Rolul microgliei

Articole asemănătoare

Microglia este un ansamblu de celule microgliale si compun aproximativ 5% din sistemul nervos central. Microglia are capacitatea de a se deplasa si de a fagocita celulele nervoase degenerate (neuronofage).

Creierul, la fel precum dormitorul nostru, are tendinta de a deveni dezordonat. Spre deosebire de dormitor, creierul are propriile celule specializate care vin in ajutor. Acestea se numesc celule gliale.

Stim teoretic cu ce se ocupa aceste celule insa nu le-am vazut niciodata in actiune. Cel putin, nu pana de curand.

Cercetatorii din cadrul Laboratorului European de Biologie Moleculara au reusit sa le surprinda in actiune.

Neuronii sunt cei ce proceseaza informatiile si par a fi cele mai importante celule din creier, insa munca grea o duc celulele gliale. Si ele sunt destul de prolefice: In cortexul cerebral, celulele gliale sunt oligodendroglii in procent de 75,6%, astrocite 17,3% si microglii 6,5%.

In imagine, mai multe sinapse (verde) converg pe o microglie (rosu) asa cum a fost vazut cu ajutorul microscopiei electronice cu scanare cu fascicul de ioni.

Microgliile sunt situate in mod predominant in substanta cenusie, ca satelit al neuronilor si al vaselor sangvine. In substanta alba, microglia este un satelit prefibrilar. Corpul acestor celule este mic, dens si alungit aparand foarte polimorf. Nucleul lor prezinta o cromatina foarte condensata aparand alungit in axul mare al celulei. Prelungirile microgliei sunt scurte, dar cu aspect spinos. Sunt prezente in substanta alba, in substanta cenusie dar si in substanta cenusie a SNC.

Microgliile sunt precum macrofagii – celulele bune care mananca „baietii rai”. Microglia este o componenta activa principala a sistemului imunitar. Atunci cand nu se lupta cu nimeni, microglia elimina sinapsele neuronilor care si-au depasit utilitatea pentru a face loc unor sinapse mai noi si eficiente.

Avand in vedere rolul lor important, este de inteles de ce cercetatorii au incercat sa observe microgliile in actiune. Cercetatorii de la EMBL Heidelberg sunt primii care reusesc acest lucru. Ei au creat un studiu de imagistica pentru a capta procesul in actiune intr-un creier de soarece.

Echipa a combinat doua tehnici de imagistica a creierului pentru a surprinde primele imagini ale microgliei mancand o sinapsa.

O constatare surprinzatoare a fost ca aproximativ jumatate din interactiunile dintre microglie si sinapsa erau atingeri, ca si cum incerca sa salute celula.
„Descoperirile noastre arata ca microgliile fac sinapsele mai degraba mai puternice decat slabe” spune Cornelius Gross.

„In timp ce am incercat sa vedem cum microglia elimina sinapsele, am realizat ca microglia, de cele mai multe ori, de fapt induce cresterea lor” spune Laetitia Weinhard.
O alta descoperire importanta este ca microglia ar putea explica formarea sinapselor duble si este profund implicata in plasticitatea neuronilor, iar uneori poate induce rearanjarea sinapselor – proces care sta la baza invatatarii si a memoriei.

Observatiile sunt rezultatul a cinci ani de dezvoltare tehnologica. In acest timp, echipa a lucrat cu 3 sisteme de imagistica de ultima generatie pentru a obtine imaginile.
„Asta-i ceea ce oamenii de neurostiinta si-au imaginat ani de zile, dar nimeni nu a vazut pana acum”, spune Cornelius Gross. „Aceste constatari ne permit sa propunem un mecanism pentru rolul microgliei in remodelarea si evolutia circuitelor neuronale in timpul dezvoltarii”.

Studiul poate fi citit in revista Nature:
https://www.nature.com/articles/s41467-018-03566-5

Articole recente

Comentarii

  1. Deoarece site-urile de stiinta resping fara niciun argument articolele sau comentariile in care se vorbeste stiintific despre Dumnezeu, l-am contactat recent pe domnul profesor Constantin Dulcan, specialist in neurologie si autor al cartii „Mintea de dincolo”, cu urmatoarea rugaminte, pe care – daca imi este ingaduit – o adresez si acestui site de informare stiintifica:
    ……
    Stimate Domnule profesor,
    Sunt inscris la doctorat la UT Cluj-Napoca cu o tema ce incepe sa prinda contur in lumea stiintifica: Biocomunicatii extrasenzoriale.
    Pornind pe alta cale, rezultata din meseria mea – inginer electronist, de la ideea exprimata in cartea dvs. *Mintea de dincolo* („creierul, prin functia sa de procesare si decodificare a informatiilor venite din mediul exterior si interior, ar avea doar rolul de receptor pentru constiinta, intocmai, adaugam noi, ca un receptor radio sau TV”) sau creierul, pentru al carui display de GPS s-a atribuit in 2014 Premiul Nobel (vedeti comentariul meu la articolul: http://www.the-scientist.com/?articles.view/articleNo/42095/title/-Inner-GPS–
    Support/) – este in fond doar un display al unui GPS, care pentru comunicatii are nevoie si de antene (mitocondriile – in conceptual meu).
    Rugamintea mea la dumneavoastra este daca ma puteti indruma catre un centru de genetica ce ar putea sa caute cu responsabilitate dar si cu CREDINTA perechea de mitocondrii paternale si maternale care contin informatia genetica completa a corpului uman („partea barbateasca si partea femeiasca pe care omul nu trebuie sa le desparta” – Matei19.4) acolo unde ne indruma Pavel (Pavel, Evrei 4.12) – la intersectia dintre maduva sternului si apendicele xifoid si despre care vorbeste si Petru (1 Petru 2.7 – „piatra neluata in seama de zidarii” GENOMULUI UMAN)
    Nu intru in amanunte pe care, daca doriti, le gasiti pe site-urile de literatura care-mi permit sa exprim liber cunoasterea la care am ajuns, inclusiv Rapoartele pentru lucrarea de doctorat:
    http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/scrisul-in-stiinta-in-arta-si-iar-in-stiinta
    sau
    http://negrupealb.ning.com/forum/topics/scrisul-in-stiinta-in-arta-si-iar-in-stiinta
    Va multumesc pentru raspuns, indiferent care va fi acesta.
    Cu stima si respect pentru toata munca dvs.
    drd ing. Alexandru Boris Cosciug

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

VIDEO

Recomandări