Începând cu primele civilizații, oamenii au folosit cerul pentru a măsura timpul, pentru a-și orienta orașele sau chiar pentru a prezice viitorul. Astronomia timpurie a fost o combinație de observare a poziției și mișcării corpurilor cerești, a religiei și a astrologiei. Chiar dacă astăzi aspectul mistic a dispărut, cerul este în continuare fascinant.

Putem descoperi cerul cu ochiul liber atunci când ieșim din oraș sau când mergem în excursie, mai ales la munte, unde nu există poluare luminoasă. Dacă privim cerul cu ochiul liber vedem doar luminițe aproape identice. Dar cu un binoclu sau cu un telescop, aceste luminițe devin „obiecte” care luate „la bani mărunți” dezvăluie o varietate uluitoare.
Poate că suntem obișnuiți cu imaginile extraordinare făcute de telescopul Hubble, dar descoperirea obiectelor pe cer cu ochii noștri este o aventură fascinantă.

Cartea „Stele și constelații pe înțelesul tuturor” este un ghid foarte bun pentru începători, pentru a identifica obiecte și constelații și, cu o scurtă prezentare, ne introduce în poveștile legate de ele.

Nu toate stelele și constelațiile sunt vizibile în fiecare anotimp al anului. Primăvara, atunci când zilele se lungesc în ritm alert, primele stele apar tot mai târziu pe cer. Cea mai strălucitoare stea este Arcturus, în constelația Boarul. Aproape la aceeași înălțime, aproximativ cu patru palme sub Arcturus, luminează cea de-a treia stea a primăverii, Spica, ea fiind și cea mai strălucitoare stea din constelația Fecioara (Virgo).

Pe timpul verii, Soarele apune târziu și durează mult până se face cu adevărat întuneric. Și pe cerul verii există trei stele care ies în mod deosebit în evidență. Două dintre ele sunt poziționate sus pe cer. Cea mai strălucitoare este Vega, steaua principală din constelația Lira. A doua cea mai strălucitoare este Deneb, din constelația Lebăda, iar cea de-a treia este Altair și formează împreună Triunghiul de Vară. Dacă urmați direcția Lebedei și a Vulturului până la orizont, veți întâlni constelațiile Săgetătorul și Scorpionul. Datorită faptului că la noi sunt întotdeauna aproape de orizont, nu se văd niciodată în întregime. Dacă ne întoarcem și privim spre nord, vedem la jumătatea înălțimii cerului Carul Mare, de la care putem găsi cu ușurință Steaua Polară și Carul Mic.

Toamna zilele se scurtează, iar stelele se pot observa mai devreme. În acest anotimp se văd cel mai bine patru stele, amplasate sub forma unui pătrat, în constelația Pegas. Pătratul de Toamnă, cum îi mai spune, împreună cu constelația Andromeda, cu care se învecinează la stânga, amintește de cunoscutul Car Mare. Din acest motiv, întreaga configurație de stele este denumită uneori „Carul Uriaș”.

Galaxia Andromeda (cunoscută și ca M31) poate fi observată cu ochiul liber. În condiții de vizibilitate bună poate fi văzută ca o pată cețoasă. Lumina galaxiei Andromeda are nevoie de aproximativ 2,5 milioane de ani pentru a ajunge la ochiul nostru.

Galaxia Andromeda este cea mai apropiată galaxie de Calea Lactee și este singurul obiect vizibil cu ochiul liber din afara galaxiei noastre. Andromeda se apropie de galaxia noastră cu aproximativ 110 km / secundă și s-a estimat că în aproximativ 4 miliarde de ani, Andromeda va intra în coliziune cu Calea Lactee, formând în cele din urmă o singură galaxie uriașă.

Iarna, nopțile sunt lungi și primele stele apar deja seara devreme. Pe cerul de iarnă stelele sunt atât de numeroase încât nu prea este vreun loc pe cer fără stele. Cele mai strălucitoare dintre acestea formează Hexagonul de Iarnă, care se întinde de la orizont și până la zenit. Sus de tot strălucește Capella, din constelația Vizitiul. La aproximativ trei palme spre stânga jos se află cele două stele gemene Castor și Polux. Mai departe, la aproximativ două palme în jos, se află Procyon, cea mai strălucitoare din constelația Câinele Mic. La orizont se găsește cel mai de jos colț al hexagonului, steaua albăstruie Sirius, steaua principală din constelația Câinele Mare. La aproximativ două palme spre dreapta sus se află constelația Orion. Rigel, steaua albăstruie din dreapta jos, formează al cincilea colț al Hexagonului de Iarnă, încheiat de steaua roșiatică Aldebaran din Taur. În mijlocului acestui hexagon strălucește o altă stea: Betelgeuse, a doua ca strălucire din constelația Orion.

Cartea este un ghid bun pentru a recunoaște cu ușurință cele mai frumoase constelații și cum să găsim pe cer planetele din sistemul nostru solar.

Informațiile au fost preluate din „Stele și constelații pe înțelesul tuturor”, Editura Casa.
Cartea se poate comanda de aici: https://www.edituracasa.ro

LĂSAȚI UN MESAJ