Stiinta si religie
Ce este stiinta?
Numele provine din latina (scientia) insemnand cunoastere. Stiinta poate insemna suma tuturor cunostintelor acumulate in urma unor cercetari. In matematica de exemplu, cercetarile sunt obtinute din derivatii logice, presupunand mai degraba sisteme axiomatice decat o combinatie intre observatie si rationament.
Multe metode matematice au o utilitate fundamentala in stiintele empirice, ale caror fructe sunt ipotezele si teoriile.
Stiinta se clasifica in doua mari dimensiuni: experimentul si teoria. In experiment se cauta o informatie, iar in teorie se dezvolta modele care explica ceea ce se observa.
In mod empiric, teoriile stiintifice sunt obiective si verificabile empiric. Aestea sunt predictii ale rezultatelor empirice care pot fi confirmate sau infirmate prin falsificabilitate.
Insa realismul stiintific defineste stiinta in termeni ontologici: stiinta incearca sa identifice fenomene si entitati, fortele care le cauzeaza, mecanismele prin care ele exercita aceste forte, si sursele acelor forte in sensul structurilor interne ale acestor fenomene si entitati.
Pozitivismul este o forma a empirismului, ca mijloc de a regla afacerile umane. Datorita stransei legaturi intre acesti termeni, sunt deseori folositi ca sinonime.
Metodele stiintifice
In stiinta se folosesc metodele stiintifice pentru dobandirea de catre comunitatea stiintifica de noi cunostinte bazate pe dovezi fizice.
Folosind observatia si rationamentul pentru explicatii provizorii pentru fenomene, se creaza ipoteze. Astfel, existenta unor evenimente observabile din natura se explica doar prin cauze naturale fara a presupune existenta sau nonexistenta supranaturalului.
Informatiile elaborate din aceste ipoteze sunt mai apoi testate prin experimente care ar trebui sa fie reproductibile. Insa ipotezele trebuie sa fie falsificabile, deci, sa se poata verifica daca sunt false. In domeniul paranormalului s-au observat fenomene stranii insa nu au putut fi verificate. Existenta fantomelor de exemplu, nu este nici macar o ipoteza, ci doar o opinie sau afirmatie care se afla in afara domeniului de cercetare stiintifica.
Experimentele vor verifica ipotezele in mod repetat. Orice inconsistenta sau lacune va duce la reconsiderarea ipotezei, generarea de corectii sau de ipoteze alternative, care la randul lor, si ele vor fi la fel testate.
O astfel de ipoteza este relativitatea generala. Desi nu a fost acceptata in mod formal pana nu vor exista dovezi experimentale convingatoare, ipoteza se bucura de un interes considerabil in randul specialistilor.
Karl Popper considera metodele stiintifice ca fiind logica care sta la baza activitatii stiintifice. Insa aceste metode sunt criticate de cei din stiintele sociologice.
In stiinta, ipoteza este drumul care trebuie sa conduca la formularea teoriei. Un pilon central al metodei stiintifice este reproductibilitatea, si anume, capacitatea de repetare a unui experiment.
Metodele stiintifice contin mai multe etape. Prima, este observarea unui fapt demn de cercetat, care prezinta interes si valoare. In a doua etapa se formuleaza probleme de cercetare. In cea de-a treia etapa se propune o ipoteza, ca mai apoi, in ultima etapa sa se realizeze un experiment controlat pentru testarea validitatii ipotezei.
Ce este religia?
Cuvantul religie provine din limba latina, fie din re-legio (re-citire, referindu-se la repetarea scripturilor, dupa Cicero) fie din re-ligio, insemnand a lega, a reconecta, a face legatura cu Dumnezeu.
Insa religia nu se ocupa doar cu legatura dintre om si Dumnezeu. Inca din cele mai vechi timpuri oamenii au incercat sa explice universul si fenomenele naturale folosind zei si atribuindu-le forte supranaturale. Aceste religii primitive erau intemeiate de oameni primitivi si foloseau primitivilor. Astazi acestea sunt diferite fata de primele religii.
