De cand omul a pasit pentru prima data pe acest pamant, el a simtit nevoia de a se raporta si de a cunoaste toate cele ce erau in jurul si deasupra fiintei sale. In acele vremuri imemoriale, omul nu cunostea nici tehnologia si nici informatia din ziua de azi, dar simtea ca undeva in jurul sau si in sine insusi exista ceva, o putere, o forta, un Tata invizibil, o mama care il poarta la sanul cunoasterii si iubirii. Cunoscand si simtind prezenta aceasta divina de care omul treptat, treptat s-a indepartat, Adamul – ca sa-l numim asa – a simtit nevoia de a comunica si de a intelege ceea ce Tatal si sopteste clipa de clipa. Dar pentru ca Dumnezeu lucreaza in secret si taina, nu s-a adresat direct omului deschizand cerurile si aparand glorios catre tot ochiul pamantesc, ci a suflat peste sufletul si mintea noastra posibilitatile unei intelegeri care depaseste orice frontiera a mintii, a timpului si a spatiului. Si cum a vorbit Dumnezeu mai intai si intai oamenilor? Tocmai prin creatia sa si prin secretele pe care EL le-a ascuns in noi si in tot ceea ce ne inconjoara.
Mai intai si intai, omul a cunoscut natura si fortele ei si chiar mai mult decat atat, a lucrat si a „colaborat” cu fortele acesteia, a cunoscut pietrele, cristalele, plantele si animalele de care se foloseau si cu care lucrau pentru a descifra tainele acestei lumi. Si pentru ca Adamii le cunosteau pe acestea, atunci Dumnezeu le raspundea tot prin intermediul creatiei sale, si astfel s-a stabilit o prima legatura cu CEL ce sufla peste lumea noastra. Asa putem spune ca au aparut Shamanii sau primii Vraci. Cunoasterea, odata cu trecerea timpului, s-a imbogatit si s-a extins si in afara lumii noastre catre planete si stele, soare si luna, catre constelatii si univers. S-au obervat anumite legaturi intre anumite evenimente si lumanarile de pe cer (soarele si luna). Astfel s-a dezvlotat o intreaga filozofie si mitologie in ceea ce priveste lumanarile si legatura lor cu pamantul. De aici a izvorat o noua cunoastere – Astrologia.
Misterele lui Arsubanipal
Multa vreme s-a crezut ca astrologia s-a nascut in Caldeea. Datorita arheologiei, acum este admis faptul ca ea a vazut lumina zilei in Sumer, spre sfarsitul celui de-al IV-lea mileniu. La Ninive, in biblioteca lui Asurbanipal, au fost scoase la lumina zilei texte sumeriene care includ referinte astrale. Aceasta este cea mai veche marturie pe care o avem despre astrologie. Cea mai veche prezicere astrologica este datata cu 2300 de ani i.Hr. Bazata pe o eclipsa de Luna si o observare a planetei Venus, ea vesteste moartea regelui din Akkad. In secolul XXI i. Hr., un alt text astrologic porneste de la miscarile planetei Jupiter. Caldeea nu a facut deci decat sa urmeze traditia sumerienilor. Placutele de pamant ars descoperite in ruinele palatului lui Asurbanipal, care vorbesc despre o astrologie mai veche si se refera la „tablite care nu mai exista”, o dovedesc. Ideile care erau imprimate pe vremea aceea in filozofie au sustinut dezvoltarea astrologiei. Astfel, filosofii greci erau de parere ca omul este solidar si interdependent cu universul. In Mesopotamia au fost gasite mai multe horoscoape scrise cu litere cuneiforme datand din era elenistica, iar cel mai vechi dintre ele avea data de 29 aprilie 410 i.Hr. In civilizatiile antice, astrologia este in mainile preotilor, singurii pastratori ai tablitelor purtatoare ale observatiilor planetare. Poporul nu are acces la ea, din moment ce este reprezentat de monarhul sau.
