Mitul „giulgiului” din Torino

“Giulgiul” din Torino este o bucata de panza cu o lungime de aproximativ 4.26 m si o latime de 1 m pe suprafata careia este imprimata imaginea unui barbat. Despre aceasta imagine se crede ca ar reprezenta negativul corpului lui Isus, iar panza ar fi giulgiul in care a fost ingropat dupa crucificare. Aceasta panza este pastrata in catedrala Sf.Ioan Botezatorul din Torino, Italia.

Aparent, prima mentionare istorica a acestei panze ca fiind “giulgiul din Torino” apare spre sfarsitul secolului al XVI-lea, cand panza este adusa la catedrala din Torino. Se spune ca ar fi fost descoperita in timpul unei cruciade “sfinte” in Turcia. In 1988, Vaticanul a permis datarea panzei de catre 3 laboratoare independente (Universitatea Oxford, Universitatea Arizona si Institutul Elvetian Federal de Tehnologie). Toate cele 3 laboratoare au datat panza ca apartinand periodei medievale, perioada 1350.

Se spune ca “giulgiul” ar fi fost expus la un incendiu in 1532. Conform celor care cred in autenticitatea giulgiului, acest incendiu este responsabil pentru datarea cu carbon eronata a giulgiului. Pentru sceptici pare sa fie o simpla ipoteza ad hoc.

Microchimistul Walter McCrone considera ridicola ideea cum ca incendiul din 1532 ar fi influentat rezultatele datarii cu carbon. Mostrele ce trebuiesc datate sunt arse complet, pana devin CO2, ca urmare unei proceduri de purificare bine testata. Sugestia ca ar fi existat niste contaminanti moderni este de asemenea ridicola. Ar fi fost necesara o cantitate de carbon din secolul XX aproape dubla fata de cantitatea de carbon a panzei, pentru a preschimba o datare din secolul I intr-o datare din secolul XIV. Totodata, mostrele de panza au fost curatate cu grija, inaintea analizei, in fiecare dintre cele 3 laboratoare implicate.

Este bine de stiut ca credinciosii considera ca exista dovezi stiintifice ce sustin autenticitatea “giulgiului”. Dar aceste dovezi se limiteaza la a sublinia lucruri care ar fi reale daca “giulgiul” ar fi real. De exemplu, se sustine ca imaginea de pe panza ar fi imaginea negativa a unei persoane crucificate. Se sustine ca imaginea ar infatisa o persoana batuta intr-un fel care corespunde felului in care se crede Isus ca a fost tratat. Se mai sustine ca imaginea nu e un desen, ci o imagine transpusa in mod miraculos.

Comertul cu relicve

Scepticii considera ca “giulgiul” din Torino e doar o alta relicva religioasa inventata pentru a mari numarul de turisti religiosi sau pentru a impresiona pe necredinciosi. Cea mai dura analiza a “giulgiului” este realizata de Joe Nickel in cartea “Inquest On The Shroud Of Turin”, care a fost scrisa in colaborare cu un grup de experti tehnici si stiintifici. Autorul sustine ca dovezile istorice, iconografice, patologice, fizice si chimice sustin lipsa de autenticitate a panzei. Panza e doar o pictura din secolul al XIV-lea, in niciun caz nu este o panza de acum 2000 de ani cu imaginea lui Isus pe ea.

McCrone considera ca un model masculin a fost acoperit cu vopsea si infasurat in panza pentru a crea o figura ambigua a lui Isus. Modelul este acoperit cu ocru rosu, pigment ce era des folosit in Italia Evului Mediu, ii sunt presate pe panza capul si corpul pentru a crea imaginea actuala. Vopseaua de vermilion, extrasa din sulfura de mercur, a fost improscata peste incheieturile mainii si a picioarelor, si peste corpul imaginii pentru a reprezenta sangele.

