Ce este dimensiunea a patra?
Probabil ca ati mai auzit vorbindu-se despre acest subiect, dar nu ati inteles prea exact despre ce vorba. Pentru inceput trebuie sa constientizam ca spatiul in care existam e un spatiu tridimensional. Ne putem da seama de acest lucru prin cele 3 directii de miscare principale: stanga/dreapta, inainte/inapoi, sus/jos.
Deoarece avem 3 directii posibile, sunt necesare 3 valori pentru a descrie pozitia unui punct. ( x, y, z ). Intr-un sistem bidimensional, sunt necesare doar doua valori ( x, y ).
Deci in sistemul tridimensional pot spune cuiva sa inainteze 3 metri, inca 2 metri la stanga dupa care sa se catere pe o franghie inca 5 metri. Se observa faptul ca aceste 3 directii sunt perpendiculare una cu cealalta, fiecare e unica. Asta inseamna ca pot merge inainte sau inapoi cat vreau, fara sa reusesc sa merg astfel la stanga sau la dreapta si nici in jos sau in sus. Daca am avea totusi o a patra dimensiune ( x, y, z, t ) aceasta ar trebui sa fie perpendiculara cu celelalte trei directii.
In graficul din stanga avem un cub si 4 dimensiuni posibile. Dimensiunea zero e reprezentata de un punct, prima dimensiune de o linie, cea de a doua de un patrat, cea de a treia de un cub si in final, cea de a patra de un hypercub.
Cand incercam sa reprezentam cele 3 dimensiuni ale unui patrat pe o suprafata plata, cum ar fi monitorul pc-ului, desenam doua patrate si unim liniile verticale, intre ele, cu altele oblice.
Dar daca incercam sa desenam acelasi cub in patru dimensiuni, o sa desenam doua cuburi si sa le unim liniile verticale.
Aceasta incercare de reprezentare a celei de a patra dimensiuni pe o suprafata bidimensionala, nu e exacta, dar ne ajuta sa intelegem mai bine.
Ne putem obisnui cu aceasta notiune si prin analogie.
Flatland
In 1884, Edwin Abbot a scris o carte numita „Flatland”. Cartea are ca subiect un PATRAT si lumea sa, Flatland.
In esenta, Abbot isi imagineaza un univers complet plat, in care traiesc fiinte bidimensionale.
Un perete in Platlanda este o linie, si la fel este si pielea unui individ, in spatele careia se ascund organele interne. Platlandezii sunt ciudati deoarece sunt nevoiti sa foloseasca acelasi orificiu pentru ingurgitare si pentru excretie ; alminteri s-ar desface in mai multe parti. Miscarile lor sunt limitate la doar doua directii ( inainte-inapoi, stanga-dreapta ).
Noi, fiind fiinte tridimensionale, putem obtine cu usurinta o imagine a Platlandei, intr-o dimensiune ce nu exista in spatiul acesteia.
In interiorul cadrelor lor liniare, platlandezii sunt riguros protejati de privirile vecinilor lor, dar pentru noi nu au secrete ; putem privi nestanjeniti in camerele si sertarele lor incuiate si, oricat de straniu li s-ar parea, putem vedea interiorul corpului lor in orice moment.
Ne putem manifesta ca niste zei fata de ei, putem face obiectele sa dispara si sa apara din cele mai tainice locuri, ii putem muta intr-o clipa dintr-un loc in altul al spatiului lor (o experienta pe care ei ar interpreta-o drept mistica), putem chiar si sa ii rasucim, trecandu-i astfel prin cea de a treia dimensiune, astfel incat partea lor dreapta sa devina partea lor stanga si invers. Ii putem observa oricand fara sa fim remarcati.
Este evident ca o fiinta cvadrimensionala va putea actiona in lumea noastra tridimensionala in exact acelasi mod in care noi actionam in lumea bidimensionala. Aceasta fiinta ar putea fi aici si totusi sa ramana neremarcata, ar putea trece prin corpuri solide si ar putea avea acces la continutul unui seif sau sertar, fara sa le deschida.
Flatland – The Movie: http://www.youtube.com/watch?v=C8oiwnNlyE4
Aceasta idee e usor de inteles, dar ne obliga sa ne intrebam doua lucruri:
-cum am putea vedea noi o fiinta cvadrimensionala?
-cum ne-ar vedea aceasta pe noi?
Prima intrebare nu poate primi un raspuns adecvat, desi imaginatia ne furnizeaza niste analogii clarificatoare ; la cea de a doua intrebare se poate raspunde, dar situatia reala este extrem de complicata.
