Astrologia ca pseudostiinta

Astrologia, in forma sa traditionala, este o forma de divinatie bazata pe teoria pozitiei si miscarilor corpurilor ceresti (stele, planete, soare si luna) in momentul nasterii, fapt care poate influenta profund viata unei persoane. Unele forme de astrologie pretind ca anumite evenimente cum ar fi dezastrele naturale, pot fi anticipate prin intermediul diferitelor aranjamente celeste.
In forma sa psihologica, astrologia e un tip de terapie New Age folosita pentru intelegerea propriei persoane si analiza personalitatii (astroterapia). Oricum ar fi, astrologia e o manifestare a gandirii magice (gandirea magica investeste cu puteri si forte speciale multe dintre lucrurile vazute ca simboluri).

Pseudostiinta – definitie si caracteristici

Pseudostiinta consta dintr-un anumit volum de cunostinte, metodologii si/sau practici care incearca in mod eronat, deliberat sau prin ignoranta, sa treaca drept stiintifice .
Standardele pentru determinarea unui volum de cunostinte, metodologii sau practici drept nestiintifice includ lipsa de rezultate experimentale, nefalsificabilitate, neaplicarea metodei stiintifice sau a principiului parcimoniei (cunoscut si ca Briciul lui Occam sau Lama lui Occam).

Se considera adesea de catre unii comentatori ai fenomenului pseudostiintific ca unele forme ale pseudostiintelor nu sunt decat o distractie nevinovata. Altii, asa cum sunt Richard Dawkins si Carl Sagan considera ca toate formele de pseudostiinta sunt daunatoare, chiar daca nu ofera un pericol imediat pentru adepti.
Promovarea pseudostiintelor se face din diverse motive, de la simpla ignoranta sau naivitate referitoare la natura stiintei si a metodei stiintifice, mergand pana la frauda deliberata realizata in scopuri financiare sau politice.

Clasificarea pseudostiintelor

Pseudostiintele pot fi identificate prin prezenta uneia din urmatoarele caracteristici:
– prezentarea de afirmatii si teorii fara legatura cu rezultatele experimentale obtinute;
– prezentarea de afirmatii care nu pot fi verificate sau dovedite false, violand falsificabilitatea;
– prezentarea de afirmatii care contrazic rezultatele experimentale cunoscute;
– neoferirea posibilitatii experimentale de a obtine rezultate reproductibile;
– evitarea revizuirii rezultatelor de mediul academic inaintea publicarii lor, numita stiinta prin conferinta de presa
– afirmarea ca o teorie prezice ceva desi nu o face;
– afirmarea ca o teorie prezice ceva care nu se confirma in practica;
– violarea principiului parcimoniei, principiul euristic care cere alegerea explicatiei care solicita un minimum de presupuneri aditionale atunci cand sunt posibile mai multe explicatii viabile;
– lipsa de progres spre obtinerea de noi probe ale afirmatiilor facute.

Pseudostiinta si mijloacele „stiintifice”

Pseudostiinta se distinge de revelatie, teologie sau spiritualitate prin pretentia de a folosi mijloace „stiintifice”. Sistemele de idei care se bazeaza pe cunostinte „divine” sau „inspirate” nu sunt considerate pseudostiinta daca acestea nu pretind ele insele ca ar fi stiintifice sau nu incerca sa modifice bazele stiintei. De asemenea colectiile de informatii practice care nu se pretind a fi stiintifice nu sunt considerate pseudostiinta.

Ivan Kelly a publicat multe articole critice despre astrologie, el crede ca astrologia: „nu are relevanta pentru intelegerea propriei persoane sau a locului nostru in Univers. Sustinatorii moderni ai astrologiei nu pot argumenta legatura dintre asociatiile astrologice si evenimentele terestre, nu au o explicatie plauzibila pentru afirmatiile lor si nu au adus nici o contributie cu valoare cognitiva, in nici un camp al stiintelor sociale”.

