In urma cu 4,6 miliarde de ani, un nor imens de materie gazoasa si pulberi care se invartea in spatiu s-a condensat si a dat nastere unei stele, Soarele. In apropierea Soarelui, pulberi si blocurile de roca s-au aglomerat si au format noua planete ale sistemului solar printre care si Pamantul. De la formarea sa, Pamantul a evoluat mult. Istoria sa a fost marcata de evenimente importante, precum formarea oceanelor, aparitia vietii dar si disparitia unor specii de animale si plante. Oamenii de stiinta au numit prima perioada din istoria Pamantului precambrian (acum 4,6 miliarde – 540 milioane de ani). Urmeaza apoi patru perioade numite „ere geologice”: era primara (acum 540 – 245 milioane de ani), era secundara (acum 245-64 milioane de ani), era tertiara (acum 65-2 milioane de ani) si era cuaternara (acum 2 milioane de ani – pana in zilele noastre).
Originile Pamantului
Imediat dupa nasterea sa, Pamantul era o sfera incandescenta de roci lichide. Incetul cu incetul, temperatura acestei sfere a scazut si la suprafata sa s-a format o crusta solida.
Aceasta era bombardata de meteoriti si framantata de imense eruptii vulcanice care degajau gaze si formau atmosfera primitiva, foarte diferita de atmosfera actuala, fiind lipsita de oxigenul necesar vietii. Ea continea in schimb multi vapori de apa.
Primele forme de viata
Temperatura continua sa se raceasca. Vaporii de apa se condensau si reveneau pe Pamant sub forma de ploi torentiale, care au dat nastere oceanului. In urma cu aproximativ 3000 de milioane de ani, in ocean apareau primele organisme vii, algele albastre, care produceau oxigen.
Mai tarziu, acest oxigen s-a raspandit in atmosfera, permitand dezvoltarea unor fiinte din ce in ce mai diverse si mai complexe. Unele parti ale suprafetei Pamantului au inceput sa se deplaseze, ducand la nasterea primelor lanturi muntoase.
Era primara sau Paleozoicul
La inceputul acestei ere se formeaza mari lanturi muntoase, in special in nordul Europei.
In urma cu aproximativ 500 de milioane de ani apar primii pesti, apoi, in urma cu aproximativ 350 de milioane de ani, amfibieni, primele animale care vor parasi oceanul pentru a trai pe uscat. La sfarsitul acestei ere se formeaza noi lanturi muntoase: Apalasii, Masivul Central Masivul Armorican, Vosgii.
Era secundara sau mezozoicul
Se formeaza Oceanul Atlantic si cel Indian. La sfarsitul acestei perioade incepe incretirea alpina care se afla la originirea Muntilor Stancosi, a Alpilor, a Pirineilor si a Himalayei. Pamantul este populat de reptile mari, precum dinozaurii. Apar apoi primele plante cu flori.
Era tertiala si cuaternara sau cenozoicul
Era ertiala continua formarea lanturilor muntoase inceputa in era secundara. Mamiferele terestre se dezvolta si populeaza toate mediile. In era cuaternara, apare omul. In mai multe randuri, un frig puternic acopera cu gheata o parte a Pamantului. Aceste perioade de glaciatiune, care dureaza in medie 100.000 de ani, alterneaza cu perioade mai calde, cum este cea pe care o traversam astazi.
Pamantul este o planeta formata in principal din roci. Rocile sunt in mare parte acoperite de apa (hidrosfera), iar acest ansamblu este inconjurat cu un invelis de aer (atmosfera). Datorita aerului si a apei sub forma lichida, ce a permis dezvoltarea vietii, Pamantul se deosebeste de celelate planete ale sistemului solar. Interiorul planetei noastre nu poate fi studiat in mod direct. Pana in acest moment, forarea continentelor sau a fundului oceanelor nu a putut depasi adancimea de 14 kilometri. Se stie totusi ca temparatura creste pe masura ce inaintam in adancime: 1 grad celsius la fiecare 30 de metri. Putem deduce astfel ca temperatura interna a Pamantului este ridicata. Oamenii de stiinta estimeaza ca, in centru, aceasta atinge in jur de 6000 de grade celsius. Pentru a cunoaste structura interna a Pamantului, geologii au studiat si interpretat felul in care se propaga undele provocate de seisme. Aceste studii au relevat ca interiorul Pamantului este format din trei straturi principale: crusta, mantaua si nucleul.