McCrone a analizat panza si a descoperit urme de elemente ce au fost folosite in doi dintre cei mai comuni pigmenti ai secolului al XIV-lea, ocru rosu si vermilion. Pentru activitatea sa, McCrone a primit Premiul Societatii Chimice Americane pentru Chimie Analitica in 2000.

Dovezile autenticitatii

“Giulgiul” are multi aparatori care considera ca au demonstrat autenticitatea sa, ca dateaza din perioada lui Isus, ca are origini miraculoase etc. Se sustine ca pe panza se gaseste grupa de sange AB. Dar sangele nu a fost identificat direct pe panza, ci pe banda adeziva cu care s-au ridicat probele de tesatura. Pe masura ce se invecheste, sangele se innegreste. Petele de pe “giulgiu” sunt rosii. Analizele criminalistice a petelor rosii au descoperit doar ocru rosu si vopsea vermilion. Testele facute de Adler si Heller au identificat petele rosii ca sange. Dar chiar daca ar fi sa fie sange, e posibil sa fie sangele unei persoane din secolul al XIV-lea. Ar putea fi sangele persoanei ce s-a infasurat in panza, al creatorului “giulgiului”, a oricarei persoane ce a ajuns prin preajma giulgiului sau a persoanei ce a manuit banda adeziva. Prezenta sangelui pe panza nu are nicio relevanta pentru varsta panzei sau pentru autenticitatea ei.

Se sustine ca panza are urme de polen si imaginile imprimate a unor plante ce nu se gasesc decat in regiunea Israelului, langa Marea Moarta. Avinoam Danin, botanist la Universitatea Evreica din Ierusalim sustine ca a identificat cu succes polenul unor plante ce cresc doar in apropierea Ierusalimului. Acelasi lucru se crede si despre coroana cu spini a lui Isus. Dar, Danin nu a examinat direct panza. Mostrele de polen proveneau de la Max Frei, care le-a ridicat de pe “giulgiu” cu ajutorul bandei adezive. Iar aceste mostre de polen au fost controversate inca din prima zi. Frei, care a declarat ca falsul “Jurnal a lui Hitler” este autentic, probabil ca a introdus polenul el insusi sau a fost pacalit prin extragerea polenului introdus de altcineva printr-o alta frauda pioasa.

Danin si colegul sau Uri Baruch sustin ca au descoperit imaginile imprimate pe panza ale unor flori, iar acele flori se gasesc numai pe langa Ierusalim. Dar acele imagini florale vazute de ei sunt la fel de vizibile in petele de pe panza ca si imaginea lui Isus pe scoarta unui copac.

Faptul ca polenul ce se gaseste pe langa Ierusalim a fost sau nu gasit pe “giulgiu” este irelevant. In cazul in care polenul nu a fost introdus printr-o frauda pioasa, el ar fi putut fi adus acolo de catre orice persoana care a intrat in contact cu panza. Polenul ar fi putut proveni din Ierusalim, inainte sau dupa aparitia panzei in Italia, iar acest lucru nu dovedeste nimic.

Raymond Rogers, chimist iesit la pensie in cadrul Laboratorului National Los Alamos din New Mexico, afirma ca mostra de panza, testata si datata ca fiind din 1350, nu facea parte din tesatura originala. Rogers sustine ca laboratoarele au testat un petic folosit la carpirea stricaciunilor facute de incendiul din secolul al XIV-lea. Dar cum ar putea sti el asa ceva, din moment ce datarea necesita arderea mostrelor?

Alte argumente ce indica un fals istoric: lipsa consemnarilor istorice inaintea secolului al XIV-lea, probleme anatomice serioase: lipsa distorsiunilor datorate infasurarii tesaturii in jurul corpului, asemanatoare izbitoare cu reproducerile medievale ale lui Isus, “sangele” ce a picat toate analizele de pana acum etc.

