Microprocesoarele realizate din siliciu isi vor atinge limitele de viteza si miniaturizare. Asadar, este nevoie de un nou material pentru a produce microprocesoare mai rapide.
In multe domenii oamenii de stiinta s-au inspirat din natura pentru a realiza diverse inventii. In natura, exista super-calculatoare in organismele vii, incluzand corpul nostru.
Moleculele de ADN (acid dezoxiribonucleic) au un potential extraordinar de a realiza calcule mult mai rapid decat cel mai puternic calculator realizat de om pana astazi. ADN-ul poate va putea fi integrat intr-un cip de calculator pentru a creea asa numitul „biocip” ce va propulsa calculatoarele intr-o noua era.
Un astfel de calculator bazat pe ADN va putea stoca de miliarde de ori mai multe date decat calculatoarele existente. Realizarea unor astfel de nano-calculatoare bazate pe material genetic poate va fi posibila in urmatorii zeci de ani, si va inlocui pe cele bazate pe siliciu.
Intel si IBM realizeaza cercetari pentru a folosi nanotubi de carbon. Tranzistorii realizati din cilindrii minusculi ar folosi mai putina energie decat cei realizati din siliciu.
O a doua varianta suna si mai interesant: folosirea ADN-ului, inlocuirea siliciului cu acidul dezoxiribonucleic, cel ce formeaza „caramizile” din genele noastre. Lantul de ADN deja encodeaza informatia, iar instrumentele actuale pot copia, uni, sterge, sau adaugand sectiuni.
ADN-ul ar putea oferi o varianta noua de a stoca si procesa informatia, mult mai rapid si cu un consum de energie mult mai scazut. Alte avantaje ar fi ca materialul este deja disponibil, este ieftin, si precum nanotubii, sunt aproape inimaginabil de mici.
Ideea nu este noua. In anul 1994, Leonard Adleman, un om de stiinta de la Universitatea din California, a folosit ADN-ul pentru a rezolva o problema: gasirea celei mai scurte rute dintr-un set de orase, „lovind” fiecare oras doar o singura data.
Datorita reusitei lui Adleman, este adesea numit inventatorul calculatorului bazat pe ADN. In articolul sau din 1994 din Science, a scris cum poate fi folosit ADN-ul pentru a rezolva probleme matematice.
Succesul lui Adleman a aratat ca ADN-ul poate fi folosit pentru a rezolva probleme matematice complexe.
In 1997, cercetatorii de la Universitatea din Rochester au realizat porti logice facute din ADN. Portile logice reprezinta o parte vitala a calculatorului. Aceste porti transforma codul binar intr-o serie de semnale pe care calculatorul le foloseste pentru a realiza operatii.
Aceste porti logice pot fi un inceput pentru crearea unei structuri similare cu cea a unui calculator existent. In locul folosirii semnalelor electrice pentru a realiza operatii logice, portile din ADN se bazeaza pe codul ADN.
Daca va fi realizat un asemenea calculator, acesta va fi mult mai compact si mai eficient decat cele conventionale. Doar intr-un centimetru cub ar putea incape peste 10 trilioane de molecule de ADN, va putea stoca 10 teraocteti de date, si va putea realiza 10 trilioane de calcule in acelasi timp.
Si nu numai atat, studiind ADN-ul, ne va putea ajuta sa intelegem mai bine un alt calculator complex: creierul uman.
Autor: Marius Ignatescu, www.descopera.org
Nu prea am nimic de spus doar ca, trebuie sa pun si eu neaparat mana pe un asemenea procesor. Si vreau sa va amintesc povestea din faimoasele serii „Terminator”. Daca se va ajunge la un razboi cibernetic, fiti siguri ca va pleca odata cu aceasta tehnologie. Care nu va dura mult pana sa fie implementata si in proiectul ASIMO. Acest lucru ii va perminte robotelului ASIMO sa asimileze tot ce este in jurul lui si sa nu uitam ca este facut de o asa maniera incat sa invete singur tot ceea ce face si ce ii se spune. Pentru o mica demonstratie puteti vizita site-ul oficial Honda: http://world.honda.com/ASIMO/
Si vreau sa mai precizez ca aceste descomepiri sunt finantate de toate organizatile mondiale. Aceste lucruri trebuie sa se intample. Sunt inevitabile. Asa ca nu va straduiti sa schimbati cursul viitorului pentru ca va fi in zadar.
dificil si periculos