Chiar si asa, astrologia are milioane de de „credinciosi” si a supravietuit mii de ani. Caldeenii si asirienii antici se ocupau cu divinatia astrologica, acum vreo 3000 de ani. Prin 450 B.C.E. babilonienii au creeat zodiacul cu 12 semne, dar grecii (din perioada lui Alexandru Cel Mare pana in perioada cuceririi lor de catre romani) au fost cei care au furnizat primele notiuni fundamentale de astrologie moderna.
Raspandirea astrologiei a fost oprita de cresterea popularitatii crestinismului, care punea accentul pe interventia divina si liber arbitru. In timpul Renasterii, astrologia si-a recapatat popularitatea, in parte datorita interesului pentru stiinta si astronomie. Teologii crestini erau impotriva ei, iar in 1585 Papa Sixtus al V-lea a condamnat-o. In acelasi timp, lucarile lui Kepler si a altora, au subminat principiile astrologiei. Popularitatea si longevitatea astrologiei sunt, bineinteles, irelevante pentru adevarul continut de astrologie, in oricare dintre formele sale.

Horoscopul si prognoza astrologica

Cea mai populara forma de astrologie traditonala vestica e cea a soarelui, de genul horoscoapelor gasite in majoritatea ziarelor. Horoscopul e o prognoza astrologica. Acest termen e folosit si pentru a descrie harta zodiacului din momentul nasterii cuiva. Zodiacul e impartit in 12 zone ceresti, fiecare zona poarta denumirea constelatiei din cadrul ei (Taur, Leu, Pesti, etc.). Traseele aparente ale soarelui, lunii si a celorlalte planete sunt incorporate in zodiac. Din cauza schimbarii de directie a echinoctiilor, punctele de echinoctiu si solstitiu s-au mutat cu aproape 30 de grade in ultimii 30 de ani. Prin urmare, constelatiile zodiacale, care si-au primit numele in timpuri stravechi, nu mai corespund cu segmentele de zodiac reprezentate de semnele lor.
De asemenea ar trebui sa existe 13 semne zodiacale, in loc de 12.
Procesiunea echinoctiilor e cauzata de faptul ca axa de rotatie (care produce ciclul zi-noapte) si axa de revolutie a pamantului in jurul soarelui (care marcheaza terminarea anului) nu sunt paralele. Intre ele exista o diferenta de 23 1/2 grade, care le impiedica sa se alinieze, adica axa de rotatie a pamantului e inclinata. Aceasta inclinatie e raspunzatoarea de producerea anotimpurilor, un lucru inteles de Ptolemeu, dar care ramane de neconceput pentru alte persoane din vremea noastra. Ptolemeu a inteles ca axa de rotatie a pamantului era un cerc cu raza de 23 1/2 grade si cu o perioada de 26.000 de ani. A dedus aceste lucruri prin comparatia facuta cu insemnarile facute de sumerieni cu 2.000 de ani inaintea sa. El nu a inteles forta din spatele acestei miscari, dar a inteles miscarea.
Soarele e raspunzator de procesiunea echinoctiilor, luna are si ea o mica contributie, dar soarele e cauza principala, de aceea semnele zodiacale antice nu mai coorespund cu pozitia actuala a soarelui
O modalitate simpla de separare a semnelor zodiacale ar fi impartirea in „felii” de 30 de grade, asa cum a facut Ptolemeu, dar mentinand centrarea „feliilor” pe tiparele astrologice. Aceasta metoda ar apropia durata semnelor astrologice de 30 de zile si ar elimina cel de al 13-lea semn (Ophiuchus), dar semnele moderne tot s-ar diferentia de cele antice, printr-un semn zodiacal.

Astrologii traditionali vestici se impart in astrologi tropicali si siderali. Anul tropical sau solar, e masurat in functie de soare si e reprezentat de perioada de timp dintre echinoctiile vernale succesive (365 de zile, 5 h, 48 m si 46 s). anul sideral e perioada de timp necesara unei orbite complete a pamantului in jurul soarelui (365 zile, 6 h, 9 m, 9.5 s). Anul sideral e mai lung decat cel tropical in cauza procesiunii echinoctiilor.
Astrologia siderala foloseste constelatiile actuale in care soarele se afla in momentul nasterii, drept principiu de baza, astrologia tropicala foloseste sectorul de 30 de grade din zodiac ca principiu de baza. Astrologia siderala e practicata de o minoritate de astrologi si isi bazeaza prognozele pe constelatiile apropiate de soare in momentul nasterii.
Astrologia tropicala e cea mai populara forma si isi bazeaza predictiile pe o perioada din an, in care sunt facute, ignorand de regula pozitia soarelui si a constelatiilor. Are la baza lucrarile lui Ptolemeu.

