gaura-de-viermeO gaura neagra supermasiva se afla în interiorul galaxiei Centaurus A.
Ca parte integranta a unei papusi rusesti cosmice, universul nostru ar putea fi imbracat în interiorul unei gauri negre care este ea însasi parte dintr-un univers mai mare.
La rândul lor, toate gaurile negre descoperite pâna acum în universul nostru, de la cele microscopice la cele supermasive – ar putea fi porti catre realitati alternative.
Potrivit unei noi teorii revolutionare, o gaura neagra este de fapt un tunel între universuri -un tip de gaura de vierme. Indiferent daca gaura neagra atrage sau inghite intr-un colaps, într-un singur punct numit singularitate, asa cum s-a prezis, sau mai degraba „scuipa” prin celalalt „capat alb”, teoria merge.

Într-un articol recent publicat în revista Physics Letters B, la Universitatea din Indiana, fizicianul Nikodem Poplawski prezinta noi modele matematice de miscare în spirala a materiei care este inghitita într-o gaura neagra. Ecuatiile sale sugereaza ca astfel de gauri de vierme sunt alternative viabile la „singularitatile spatiu-timp”, pe care Albert Einstein le-a presupus a fi centrul gaurilor negre.
Potrivit ecuatiile lui Einstein pentru teoria relativitatii generale, singularitatile sunt create ori de câte ori materia dintr-o anumita regiune devine prea densa, asa cum s-ar întâmpla în inima ultradensa a unei gauri neagre. Teoria lui Einstein sugereaza ca singularitatile nu ocupa spatiu, sunt infinit de dense si sunt infinit de incinse – un concept sustinut de numeroase dovezi indirecte, dar înca atât de bizare încât multi oameni de stiinta le accepta cu greu.
Daca Poplawski are dreptate, nimeni nu se va mai indoi de acum inainte.
Potrivit ecuatiilor noi, gaurile negre care absorb materie si aparent o distrug iremediabil, arunca afara aceasta materie in alta forma care devine baza in construirea noilor galaxii, stele, planete si poate, de ce nu, o alta realitate.

Gaurile de vierme rezolva misterul Big Bang-ului?

Notiunea de gauri negre ca gauri de vierme ar putea explica anumite mistere în cosmologia moderna, sustine Poplawski.
De exemplu, teoria Big Bang-ul-ui spune ca universul a început ca o singularitate. Dar oamenii de stiinta nu au nici o explicatie satisfacatoare pentru modul în care o astfel de singularitate s-ar fi putut forma în primul rând.
Daca universul nostru s-a nascut dintr-o astfel de gaura alba (opusul, dar geamana unei gauri negre) in loc de o singularitate, Poplawski concluzioneaza ca „ar rezolva aceasta problema a singularitatilor gaurilor negre si, de asemenea, singularitatea Big Bang-ului.”
Gaurile de vierme ar putea explica, de asemenea, exploziile de raze gamma, cele mai puternice din Univers dupa Big Bang.
Exploziile de raze gamma au loc la marginea universului cunoscut. Acestea par a fi asociate cu supernovele, explozii sau stele în galaxii indepartate, dar tocmai sursele lor sunt un mister.
Poplawski propune ideea ca exploziile pot fi evacuarile de materie din alte universuri tocmai prin aceste supermasive gauri negre din inima altor galaxii, desi nu este inca clar cum acest lucru ar fi posibil
„Este o idee nebuneasca, dar cine stie?” a spus el.

Gaurile de vierme sunt de vina pentru crearea materiei exotice?

Teoria gaurilor de vierme poate ajuta, de asemenea, si explica de ce anumite caracteristici ale universului nostru se abat de la ceea ce prezice teoria.
Bazandu-se pe modelul standard al fizicii, dupa Big Bang curbura universului ar fi trebuit sa creasca în timp, astfel încât 13,7 miliarde de ani mai târziu, adica in prezent ne-ar parea ca stam asezati pe suprafata unui univers închis, sferice.
Dar, observatiile arata ca universul apare plat în toate directiile.
Mai mult decat atat, datele privind lumina de la spectacolul universului foarte timpuriu arata ca totul imediat dupa Big Bang a avut o temperatura destul de uniforma.
Asta ar însemna ca cele mai îndepartate obiecte pe care le vedem pe orizonturile opuse ale universului au fost suficient de aproape la un moment dat incat sa interactioneze si sa ajunga la echilibru, ca moleculele de gaz într-o camera sigilata.
Din nou, observatiile directe nu se potrivesc predictiilor, deoarece obiectele mai îndepartate unul de altul în universul cunoscut sunt atât de departe încât timpul necesar pentru a calatori între ele, la viteza luminii, depaseste vârsta universului.
Pentru a explica discrepantele, astronomii au inventat conceptul de inflatie.
Inflatia afirma ca la scurt timp dupa ce a fost creat, universul a cunoscut un salt, o crestere rapida în care spatiul însusi s-a extins la viteze mai mari decat lumina. Expansiunea a intins universul de la o dimensiune mai mica decât un atom la proportii astronomice într-o fractiune de secunda.
Universul, prin urmare, apare plat, deoarece sfera pe care stam noi este extrem de mare din punctul nostru de vedere, la fel cum sfera Pamantului ar parea plata cuiva stand in picioare pe un camp.

Inflatia, de asemenea, explica modul în care obiectele atât de departate unul de altul ar fi fost cândva destul de aproape pentru a interactiona.
Dar chiar presupunand inflatia ca fiind reala, astronomii au avut mereu probleme in a descoperi si explica ce a cauzat-o. Aici este locul in care noua teorie intra in scena.
Potrivit lui Poplawski, unele teorii ale inflatiei sustin ca evenimentul a fost cauzat de ceea ce se cheama „materie exotica”, o substanta teoretica care difera de materia normala, în mare parte pentru ca este respinsa mai degraba decât atrasa de gravitatie.
Poplawski crede ca materia exotica a fost creata atunci când unele dintre primele stele masive s-au prabusit si au devenit gauri de vierme.
„S-ar putea sa fie o relatie între materia exotica care a format gaurile de vierme si materia exotica care a declansat inflatia”, a spus el.

Cu toate acestea, ideea este înca foarte speculativa.
Iata ce declara un alt cercetator despre teoria de mai sus – Damien Easson, un fizician teoretician de la Arizona State University – „Este posibila ideea? Da. Este scenariul probabil? Nu am nici o idee. Dar este cu siguranta o posibilitate interesanta.”

Autor: Catalin Stanculescu, www.descopera.org


DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