de importanta, cata vreme se vad rezultatele pozitive. Problema consta in faptul ca persoane cu probleme grave fizice sau psihice pot apela la hipnoza ca remediu, ignorand solutiile medicinii moderne. Prin urmare acesti pacienti pot deveni dependenti de cei care practica terapii de tip placebo. Ei pot fi convinsi ca sufera de hipoglicemie „reactiva” imaginara, de alergii inexistente etc. Terapiile placebo sunt o poarta catre terapiile false.

 Riscurile hipnozei

bd13b97975987ff3ba7f4571655cc89b

Inlesnirea accesului la subconstient poate duce la constientizarea emotiilor sau a amintirilor reprimate (posibil traumatizante). Uneori aceste amintiri si emotii pot aparea accidental, iar daca hipnotizatorul nu detine cunostintele psihiatrice necesare, subiectul poate fi expus la efecte psihologice negative pe termen lung. Un alt aspect problematic e faptul ca nu toate amintirile „reprimate” sunt autentice (desi hipnoterapia nu este obligatorie pentru recuperarea amintirilor). Pot fi create de imaginatia subiectului sau de confabulatie. Uneori subiectul este ghidat spre anumite tipuri de „amintiri” de terapeut, prin sugestii.

Surse: skepdic.com, rationalwiki.org

Articole recente

Articolul precedentiPhone 6 Plus – Review
Articolul următorFizica povestita

Comentarii

  1. Daca subiectul este ghidat atunci nu mai este hipnoza…se bazeaza totul doar pe sugestibilitate..cel care conduce procesul de hipnoza cel mult dialogheaza cu persoana doar prin subconstientul acesteia (constientul „asistand”linistit) , iar hipnoza ca proces se desfasoara cam in acelasi unic mod, diferenta se face doar intre hipnotisti, terapeuti, hipotizatori etc.,( au aparut si in Romania cativa ce tin capul de afis – dar din pacate cu slabute performante – ).Problema este ca din pacate sunt prea putine persoane care au vocatie si care sa poata trata si foarte serios procesul in sine…dincolo de interesul sau propriu material. Dincolo de asta, orice persoana este capabila sa fie hipnotizata sau se se autohipnotizeze, daca doreste asta. Hipnoza este singurul proces prin care omul ajunge sa se cunoasca pe sine, sa ii cunoasca pe altii si sa calatoreasca acum, aici, acolo, oriunde sau oricand …asta, daca trece prin mai multe etape de „dezvoltare personala”inainte de a accede la hipnoza, in rest ..doar vorbe…
    Persoana care a scris articolul se simte ca nu are o definitie inteleasa a ideii de hipnoza..a luat doar de colo putin de colo mai mult, articolul fiind chiar contradictoriu pe alocuri ….

  2. Hipnoza foloseste efectul placebo dar este mult mai mult decat placebo, prin hipnoza se pot obtine efecte ce nu pot fi obtinute prin efectul placebo.
    Se pot folosi povesti si sugestii indirecte care sa inlature o alergie, de exemplu povestind despre cat de bine ne simteam fiind pe un camp de flori, descoperind mirosul placut al florilor e posibil ca un om alergic la polen sa se vindece de alergie.
    In hipnoza se pot creea amintiri false, e adevarat.
    Dar deblocarea amintirilor traumatizante si scoaterea acestora la suprafata vindeca, acea experienta traumatizanta producea deja pagube, chiar daca nu eram constienti de ea, dar prin scoaterea la suprafata un terapeuu bun poate ajuta in vindecare.

  3. NU pot fi aduse „pagube” subconstientului pentru ca acesta reda doar ceea ce detine si ceea ce i se transmite sa acceseze (de oriunde in spatiu si timp) – clientul – persoana hipnotizata – nu memoreaza decat cel mult 2 – 3 minute unele momente ale procesului respectiv….nu, nimeni nu poate memora episoadele accesate – de ex. cele „re-vazute” din alte vieti – asta din simplul motiv ca numai subconstientul le poate accesa, iar in momentul iesirii din starea de hipnoza (auto-hipnoza) constientul iese din starea de pasivitate reluandu-se starea sa obisnuita – pana atunci acesta fiind doar „spectator”. Mintea este cea care accepta sau nu accepta ideea de hipnoza si practic tot procesul este in intregime Auto-hipnoza! Cu toate acestea exista oameni multi la numar care platesc mii de euro sau dolari si in Romania in jur de 6500 lei (!!!) pentru a urma cursuri de 2 – 3 zile despre istoria hipnozei – cand aceste informati se gasesc pe internet si in foarte multe carti la aceasta ora – si pentru a fi invatati despre renumita tehnica lui Milton H.Erickson de levitatie a bratului si cam atat….toti marii hipnoterapeuti au fost autodidacti luand contact cu starea de hipnoza intamplator si apoi studiind fenomenul si dezvoltandu-l inclusiv pentru generatiile viitoare..deci in noi se afla forta de a accesa subconstientul si nu cumparand informatii arhicunoscute deja….”conosce te ipsum!”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

VIDEO

Recomandări