Este posibil ca tesatura sa aiba 2000 – 3000 de ani, dupa cum speculeaza Rogers, dar imaginea de pe ea poate sa provina dintr-o perioada mai recenta. Indiferent de cat de corecta sau nu este datarea tesaturii si a imaginii de pe ea, acest lucru nu dovedeste faptul ca tesatura a fost “giulgiul” lui Isus si nici originea miraculoasa a imaginii de pe ea. Aceasta problema tine strict de credinta religioasa, ci nu de dovezile stiintifice.

Poate ca unul dintre cele mai fascinante aspecte ale “giulgiului” consta in faptul ca adevaratii credinciosi continua sa arunce heringi rosii, iar scepticii continua sa muste din momeala. Danin si-a prezentat argumentul polenului in 1998, fiind o urmare a unui argument asemanator prezentat tot de el in 1997. In articolul din 1998 el spune ca tesatura nu putea proveni decat din Est. Un alt articol scris de Traci Angel il citeaza pe Danin: “indica in mod clar gruparea florala din jurul Ierusalimului”. Dar, dupa cum am mai zis, acest fapt nu este relavant. Chiar daca se stabileste, dincolo de orice indoiala, ca tesatura provine din Ierusalim si ca a fost folosita ca giulgiu pentru Isus, asta tot nu inseamna nimic. Dovedeste acest lucru faptul ca Isus a inviat? In niciun caz. Pentru a crede in invierea cuiva, nu ne putem baza pe astfel de dovezi. Invierea este o imposibilitate fizica. Doar credinta religioasa poate sustine asa ceva. Niciunul dintre argumentele ridicate de credinciosi, in sprijinul “giulgiului”, nu va va demonstra ridicarea la cer a lui Isus. Totodata nu va putea fi gasita niciodata o dovada fizica care sa demonstreze ca a existat un om-zeu, care era propriul sau tata si care a fost conceput in mod imaculat. Prin urmare, indiferent de numarul de lucrari stiintifice geniale ce demonstreaza prezenta ranilor, florilor, spinilor, sangelui etc. nici una dintre ele nu va fi capabila sa dovedeasca aceste argumente credincioase.

Dovezi contra autenticitatii “giulgiului”:

– datarea cu carbon il plaseaza in perioada 1260 – 1390. Datarea a fost realizata de 3 laboratoare independente si cu o reputatie excelenta, iar rezultatele obtinute au fost asemanatoare.

– nu exista insemnari istorice inainte de secolul al XIV-lea. Cea mai timpurie mentionare a “giulgiului” apare in raportul unui episcop catolic catre Papa Clement al VII-lea. Raportul e din anul 1389 si spune ca “giulgiul” face parte dintr-o inselatorie de vindecare prin credinta. Predecesorul episcopului a “descoperit frauda si felul in care tesatura a fost pictata, acest lucru fiind marturisit de artist”. In 1390, Papa Clement al VII-lea a declarat ca tesatura nu este “giulgiul” lui Isus.

– Biblia da explicatii clare despre giulgiul lui Isus – fasii de panza pentru corp, iar capul acoperit de o bucata de panza separata – ce sunt in totala contradictie cu “giulgiul” din Torino (o singura bucata rectangulara de panza).

 Au luat deci trupul lui Isus şi L-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape. (Ioan 19:40)

 Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt. Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru şi a ajuns cel dintâi la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, a văzut fâşiile de pânză jos, dar n-a intrat.Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos. Iar ştergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur. (Ioan 20:3-7)

 Şi Petru, sculându-se, a alergat la mormânt şi, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase. (Luca 24:12)

 Tineti cont de faptul ca Isus a fost ingropat “după cum au obicei iudeii să îngroape”. Isus nu a fost singura persoana din Biblie care a murit, a fost ingropata si a inviat. Lazar a fost infasurat in fasii de panza la randul lui:

 Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.” (Ioan 11:44)

 – Biblia afirma ca pentru corpul si giulgiul lui Isus au fost folosite 100 de litri de mirodenii. Aceste mirodenii nu apar pe “giulgiul” din Torino.