Mai mult, religia reprezinta si un sistem de cautare a scopului sau intelesului vietii.
Diferente intre stiinta si religie
Cele doua domenii sunt total paralele, insa se intersecteaza undeva: in discutiile referitoare la originea si crearea lumii. Loc de unde porneste conflictul.
Oamenii de stiinta nu predind niciodata a fi in posesia adevarului absolut. Toate teoriile stiintifice sunt susceptibile de a fi falsificate daca apar noi dovezi. Tocmai aici este cheia evolutiei. Chiar si cele mai fundamentale teorii se pot dovedi a fi imperfecte daca observatiile noi sunt inconsistente cu ele. Stiinta nu este dogmatica si iar rezultatele cercetarii stiintifice sunt falsicabile: se pot testa si se poate verifica validitatea lor. In religie, lucrurile stau altfel. Afirmatiile religioase nu pot fi falsificate pentru ca nu pot fi cercetate. Ele tin pur si simplu de credinta.
Stiinta este defapt o metoda folosita pentru a acumula cunostinte, nu de ordin spiritual, ci stiintific.
Exista o credinta populara gresita, cum ca stiinta ofera raspunsuri la toate intrebarile. Defapt, stiinta ofera raspunsuri doar la problemele care tin de realitatea fizica, nu si de cea spirituala.
Afirmatiile stiintifice si cele religioase vizeaza domenii diferite ale existentei sau experientei umane. Teoria creatiei din Bibile tematizeaza raportul dintre Dumnzeu, lume si om, insa nu si stiinta despre natura observabila (empirica) a lucrurilor.
Conflictul dintre stiinta si religie
De-a lungul istoriei au existat diferite conceptii si idei care au dus la un conflict intre stiinta si religie.
Ar trebui sa intelegem din aceasta “disputa” intre stiinta si religie ca prima nu trebuie sa se amestece in domeniul credintei, dar nici invers. Credinta este o stare subiectiva, un sentiment, deci este o reactiune a eului, ceva personal, pe cand stiinta este impersonala, ca si inteligenta. Nici credinta nu trebuie sa pretinda a da explicatii despre lucruri, nici stiinta nu trebuie sa ravneasca a inlocui catehismul si sentimentul intim al dependentei omului de o forta universala, fie cosmica cum zic unii, fie numai sociala cum sustin altii. Credinta religioasa este asadar reactiunea emotionala a omului in fata lumii, iar stiinta poate explica universul, insa aceasta explicatie nu impiedica omul de a simti frica, speranta, iubire in fata acestei lumi si de a-si inchipui o alta lume, care sa indestuleze si sa linisteasca crispatiile inimii. Practic stiinta si religia reprezinta doua modalitati de cunoastere.
Probabil unul din cele mai cunoscute conflicte dintre stiinta si religie este provocat de facerea lumii. Adesea intalnim discutii despre evolutionism sau creationism. Creationismul, denumit impropriu teorie, se refera la indivizi care accepta afirmatii prin credinta, nu prin metode stiintifice. Creationismul nu poate fi contestat in mod stiintific pentru ca nu este formulat. Nu a fost experimentat. Nu a fost observat, nu s-au facut analize si observatii prin modul empiric de a testa o teorie. Asadar, creationismul ramane o credinta.
Stiinta si religia abordeaza uneori aceleasi probleme, insa in moduri total diferite. Omul ar trebui sa inteleaga ca stiinta nu neaga religia ci cauta raspunsuri la unele intrebari existentiale, dar intr-un mod rational si empiric. Tema evolutionism versus creationism este o absurditate si este neproductiva. Nu serveste nici dezvoltarii societatii, nici gandirii umane, nici progresului cunoasterii.
Dialogul dintre credinta si stiinta
Originea lumii reprezinta unul dintre cele mai mari mistere ale omenirii. Atat stiinta cat si religia ofera raspunsuri cu privire la originea lumii si respectiv originea noastra.