Crusta terestra (numita si scoarta) este portiunea externa, usoara si solida a Pamantului. Ea nu reprezinta decat 1/500 din volumul Pamantului, putand fi comparata din aceasta cauza cu coaja unui ou. Distingem o crusta continentala, care atinge o grosime medie de 30 kilometri, si crusta oceanica, cu o grosime de 5 kilometri, care formeaza fundul oceanelor. Crusta terestra se sprijina pe un strat partial solid, mantaua. Acesta coboara pana la o adancime de 2900 kilometri si reprezinta 4/5 din volumul Pamantului. Ea este alcatuita din doua portiuni: mantaua superioara, pana la o adancime de 700 kilometri, si mantaua inferioara, pana la 2900 kilometri. Datorita temperaturilor foarte mari existente la aceste adancimi, in manta au loc miscari deosebite de lente de materie.
Nucleul este zona cea mai adanca a globului, mergand de la 2900 kilometri pana la 6370 kilometri. Nucleul este bogat in fier (90%) si in nichel.
El este format dintr-un nucleu extern, lichid si aflat in miscare, si un nucleu intern, numit sambure, care este solid si foarte dens. Presiunea foarte puternica din interiorul Pamantului este cea care mentine nucleul intern in stare solida.
Atmosfera
Atmosfera care inconjoara planeta noastra atinge o altitudine de 500-600 kilometri. Ea este compusa in special din azot (78%) si din oxigen (21%). Azotul provine din eruptiile vulcanice care au avut loc la inceputurile Pamantului; oxigenul a fost produs incetul cu incetul de primele forme de viata vegetala, in urma cu 3 miliarde de ani. In cantitati mai mici, in compozitia atmosferei intra si alte gaze, cum e gazul carbonic, vaporii de apa sau ozonul, care protejeaza Pamantul de radiatiile daunatore ale Soarelui, precum cele ultraviolete.
Hidrosfera
Hidrosfera reprezinta totalitatea apelor de pe planeta noastra: oceanele, lacurile, fulviile si raurile, precum si apele subterane. De 3 miliarde de ani, oceanele ocupa 71% din suprafata globului. Rezervele de apa sunt constituite 96% din oceane, iar restul din gheata (3%) si apa dulce (1%). Intre oceane si atmosfera are loc un schimb permanent de caldura, de gaz carbonic si de apa.
Acest schimb este determinat de caldura Soarelui. Se apreciaza ca, in fiecare an, din ocean se evapora in atmosfera aproximativ 396 000 kilometri cubi apa, care revin apoi pe Pamant sub forma de ploaie, zapada sau grindina: acest fenomen se numeste circuitul apei.
Astfel, compozitia atmosferei se reinnoieste la fiecare 10-12 zile, iar cea a oceanelor la fiecare 3000 de ani.
Este chiar o foarte scurtă istorie a Terrei. Se pare că versiunea unei apocaliptice ciocniri între două planete ce a dus la formarea Pământului şi a Lunii este din ce în ce mai populară printre oamenii de ştiinţă. Aşa că formarea celor 9 planete să fi fost precedată de formarea iniţială a mai multor protoplanete, cele 9 fiind doar supravieţuitorii.
Foarte interesant.Un lucru insa nu-l inteleg daca prima oara au aparut dinozaurii si abia dupa aceea au aparut plantele cu flori ce dumnezeu or fi mincat acei dinozauri? Ma refer la cei ierbivori.O alta problema ar fi chestia cu vaporii de apa care s-au condensat si au format oceanele;cit de groasa o fi fost atmosfera cu atit potop de vapori?Oricum articolul cred ca este doar o ipoteza care ar mai trebui slefuita pe ici pe colo.
1. Este vorba de combinarea atomilor de oxigen cu cei cu hidrogen. Asta e sursa acelor vapori sau una din ele cel putin.
2. Ideea cu plantele aparute dupa „dinozauri” nu stiu de unde o ai.
F bun ;3
Este educativ
Cumstăm cu răcirea? După tine Soarele e anterior Pământului. Nu trebuia săm fie mai rece dacât Pământul???