 Nicodim, care la început se dusese la Isus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe. Au luat deci trupul lui Isus şi L-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape. (Ioan 19:39-40)

 – Biblia il citeaza pe Isus care afirma ca are gauri in palma de pe urma crucificarii. “Giulgiul” din Torino are o singura rana pe una din incheieturi.

 Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!” Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” (Ioan 20:24-27)

 – nu exista alte tesaturi, datand din primul secol, a caror tehnica de tesere sa corespunda cu cea a “giulgiului” din Torino. Exista totusi foarte multe exemple ce dateaza din Evul Mediu, perioada in care a aparut “giulgiul”.

– toate cele 3 evanghelii sinoptice specifica in mod clar ca materialul giulgiului era legat strans in jurul corpului, dar “giulgiul” din Torino ne arata o imagine obtinuta prin simpla asezare a tesaturii peste un corp intins. Nu exista distorsiunile ce ar fi trebuit sa apara daca panza ar fi acoperit un obiect in 3 dimensiuni. Prin urmare panza nu a fost folosita conform Bibliei. Daca imaginea s-ar fi format atunci cand panza era infasurata in jurul corpului, atunci cand panza ar fi fost pusa pe o suprafata dreapta ar fi trebuit sa existe distorsiuni.

– nu exista sange pe tesatura: toate testele ce au cautat sange au esuat. Nu sunt urme de sodium sau potasiu, elemente gasite in cantitati mari in sange, si care ar fi trebuit sa fie prezente daca petele chiar ar fi fost de sange. Totodata petele de “sange” sunt complet nenaturale. Sangele se imprastie pe tesaturi si adera la par, nu formeaza siroaie conturate perfect. “Sangele” uscat de pe brate a fost transferat in mod implauzibil pe tesatura. “Sangele” continua sa fie rosu-aprins, desi sangele se innegreste pe masura ce trece timpul. Toate ranile, suferite in momente diferite conform evangheliilor, par sa sangereze in continuare, desi sangerarea inceteaza dupa moarte. Un cadavru nu mai poate sangera, desi poate pierde sange, datorita gravitatiei, printr-o rana deschisa. Acest fapt ar putea explica unele dintre petele de “sange”, dar nu toate ranile sangerande sau detaliile neasteptate ale sangerarii.

– Biblia afirma ca inmormantarea lui Isus s-a facut conform traditiei evreiesti (Ioan 19:40). Prin urmare Iosif ar fi spalat corpul lui Isus. Din moment ce a avut timp sa foloseasca mirodeniile, inseamna ca a avut timp sa spele si cadavrul. Corpul ce apare pe “giulgiul” din Torino nu a fost spalat.

– analiza microscopica indica urme semnificative de posibili pigmenti de vopsea aflate in zonele cu imagini ale “giulgiului”.

 Dovezi circumstantiale contra autenticitatii “giulgiului”:

– “giulgiul” si-a facut aparitia in timpul goanei dupa “relicvele sfinte” ale lui Isus. Nici una dintre relicvele acelor timpuri nu a putut fi autentificata. Totodata in acea perioada crearea de falsuri religioase era la apogeu. Au existat intre 26 si 40 de “giulgiuri autentice” imprastiate prin manastirile Europei, “giulgiul” din Torino era doar unul dintre ele.

– nici in Noul Testament, nici in alte scrieri crestine timpurii nu este mentionat vreun “giulgiu miraculos” imprimat cu imaginea lui Isus. Din moment ce credinciosii doresc sa demonstreze natura divina a lui Isus, ar fi trebuit sa apara mentiuni ale acestei relicve, nu? In acel moment, imaginea de pe tesatura ar fi fost intr-o stare excelenta. De ce evangheliile mentioneaza doar fasiile de panza cu care s-a acoperit cadavrul lui Isus? De ce nu mentioneaza si aparitia miraculoasa a imaginii? Raspunsul cel mai evident e ca nu poti scrie despre o imagine care nu este acolo.