Dialogul intre stiinta si religie a existat. Omul intodeauna si-a pus intrebari si a fost fascinat de tot ceea ce-l inconjoara, a cautat raspunsuri si explicatii. Pe masura ce intelegea cate ceva, apareau din nou intrebari, chiar mai multe decat daca n-ar fi inteles. Numarul lor a crescut, dar s-au si adancit.
Istoria cunoasterii, fie ea materiala sau spirituala, a cunoscut un progres in cautarea sensurilor.
Adeseori in istorie dogma si institutia numita Biserica au limitat accesul la un altfel de cunoastere. Astfel s-a dorit ca omul sa cunoasca partea spirituala neglijand-o sau chiar blamand-o pe cea materiala. Insa in ultimele secole dialogul dintre cele doua s-a intensificat, ducand la o explozie stiintifica. Revigorarea dialogului dintre stiinta si religie a facut parte dintr-un proces general, menit sa intelegem lumea prin ambele modalitati de cunoastere, oferit atat de religie cat si de stiinta.
Astronomia este una dintre cele mai vechi stiinte. Pe teritoriul tarii noastre se afla celebrele sanctuare dacice de la Sarmizegetusa, o replica a mult mai celebrului sanctuar de la Stonehenge. Aceste monumente sunt dovezi incontestabile ale cunostintelor astronomice si deopotriva, temple dedicate zeitatilor, puterii divine.
In secolul XV, episcopul transilvanean Ioan Vitez s-a ocupat atat de literatura, arta, muzica, cat si de astronomie. Tot el a infiintat primul observator astronomic din Romania.
Omul s-a aflat intotdeauna intr-o permanenta cautare a adevarului, fie pe cale spirituala cat si pe cea materiala. Stiinta ofera raspunsuri cu privire la natura fizica, pe cand religia ofera invataturi, o educatie religios-morala etc. Stiinta si religia formeaza astfel un intreg ce face parte din cultura noastra.
Autor: Marius, www.descopera.org
Buna treaba cu articolul asta si cu riscul de a supara pe credinciosi, pot spune ca stiinta a reusit sa contrazica si chiar sa combata anumite dogme religioase prin dovezi clare, palpabile, pe cand religia nu va putea niciodata sa faca asta. Ceea ce stim noi despre religia noastra (ma refer la crestinism) sunt informatii vechi (cele mai noi sunt de aproape 2000 de ani) si lucrurile se schimba, stiinta tine pasul, mai face update, religia nu poate face asta. Lucruri ce pareau minuni in vechiul testament azi sunt firesti si si-au pierdut farmecul, cu timpul isi vor gasii raspunsul toate intrebarile. Singura arma a religiei importiva stiintei este CE SE INTAMPLA DUPA MOARTE? Nicidecum facerea lumii. Referitor la asta raspunsul este mai vechi decat religia noastra, sumerienii, prima civilizatie au elaborat foarte clar facerea lumii (intr-o maniera foarte originala) si surprinzator, primele scrieri de pe pamant poarta mentiunea ”relatari din surse mai vechi” . Pentru cine crede ca geneza si creearea omului este un mister, cititi fratilor Zecharia Sitchin – A 12-a planeta. Baiatul e istoric si arhelog si are dovezi clare nu fictiune si povesti a’la Noul Testament. Si cel mai fascinant este ca vechiul testament confirma spusele sale, informatii preluate din cultura sumeriana.
- Directorul Observatorului Astronomic al Vaticanului, George Coyne a purtat discutii despre extraterestrii cu personalul de la NASA, in februarie 2009…
- OZN – Dosarele Vaticanului… Jacques Vallee: La Fatima au fost OZN-uri… Secrets of the Vatican – UFOs in the Ancient Art… Navele lui Mesia:
- FILM: Biblia si OZN-urile:
http://cristiannegureanu.blogspot.com/2009/11/vaticanul-incorporeaza-extraterestrii.html
Salutare. Ma numesc Edy. Sunt amic si coleg cu Marius…si intamplator am ajuns la acest topic. Interesant subiect de discutie. Parerile sunt impartite si de cele mai multe ori se afla intr-un conflict acerb… Si asta cred eu in primul rand datorita faptului ca ambele tabere, atat credinciosii cat si oamenii de stiinta pleaca de la premisa ca ei au dreptate, ca ei detin adevarul aboslut si ceilalti nu. Acest conflict va exista cat va fi acest pamant daca cele doua tabere nu vor avea atitudinea onesta de a recunoaste ca sunt lucruri adevarate si in cealalta tabara, dar si ca in tabara lor sunt elemente care trebuie reevaluate cu mai multa grija.
