Doar 10% din creier?

Exista o credinta destul de populara in zilele noastre, conform careia omul isi foloseste doar 10% din capacitatea totala a creierului.
Aceasta idee e posibil sa fi pornit de la o interpretare gresita a unuia din citatele lui Albert Einstein sau a uneia din lucrarile lui Pierre Flourens. O referire la aceasta idee apare la pagina 12 din „The Energies of Men”:
„We are making use of only a small part of our possible mental and physical resources”.
Acest citat ii este atribuit de regula lui William James.
Sau poate ca totul a pornit de la activitatea lui Karl Lashley din 1920-1930. Lashley a indepartat chirurgical portiuni intinse din cortexul cerebral al unor cobai, constatand, prin observatie post-operatorie, nivelul de capacitatea intelectuala a animalelor, care nu a parut prea afectat. In prezent, este cunoscut faptul ca creierul uman are alta modalitate de functionare, si ca cea mai mica trauma cerebrala poate avea efecte devastatoare asupra comportamentului uman. Acesta e motivul pentru care neurochirurgii cartografiaza cu atentie creierul pacientului inainte de operatie, pentru a fi siguri ca odata cu indepartarea tesutului, in cazul operatiilor de epilepsie si tumori cerebrale, de exemplu, nu afecteaza zonele esentiale ale creierului.
Cineva, undeva, a dat nastere acestui mit si mass-media populara a preluat ideea. Asa ca nu a durat prea mult pentru ca toata lumea sa creada veridicitatea ideii, desi nu existau dovezi.
Sursa exacta a acestei idei nu poate fi localizata, asemenea dovezilor care sa o afirme.
Sustinatorii acestui mit modern, cred ca daca ne vom folosi creierul in proportie de 100% , am poseda abilitati super-mentale (de la telekinezie pana la telepatie).
Dar daca omul isi foloseste doar 10% din creier, inseamna ca i s-ar putea extirpa, fara probleme, celelalte 90% din creier, nu?

Creierul uman cantareste cam 1.400 de grame, daca indepartam 90% din el, ajungem la o greutate de 140 de grame, exact cat creierul unei oi. Se stie ca traumatismele cerebrale produc probleme grave neurologice, cum ar fi in cazul unui accident vascular cerebral.
Anumite boli neurologice, cum ar fi Parkinson-ul, afecteaza doar anumite zone din creier. Aceste boli afecteaza zone care sunt, ca intindere, cu mult sub acele 90% care nu le folosim.
Sau poate ca cei care sustin aceasta idee incearca sa zica ca de fapt una din zece celule nervoase e esentiala sau folosita la un moment dat. Dar cum se poate studia aceasta afirmatie?
Chiar daca neuronii nu sunt folositi in mod direct, ei tot ar putea primi semnale de la alti neuroni.
Din punct de vedere evolutionar, e putin probabil ca creierele mari sa se dezvolte, daca acest lucru nu oferea anumite avantaje. Exista anumite „rute” care pot oferi functii similare.
De exemplu, in cazul vederii exista mai multe centre nervoase care pot prelua procesul. Acest concept se numeste redudanta si e relativ raspandit in cadrul sistemului nervos. Aceste centre sau rute alternative reprezinta un mecanism de siguranta, care intervine in cazul unui blocaj total al traseelor nervoase normale. Electroencefalografia ne arata ca toate zonele creierului sunt active, chiar si in timpul somnului, desi intr-o stare diferita de activitate.

Fie il folosesti, fie il pierzi.

Acest concept se poate aplica sistemului nervos. In timpul procesului de crestere, se formeaza multe sinapse, iar altele sunt eliminate pe parcurs. Aceasta perioada de dezvoltare sinaptica constituie „reglajul fin” al sistemului nervos. Multe studii au aratat ca daca se elimina inputul unul sistem neural , atunci neuronii acelui sistem vor functiona necorespunzator. Acest lucru a fost demonstrat, pierderea completa a vederii are loc, daca in primii ani de la nastere, informatia vizuala e impiedicata sa stimuleze ochiul si centrul de procesare din creier. Copii mici au un creier foarte adaptibil, o functie cerebrala ce se afla intr-o zona care si-a incetat functionarea, poate fi transferata in alta parte. Exista exemple incredibile, cazuri de recuperare a unor copii care au suportat extirpari masive de tesut cerebral, pentru a le fi controlate crizele. Dar acest gen de recuperare e foarte rar la adulti.

Traducere si adaptare: G.F., editor Descopera.org

Sursa: http://faculty.washington.edu/chudler/tenper.html