Sudoare si zbucium
Medic si astronom, Tycho-Brahe se numara printre marii eruditi care au Incercat sa faca din astrologie o stiinta care sa se bucure de drepturi depline. La Copenhaga, regele Frederic al II- lea ii incredinteaza catedra de astronomie. Dar protectia regelui, adaugata altruismului lui Tycho Brahe, care si ingrijeste gratuit pe bolnavii nevoiasi, ii atrag animozitatea aristocratiei daneze. El isi paraseste patria si pleaca la Praga, la invitatia lui Rudolf, devenind astrologul oficial al acestuia. El insusi astrolog, monarhul il insarcineaza pe Tycho-Brahe sa calculeze „tabelele rudolfiene” si ii creeaza conditii pentru a-si putea continua munca. Mare teoretician si apologet al astrologiei, Tycho-Brahe manifesta o incredere in astrologie pe atat de mare pe cat si era dispretul fata de astrologi, in care nu vede decat sarlatani si paraziti care abuzeaza de credulitatea omeneasca. Unul singur afla iertare in ochii lui: Kepler, care si era elev. Cand Tycho-Brahe il initiaza in astrologie, Johannes Kepler studiase deja matematica si astronomia. La moartea profesorului sau, el ii ia locul, punandu-se la randul sau in slujba regelui Ungariei si-si continua studiile despre „tabelele rudolfiene”. Observatiile lui Tycho-Brahe ii vor permite lui Kepler sa enunte cele trei legi astronomice care ii vor purta numele. Acestea sunt legile care ii vor da mai tarziu lui Newton posibilitatea de-a stabili marele principiu al gravitatiei universale. Kepler a fost considerat unul dintre cei mai mari astronomi din toate timpurile, un savant care se ratacise in astrologie. S-a afirmat despre Kepler ca-si recunoscuse greselile spre sfarsitul vietii si ca renegase astrologia. Nimic mai fals. Daca s-a ridicat impotriva necinstei si arivismului anumitor astrologi, el nu si-a intrerupt in schimb niciodata studiile astrologice. „Sportula genethliaca” a sa, constituind complementul „tabelelor rudolfiene”, care permite calcularea mai usoara a temelor de nastere si a directiilor previzionale, dateaza cu trei ani inaintea mortii sale. Pe deasupra, Kepler nu a omis niciodata sa-si elaboreze an de an tema revolutiei solare pana la moarte. Contrar lui Tycho-Brahe, care a ramas cu incapatanare fidel sistemului geocentric stabilit de Ptolemeu, Kepler a adoptat de la bun inceput teoriile coperniciene ale heliocentrismului. Dupa parerea lui, aceste teorii nu dauneaza cu nimic astrologiei, care interpreteaza conjuncturile planetare in raport cu Pamantul. Contrar parerii celor ce aduc argumente inselatoare, Kepler a scris totusi: „Douazeci de ani de studiu practic mi-au convins mintea rebela de realitatea astrologiei”.
Planetele incep sa vorbeasca
Primul zodiac care a aparut a fost Zodiacul Chaldeean, cunoscut astazi ca Zodiacul European. Acesta este pomenit in „Cartea lui Enoh” (se presupune ca Enoh este al saptelea invatator al lumii, dupa Adam). Aceasta carte prezinta o legenda bizara, conform careia un grup de 200 de „ingeri” veniti din cer cu „care de foc” au mers pe muntele Hermon (azi Djbel-el-Sheikh), la Poarta Zeului (Marginea terasei Baalbek), unde au adus oamenilor cunostinte care au provocat o evolutie rapida in multe domenii. Incepand chiar din mileniul trei (i.Hr), babilonienii, chaldeenii, chinezii si sumerienii calculau timpul in functie de pozitia Soarelui si Lunii, in principal, dar si a altor planete. Alaturi de Soare apare Marte, apoi Jupiter. Alaturi de Luna apare Marte, Venus, apoi Saturn. Astrologia nu a urmat acelasi traseu neschimbat precum aceste arte, ea trecand de la statutul de „arta” la cel de „stiinta”. Este clar ca ea a evoluat impreuna cu omul si s-a schimbat in functie de cerintele si necesitatilor acestuia. Ea s-a dezvoltat paralel cu astronomia, mentinandu-si un caracter mai pragmatic. La descoperirea planetelor Uranus (1781), Neptun (1846) si Pluto (1930), nu existau date astrologice care sa faca referire la acestea. Abia dupa aceste descoperiri a prins viata intr-un mod real si stiintific astrologia. Ea s-a format ca urmare a observarii sistematice a influentei pe care o au aceste planete asupra formarii caracterului oamenilor si asupra destinului acestora. Se considera ca Uranus, Neptun si Pluton se constituie in planete colective si ca influenta lor este suportata de intregi generatii, si nu doar de anumite persoane.
Stiinta sau pseudostiinta, curiozitate si prostie
Un rol important in dezvoltarea astrologiei ca stiinta l-au avut hierofantii – mari preoti ai Egiptului, Hermes Trismegistul, Thot, Ptolemaios, iar in Romania au fost importanti Manilus si Firmicus Maternus. Astrologia a cunoscut o dezvoltare rapida si puternica, astfel incat, in secolul al XIII-lea, era raspandit dictonul „un doctor fara astrologie este ca un ochi care nu poate sa vada” in scoala de medicina din Bologna, una dintre cele mai importante din Europa. Epoca in care astrologia a cunoscut un mare progres se situeaza intre 1450 si 1650. Acum sunt publicate o serie de carti si almanahuri astrologice, desi la 4 decembrie 1563 a fost interzisa publicarea de carti de magie, vrajitorie si alte stiinte divinatorii. Datorita marelui astronom Regiomontanus, pe adevaratul sau nume Jean Muller, astrologia face un important pas inainte. Devenit astrologul oficial al regelui Ungariei, Mathias Corvin I, el calculeaza si tipareste efemeride valabile pentru treizeci de ani si vesteste Revolutia din 1789 cu trei secole inainte ca aceasta sa aiba loc: „La o mie de ani impliniti dupa ce Fecioara a nascut si dupa ce alti sapte sute de ani se vor fi scurs, cel de-al optzeci si optulea an va fi un an foarte uimitor si va trage dupa el destine foarte triste. Toate imperiile lumii vor fi zguduite si pretutindeni va fi un mare doliu”.