O fiinta plata care traieste pe suprafata supei pe care ma pregatesc sa o mananc va percepe lingura care traverseaza spatiul sau ca pe o simpla linie, a carei dimensiune variaza in timp. Singurul mod in care un platlandez ar putea percepe cea de a treia dimensiune a spatiului ar fi prin intermediul timpului. Avantajul meu consta faptul ca pot sa realizez ce este o lingura, prin vizualizarea concomitenta a tuturor partilor sale ; pentru creatura de pe supa, lingura este o fiinta bidimensionala ciudata care se transforma imprevizibil, aparand si disparand din nimic si a carei forma prezinta schimbari misterioase in timp.
Un matematician de geniu bidimensional ar fi in stare sa efectueze calculele necesare pentru a ajunge la concluzia ca zeul e de fapt un obiect solid tridimensional, dar nici macar el nu ar putea sa isi imagineze cum arata o lingura tridimensionala.
Asa cum fiintele plane sunt deschise pentru noi, dar nu si pentru celelalte fiinte plane, tot asa suntem si noi deschisi fiintelor cvadrimensionale, desi nu putem arata interiorul nostru altor fiinte umane, oricat de mult ne-am dori. In cadrul perceptiei vizuale cvadrimensionale, obiectul vizat poate fi vazut din toate partile odata, ca si cum s-ar afla in centrul ochiului.
Cea de a patra dimensiune a fost imaginata initial in secolul al XIX-lea, a fost o ipoteza noua, care a sugerat o explicatie simpla, atractiva si destul de convingatoare din punct de vedere stiintific, a multor fenomene misterioase, asociate de regula cu magia sau religia. Ea nu acrediteaza in mod necesar posibilitatea existentei teoretice a zeilor, fie si complet invizibili pentru noi, deoarece chiar daca organul necesar perceperii celei de a patra dimensiuni ne lipseste, tot putem vedea in trei dimensiuni lucruri a caror explicatie nu devine clara decat dintr-o perspectiva mai inalta.
Deci viziunile si calatoriile mistice neasteptate, insotite de o modificare drastica a cunostintei, pot fi interpretate ca o intrezarire mentala a unei realitati superioare.
Pentru ca ideea existentei dimensiunii a patra impune acceptarea faptului ca exista mai multe niveluri ale realitatii superioare, fizicienii incheie numaratoarea la zece sau unsprezece dimensiuni, care sunt suficiente pentru a explica fortele ce exista in universul nostru, dar din punct de vedere matematic, numarul dimensiunilor e nelimitat; fiecare dintre ele se comporta fata de cea anterioara asa cum a treia dimensiune se comporta fata de a doua.
va recomand sa cititi ernst meckelburg socul timpului invazia din viitor
Eu va recomand sa cititi ceva mai de pe la noi si sa urmariti actiunile urmatoare. ” Nume de cod: Vita de Vie”. vol.1 si 2. Parca suna mai pamanten!
pentru intelesull tuturor! incercati nu ar cute costa averea unei vieti! -sa va inchideti intrun cub cu interiorul oglindit, si luativa in mana 3 lamanari ,aprindetile una cate una ,veti intelege cele trei dimensiuni. pentru a intelege cele patru dimensiuni vor trebui 4 lumini(lumanari) iar cubul va trbui sa fie cu colturile taiate ce va forma o fata asemanatoare cu celelalte ceva de (sai spunem octocub -nu stiu daca sar putea numi asa?) apoi inca o lumina (lumanare,atentie vor trebiu dispuse la distante egale una fata de alta)si la fel toate colturila octocubului taiate formand o alta fateta perfect identica cu celelalte . si asa vom deduce de la gros la din ce in ce mai fin! Vita Buna ! si nu uita fiecare fiinta poate fi o dimensiune!
Pentru uni din noi se poate considera o prostie dar daca va-ti pune cu capul la contributie in loc sa tratati asta ca si cum n-ar fi un nimic inventat de un prost.Daca oricum ziceti tampeni ca sa va bagati in seama mai bine NU COMENTATI ! e de-a dreptul ridicol….
nici vb.de asa ceva.. a patra dimensiune nu este timpul,nici nu poate fi conceputa in sistemul tridimensional fiindca este perpendiculara pe acesta,dar este o dimensiune superioara sistemului de evolutie actual si nu poate fi accesata de materia in forma pè care o cunoastem…ea exista dar are legi fizice diferite de cele stiute…insa asa cum energia nucleara era pt. a ajuta omenirea,mult mai periculoasa este descoperirea si uzul acestei dimeniuni fizice in care.in cele din urma,ajungem toti…