Pentru a intelege mai bine as dori sa va dau doar un simplu exemplu. Toti am auzit de Isaac Newton, toti stim care au fost descoperirile lui, si ce implicatii au avut acestea in stiinta. Totusi nu multi stiu ca Newton a avut si anumite presupuneri pe care el le considera stiintifice si care totusi s-a demonstrat ca nu sunt( ex: Natura timpului – Newton credea ca timpul este absolut, pe cand Einstein a demonstrat ca este relativ).Acesta este doar un exemplu.
Acum sa ne imaginam doua tabere care se afla in conflict. O tabara care sustine ca Newton a avut dreptate in totalitate, iar alta care sustine ca el s-a inselat in totalitate. Cat credeti ca va tine aceste conflict? Eu cred ca pana cand nu isi vor deschide ochii sa vada atat elementele gresite ale taberei lor, cat si elementele adevarate ale celeilalte tabere.
Cam asa vad eu conflictul dintre stiinte si religie, si mai ales pe tema creationism evolutionism. Modelul de conflict ipotetic care l-am propus mai sus, este exact ceea se intampla in cazul lui Darwin. Pe de o parte crestinii spun: ” Darwin s-a inselat in totalitate”. iar pe de alta, evolutionistii afirma ca el a avut dreptate in totalitate.
Ca si crestin, m-am pot intreba:
” Cum se poate ca acum sa fie atatea rase de oameni, de culori diferite, de staturi diferite, daca Dumnezeu l-a creat doar pe Adam?” Analizand descoperirle lui Darwin, referindu-ma mai ales la descoperirle cintezoilor din insule, pot concluziona ca este aceeasi situatie, si anume, ca vietuitoarele au capacitatea de a se adapta in functie de clima, hrana si mediul inconjurator. Pentru mine asta este o dovada a unei Inteligente superioare, care nu sa chinuit sa creeaze vietuitoarele cu capacitatea de adaptare, asa cum ne chinuim noi oameni sa facem roboti, care sa se adapteze.
Avand in vedere doar acest aspect, ca si crestin, mi-as dori ca si ceilalti crestini sa aiba onestitatea de a nu mai arunca cu namol in Darwin in privinta aspectelor in care a avut dreptate.
Pe de alta parte, tabara evolutionista, pleaca de la niste premise concrete, corecte, palpabile, si anume cele mentionate mai sus, si generalizeaza totul atat de usor, dand dovada de o credinta mai mare ca majoritatii crestinilor. Eu cred ca numai in evolutionist adevarat poate admite ca teoria lui Darwin are lacune, care pot pune sub semnul intrebarii viziunea lui, ca de altfel numai un crestin adevarat poate admite ca religia numita crestinism astazi are multe lacune, este o struto-camila aflata la polul opus fata de religia promovata de Iisus, este o religie care a asimilat elemente din paganism carora le-a dat denumiri crestine, rezultatul fiind un sincretism religios.
Ar fi multe de spus, si mai multe de aflat…
Indiferent de ce tabara suntem tb sa recunoastem ca adevarul este progresiv, ca in conditiile noastre limitate nu putem avea o viziune obiectiva, ca nu putem analiza ratiunea, deoarece aceasta o facem prin intermediul ratiunii. Deaceea avem nevoie de un scop si un tel mai inalt de stratul de ozon al acestei lumi. Avem nevoie de Dumnezeu si nu de religie, deoarece religia este un zid intre om si Dumnezeu.
Stiinta si religie in conflict? Chiar deloc. Gandindu-ma doar la un episod din viata lui Faraday, imi place cum dupa momentul studiului Bibliei inainte de culcare, cu cateva zile inainte de descoperirea inductiei electromagnetice spune:
“Doamne, doresc sa fiu de folos omenirii… Doamne sunt slujitorul Tau.”