– imaginea de “giulgiul” din Torino are mainile asezate, cu mare grija, deasupra organelor genitale. Un cadavru adevarat, intins pe spate, nu ar putea sa aiba aceasta pozitie. Bratele nu sunt suficient de lungi pentru a incrucisa mainile deasupra organelor genitale, in timp ce spatele este intins. Traditia evreiasca nu pomeneste nimic de sprijinirea spatelui mortului pentru ai fi acoperite organele genitale. Raspunsul cel mai evident e ca artistul stia ca imaginea va fi facuta publica si nu a vrut sa isi jigneasca audienta sau sa o faca sa se gandeasca la felul in care aratau organele genitale ale lui Isus. Un cadavru infasurat complet intr-o tesatura opaca nu ar avea motive sa fie pudic. Cadavrul nu este gol, ci din contra este bine imbracat.

– Vaticanul, organizatia cu cel mai mare interes in autenticitatea tesaturii, refuza sa il declare autentic. Vaticanul a realizat mai multe analize decat oricare alt grup, are mai multe dovezi documentate istoric despre originea tesaturii decat oricare alt grup, si, sa nu uitam, il are pe Papa, reprezentantul lui Dumnezeu pe Pamant. Ar putea sa il intrebe pe Dumnezeu daca tesatura e autentica sau nu, nu? Poate ca l-a intrebat. Sau poate ca tacerea Vaticanului in privinta autenticitatii tesaturii spune totul?

Papa Ioan Paul al II-lea spune: “Biserica nu are competenta necesara pentru a da un raspuns la aceste intrebari. Biserica incredinteaza cercetatorilor aceasta investigatie”. Cum asa? Adica Biserica “nu are competenta necesara” pentru a emite o opinie in privinta unei bucati de panza murdare, dar sufera de logoree cand vine vorba de originea vietii si a universului?

Argumentele populare ale credinciosilor

– imaginea de pe “giulgiu” pare sa infatiseze un om crucificat.

Adevarat, dar un magician pare sa taie un om in doua. Aparentele pot insela. Si chiar si in cazul in care ar fi intr-adevar un om crucificat, nu exista nicio posibilitate de a demonstra ca e vorba de Isus.

– corpul prezinta pe spate numarul exact de lovituri de bici, dupa cum scrie in Biblie.

Nu scrie nicaieri in Biblie cate lovituri de bici a primit Isus. Acest argument e pura fantezie.

– imaginea de pe panza corespunde reprezentarii biblice a crucificarii.

Dupa cum am detaliat mai sus, Biblia contrazice complet imaginea de pe tesatura. Folosirea acestui argument indica fie ignoranta, fie minciuna.

– se poate vedea o pata mare de sange si o rana eliptica pe partea dreapta corpului din imagine (tine-ti cont de faptul ca intr-un negativ partea stanga si partea dreapta sunt inversate).

Nu, nu este adevarat. Stanga si dreapta sunt inversate in imaginea unei oglinzi, dar nu in negativul unei imagini. Si chiar daca e sa ignoram aceasta confuzie, Biblia spune ca Isus a fost ranit de o sulita, dar nu spune si in care parte a corpului. Prin urmare acest argument e complet fals.

– imaginea de pe tesatura arata o rana pe una din incheieturile mainii, ci nu in palma. Cercetarile ulterioare au demonstrat ca locatia ranii este corecta, palmele nu ar fi putut sustine corpul pe cruce. Artistii medievali nu ar fi avut de unde sa cunoasca acest lucru.