Ptolemeu a avut la dispozitie Biblioteca din Alexandria, a fost autorul a doua lucrari importante care au devenit fundatia teoriilor astronomice si astrologice pentru urmatorii 1500 de ani. Textul astrologic este cunoscut sub numele de Tetrabiblos (cunoscut si ca Quadrapartitium sau Cele Patru Carti) si continea suma cunostintelor astrologice grecesti si mesopotamiene. Printre altele a ajutat la investirea zodiacului tropical drept zodiac vestic.Deoarece Ptolemeu a zis ca zodiacul ar trebui sa fie legat de anotimpuri, ci nu de constelatii.

Planetele si evenimentele umane

Conform unora dintre astrologi, datele existente sprijina ipoteza conform careia exista o relatie intre corpurile ceresti si evenimentele umane. Cum ar fi relatia dintre semnele astrologice si atletism. Chiar si o corelatie importanta, din punct de vedere statistic, intre x si y, nu reprezinta o conditie suficienta pentru a crede in legatura cauzala dintre ele, cu atat mai putin sa credem ca x e cauzat de y. Corelarea nu dovedeste cauzalitatea, dar e extrem de atractiva pentru cei care apara astrologia.

Lungimea duratei menstruatiei la o femeie corespunde cu fazele lunii si campurile gravitationale ale soarelui si lunii sunt suficient de puternice pentru a cauza mareele de pe pamant. Daca luna poate afecta mareele, atunci inseamna ca poate afecta si o persoana, nu? Dar in ce fel sunt mareele analoage unei persoane? Ni se aminteste ca viata umana a inceput in marea amniotica, iar corpul uman contine 70% apa. Daca scoicile isi inchid si deschid valvele in functie de maree, care e influentata de fortele electromagnetice si gravitationale a lunii si a soarelui, iar oamenii contin multa apa, nu e evident ca luna influenteaza si oamenii? Poate ca e evident pentru unii, dar dovezile care sa vina in sprijinul acestor efecte lunare, nu exista.

Importanta pozitiei corpurilor celeste in momentul nasterii

Astrologii emfazeaza importanta pozitiei corpurilor celeste in momentul nasterii. Dar nasterea, ca proces, nu este instantanee. Nu exista un moment anume, un moment unic, in care o persoana e nascuta. Faptul ca undeva, cineva noteaza data si ora nasterii e total irelevant. Cand se naste omul? Cand se rupe apa? Cand are loc prima dilatare? Atunci cand iese la lumina primul fir de par sau un degetel? Atunci cand e taiat cordonul ombilical? Cand are loc prima respiratie? Sau atunci cand doctorul sau asistenta se uita la ceas si noteaza ora nasterii?

De ce sunt mai importante conditiile initiale, pentru personalitatea si caracterul cuiva, decat conditiile care urmeaza? De ce este mai important momentul nasterii decat momentul conceptiei? De ce nu se tine de cont de influenta majora a corpului celest cel mai apropiat de noi, planeta Pamant, si se tine cont de corpurile aflate foarte departe de noi, a caror influenta ar trebui sa fie anulata oricum de catre cea a Pamantului?

Nimeni nu spune ca pentru a intelege efectele lunii asupra mareelor sau cartofilor, trebuie sa intelegem conditiile initiale a Singularitatii de dinainte de Big Bang, sau pozitia stelelor si a planetelor atunci cand acel cartof a a fost cules. Daca vrei sa stii cand va fi refluxul de maine, nu trebuie sa stii care a fost pozitia lunii deasupra primului ocean format pe pamant sau daca oceanul a aparut inaintea lunii sau vice-versa. Conditiile initiale sunt mai putin importante decat cele prezente daca vrem sa intelegem efectele asupra raurilor sau legumelor. Daca e adevarat pentru maree si legume, de ce nu ar fi adevarat si pentru oameni?

Cum „functioneaza” astrologia?

Cei care apara astrologia sustin precizia horoscoapelor profesionale. Astrologia „functioneaza”, dar ce inseamna asta?
In general, asta inseamna ca exista o multime de clienti satisfacuti si ca un astrolog poate manipula orice eveniment pentru a fi incadrat intr-un grafic.
Astrologia nu poate face prognoze exacte despre oameni sau evenimente umane. Exista multi oameni multumiti de astrologul lor si de horoscopul lor exact sau de sfaturile date de astrolog. Dar aceste lucruri nu constituie argumente, ci doar ne demonstreaza efectul Forer si cel al gandirii selective, care elimina lucrurile care i-ar putea infirma credinta.
Toate lucrurile care apar in horoscoape sunt vagi si se potrivesc unui numar foarte mare de oameni.