Pentru Giordano Bruno :
Giardano, studiaza Biblia si vei vedea ca Invataturile ei si invataturile Vaticanului sunt la fel de paralele ca doua drepte. Si daca spunem ca dreptele paralele sunt dreptele care se intersecteaza la infinit, eu iti pot spune cu certitudine ca invataturile Bibliei si cele ale Vaticanului nu se intersecteaza nici macar la infinit.
Efectiv Hollywood-ul ne spala la creier cu toate filmele in care “Vaticanul” apare baiatul cuminte care fie mai face o exorcizare, fie mai “descopera” ceva “uimitor”.
“Luati seama sa nu fiti inselati”
Religia este autosuficienta, adica domoleste setea de Cunoastere a credinciosilor sai.
Rareori un religios va cauta sa afle mai mult, si extrem de rar vor avea Curajul si Inteligenta de a contesta Axiomele/Dogmele care stau la baza ei. Cei care o fac sunt ereticii.
Credinta este primul pas al Cunoasterii lumii in care traim, Stiinta fiind ultimul.
Orice drum incepe cu un prim pas, dar pentru a ajunge la capat trebuie sa mergi in continuare, sa nu te opresti in bariere invizibile, iluzorii, ci sa mergi pana la capat…Acolo vei gasi Stiinta.
Ocultismul, Astrologia, Ezoterismul, Info-energetica, Parapsihologia, etc., sunt pasi necesari si obligatorii in evolutia de la Cunoastere Empirica Initiatica (initiala, de incepator)-religioasa la Cunoastere Pura Fundamentala (de baza, de profesionist)-stiintifica.
Insa defectul Stiintei moderne este ca bazele ei au fost puse de un grup initiatic-religios: masonii, prin Isaac Newton (ca tot a fost ziua lui de nastere) si astfel au inclus in Stiinta Moderna Matematica-Fizica, involuntar, axiome nedefinite religios.
Pe baza acestor Erori fundamentale neobservate, in Stiinta au aparut fisuri in zonele limita, fisuri care au dus la modele stiintifice absurde, Stiinta deviind incet spre Religia Stiintei, apogeul noii Religii fiind atins cu Mecanica Cuantica.
Din pacate explicatiile Mecanicii Cuantice au atins nivele fanteziste fara precedent, ele dand apa la moara pentru numeroase secte ale Religiei Stiintei…
Religia Stiintei: cati oameni Inteleg profund mecanismele fizice de la baza functionarii masinilor si aparatelor ce ne inconjoara si cati doar Cred in ele?
Un Model Stiintific trebuie sa fie simplu de inteles, dar cand el devine dificil, initiatic, e limpede ca ceva e neclar acolo, si greseala este ascunsa sub diplome Universitare, Doctorate, Grade Initiatice si Jargoane tehnice.
Cunostintele moderne sunt arhisuficiente pentru construirea unui Model Stiintific Unic, dificultatea fiind nu lipsa de Cunostinte ci Abundenta lor, si in primul rand existenta prea multor descrieri diferite ale aceluiasi lucru, de parca ar fi mai multe.
Tot ceea ce am facut, a fost sa adun toate modelele partiale existente in prezent in un singur model Coerent, Corect, Complet si care se Autodefineste fractal.
“Supraspecializarea sparge Cunoasterea intr-o mie de domenii si o lasa sa sangereze.” Isaak Asimov.
Stiinta nu poate exista pe mai multe domenii separate decat daca este Incompleta, STIINTA Adevarata nu este decat UNA si nu poate avea la BAZA decat O singura Axioma, principiile fundamentale toate fiind Definite Corect si Relativ intre ele, relatiile fiind Legile Naturale, singurele Legi. Aceste Legi nu pot fi demonstrate teoretic deoarece sunt Fundamentale, ele nu pot fi decat Definite teoretic si dovedite corect experimental, practic.
Astfel se poate dezvolta un Model CORECT cu O singura Axioma.