Este pura aroganta sa presupunem ca artistii medievali nu ar fi stiut acest lucru. Ei erau mult mai aproape de perioada crucificarii decat noi. Desi este adevarat ca de regula artistii il picteaza pe Isus cu palmele strapunse de cuie, e foarte probabil ca ei picteaza scena conform Bibliei. Daca “giulgiul” este corect in privinta incheieturilor, atunci Biblia se inseala. Un giulgiu autentic duce la o Biblie falsa. Tine-ti cont si de faptul ca TOTI artistii l-au pictat pe Isus cu organele genitale acoperite (iar organele genitale ale lui Adam si Eva acoperite cu frunze), desi toata lumea este de acord ca erau goi.

– corpul infatisat pe tesatura este dezbracat, asa cum ar fi trebuit sa fie Isus, pe cand artistii medievali nu l-au pictat niciodata pe Isus gol.

Este adevarat, dar dupa cum scrie si mai sus, barbatul de pe tesatura isi ascunde goliciunea printr-o postura nenaturala. Din punctul asta de vedere goliciunea lui este acoperita, iar un cadavru nu si-ar fi facut astfel de probleme.

– imaginea de pe tesatura il infatiseaza in mod evident pe Isus.

Prostii. Nimeni nu stie cum arata Isus. Biblie nu ofera niciun fel de descriere fizica. Deci cum ar putea spune cineva ca imaginea ii seamana lui Isus? Argument mincinos.

– petele aparente de sange contin sange uman real.

Acest argument este contrazis de toate testele stiintifice ce au cautat sange uman fara rezultat. Desi sunt urme de fier, proteine si porfirina, substante ce se gasesc in sange, acestea se gasesc si in pigmentii artistilor. Iar sodiul si potasiul, alte substante gasite in cantitati mari in sange, lipsesc cu desavarsire.  Retineti si faptul ca in cazul in care s-ar gasi sange pe tesatura, acest lucru nu are semnificatie. Al cui sange este? Cat de vechi este? Medieval poate? Existenta sangelui pe “giulgiu” nu dovedeste nimic deoarece nu cunoastem grupa de sange a lui Isus, si nici nu avem o mostra din ADN-ul sau pentru comparatie.

– polenul din Palestina a fost gasit pe tesatura.

Acest argument a fost discreditat de multa vreme. Persoana care a afirmat acest lucru a fost Max Frei, criminalist elvetian. Mostrele de polen au fost dubioase de la inceput, dupa cum au indicat expertii in polen. Pentru inceput, lipsea cu desavarsire polenul maslinilor. Iar 32 dintre cele 57 de tipuri de polen gasite proveneau de la plante ce se bazeaza pe polenizarea insectelor, prin urmare nu aveau cum sa fie suflate de vant peste tesatura. Totodata comerciantii aduceau des tesaturi din Palestina in Europa. Deci nici gasirea polenului corect nu ar insemna mare lucru.

– pe ochii imaginii pot fi vazute monezi din secolul I.

Aceasta afirmatie ii apartine parintelui Francis Filas si a fost facuta dupa examinarea unei fotografii din 1931. Dar monezile nu pot fi vazute in fotografiile facute ulterior. Prin urmare ni se cere sa credem ca intr-o fotografie de o calitate foarte slaba au fost vizibile nu numai monedele, dar si suficiente detalii incat sa fie clara data de pe monede. Un asemenea obicei evreiesc nu exista in Palestina secolului I.

– tesatura prezinta negativul unei imagini, iar artistii medievali nu aveau cunostinte despre tehnica fotografica.

Imaginea de pe tesatura nu este o imagine fotografica negativa, ci doar una aparenta. Imaginea “pozitiva” ne arata o figura cu parul alb si cu barba, o imagine destul de ciudata pentru un evreu de vreo 30 de ani. Artistii medievali nu aveau nevoie de cunostinte de fotografie deoarece imaginea nu e fotografica.

– este imposibila reproducerea unei asemenea imagini ca cea de pe “giulgiu”.

Fals. Joe Nickell a produs una asemanatoare folosind tehnicile si materialele existente in Evul Mediu. Afirmatia ca e imposibila producerea unei imagini ca cea de pe giulgiu e simpla propaganda.

Surse: 1, 2.