Stupefianta prezicere, cu aproximatie de un an, daca ne gandim la repercusiunile mondiale provocate de Revolutia Franceza. Regii Frantei isi au aproape toti cate un astrolog. Charles al V-lea inteleptul, satisfacut de serviciile practicianului sau, ii construieste colegiul Matre-Gervais. Situatia unui astrolog aflat in slujba lui Ludovic al XI- lea, care pe cat era de viclean, pe atat de superstitios, a devenit celebra. Ca sa-si pastreze capul pe umeri, Galeoti se arata a fi la fel de viclean ca si stapanul sau: „Sire, ii declara el, astrele mi-au prezis ca voi muri cu trei zile inaintea Maiestatii Voastre. In ciuda ereziei pe care biserica o atribuie tuturor stiintelor oculte, marii prelati se intereseaza de astrologie si se fac protectorii acesteia. Astfel, patru Papi la rand, Iuliu al II-lea, Leon al X-lea, Clement al VII-lea si Paul al III-lea, si-au extins tutela binevoitoare asupra lui Luc Gauric, profesor de matematica la Ferrara. Paul al III-lea, organizatorul Conciliului de la Trente, il ia chiar pe Luc Gauric pe post de consilier. Numit episcop, Gauric isi publica la Venetia Tratatul de astrologie, un monument al genului, in care sunt adunate la un loc temele a doua sute de persoane. Nicolai Copernic ii dedica insusi Papei Paul al III-lea lucrarea De revolutionibus orbium celestium, in care studiaza si demonstreaza realitatea sistemului heliocentric, pe care Aristarc din Samos incercase zadarnic sa il impuna, cu doua secole si jumatate I.Hr.. Multi vor vedea in aceasta negarea astrologiei, dar totusi lucrarea a putut fi tiparita datorita unui astrolog. Intr-adevar, in timp ce universitatile refuza sa il primeasca pe Copernic si ii trec sub tacere lucrarile, Rheticus, un prieten de-al savantului polonez, el insusi astrolog, tipareste si difuzeaza manuscrisul.
Renastere in realitate
Astrologia a ramas in umbra timp de doua secole. Spre anii 1875 a redevenit de actualitate. Alan Leo infiinteaza prima revista stiintifica de astrologie, „Modern Astrology”, in 1896. Federatia Astrologilor Americani (A.F.A), care s-a mentinut pana astazi si a ramas o organizatie foarte importanta in domeniul astrologic, a fost infiintata in 1938. Se estimeaza ca mai exista inca patru planete astrologice si ca acestea vor fi descoperite in momentul in care oamenii vor fi ajuns la un anumit stadiu de evolutie in care sa fie capabili sa perceapa influentele acestora. Ele nu pot fi percepute decat de corpurile subtile ale fiintei umane. Si, pentru a se putea realiza asta, este necesara o dezvoltare suficienta a acestor corpuri. Astrologia a trecut prin multe perioade, cu suisuri si coborasuri, dar s-au mentinut interesul si studiul in ce o priveste, astfel incat putem spune ca astrologia este veche de cand este lumea. Intotdeauna trebuie sa ne amintim dictonul astrologic clasic: ASTRELE PREDISPUN, DAR OMUL DISPUNE! El ne spune ca suntem responsabili pentru optiunile si faptele noastre in viata si ca vom culege roadele a ceea ce semanam. Astrele nu fac decat sa umple mediul nostru de viata cu vibratii care ne afecteaza mai ales la nivel launtric, psihic si spiritual, pentru ca la nivel mental, constient, sa invatam sa luam deciziile corecte. Astrele nu sunt responsabile pentru ceea ce ni se intampla bun sau rau in viata. Ele nu fac decat sa ne prezinte drumuri de parcurs, dar noi alegem incotro si cum mergem in viata. In cartea lui Enoh gasim urmatoarele: Capitolul 32: Portile Cerului erau deschise si am vazut iesind din ele stelele. Atunci am socotit timpul la care au iesit si am notat exact cifrele. Mi-am notat, in acelasi timp, numele lor, drumul lor mereu reannoit, incercarile prin care trec, toate pe masura ce Uriel, care era cu mine, mi le deslusea. El mi-a facut cunoscut numele lor, locul lor si inrauririle pe care le au. Nu am terminat aici acest capitol interesant al astrologiei. Vom calatori si mai departe in tinuturile fermecatoare ale planetelor si in articolele viitoare, dar intr-un dialog cu stiinta numerologiei.
Sursa:http://www.gardianul.ro/index.php?pag=nw&id=114455&catid=63&p=astrologia-de-la-stiinta-initiatica-la-erezie.html