Che Guevara – un om, un film, o legenda

Plimba-te prin orice metropola din întreaga lume si este foarte probabil sa dai peste o imagine a lui Che Guevara, cel mai frecvent o versiune stilizata. Un arhetip, capabil de regenerare vizuala fara sfârsit, care în functie de opinia dumneavoastra, fie ajuta sa spuna povestea secolului al XX-lea in romantism si culoare fie in sange si violenta.

Ca un simbol reprezentativ al contraculturii la nivel mondial, Guevara este una dintre cele mai recunoscute si influente figuri revolutionare ale secolului XX. Cu toate acestea, în timpul vietii sale, si chiar mult dupa moartea sa, Che a trezit multe opinii divergente si controverse cu privire la cine a fost si ce a reprezentat. In cea mai mare parte venerat si, ocazional, batjocorit, el este caracterizat prin pasiunea lui de-a lungul intregii vieti de a apara pe cei nevoiasi dar este vazut uneori si ca un calau cu inima rece. Admirat, sfintit, romantat fie ca un intelectual genial sau un ideolog violent, depinde din care parte a spectrului politic privim. Dezbaterea în jurul mostenirii lui este în continuare complicata de faptul ca Guevara exista simultan ca mai multe entitati, atât figura istorica cat si emblema la nivel mondial, conducand la litigiile dintre ceea ce oamenii sustin ca a facut si ceea ce acum reprezinta.

Ernesto „Che” Guevara, cunoscut sub numele de El Che sau pur si simplu Che, a fost un argentinian marxist revolutionar, medic, autor, intelectual, lider de gherila, diplomat, strateg militar si personalitate marcanta a Revolutiei cubaneze. De la moartea lui, figura lui a devenit un adevarat simbol omniprezent in cadrul culturii populare.

Ca student la medicina, Guevara a calatorit în toata America Latina si a fost transformat sufleteste de suferintele intalnite pe drum, experientele si observatiile în timpul acestor calatorii l-au condus la concluzia ca inegalitatile economice înradacinate din regiune au fost un rezultat intrinsec al capitalismului, monopolurilor, neocolonialismului si imperialismului, singurul remediu fiind revolutia mondiala.
Aceasta credinta a determinat implicarea sa în reformele sociale din Guatemala condusa de presedintele Jacobo Arbenz, al carui regim sprijinit de CIA si rasturnat i-a solidificat radical ideologia lui Guevara. Mai târziu, în timp ce traieste în Mexico City, i-a întâlnit pe Raul si Fidel Castro, s-a alaturat Miscarii si a calatorit în Cuba cu intentia de a rasturna regimul dictatorului Fulgencio Batista sprijinit de SUA. Guevara, curând a crescut ca notorietate printre insurgenti, a fost promovat al doilea la comanda, si a jucat un rol central în campania de gherila, desfasurata cu succes timp de doi ani, care l-a detronat pe Batista.

În urma Revolutiei cubaneze, Guevara a jucat o serie de roluri cheie în noul guvern. Acestea au inclus instituirea reformei agrare ca ministru al industriilor, servind atât ca presedintele bancii nationale cat si director de instruire pentru fortele armate din Cuba , revizuirea contestatiilor si plutoanelor de executie pentru cei condamnati ca si criminali de razboi în timpul tribunalului revolutionar si traverseaza globul ca diplomat în numele socialismului cubanez. Aceste pozitii i-au permis sa joace un rol central în formarea militiilor care au respins invazia de la Golful Porcilor si aducerea in Cuba a rachetelor nucleare sovietice care au declansat criza rachetelor cubaneze din 1962. În plus, el a fost un scriitor prolific si autobiografic, compunând un manual despre razboiul de gherila, memoriile sale despre calatoriile pe motociclete devenind best-seller tineresc în intreaga America de Sud. Guevara paraseste Cuba în 1965, pentru a instiga la revolutie în strainatate, în primul rând fara succes în Congo si mai târziu, în Bolivia , unde a fost capturat de CIA, asistata de fortele boliviene, si executat.
Guevara ramâne atât un erou venerat de unii dar si urat de altii, polarizat în imaginatia colectiva într- o multitudine de biografii, memorii, eseuri, documentare, cântece si filme. Celebra revista Time l-a numit unul dintre cei mai influenti 100 de oameni ai secolului al XX-lea în timp ce fotografia lui Alberto Korda intitulata Guerrillero Heroico a fost declarata „prima fotografie celebra din lume.”

Un Che a fost simbolul revolutiei studentilor din anii ’60, alt Che a fost marxistul revolutionar dispretuit. Insa peste noapte s-a trasnformat in eroul luptei de clasa.
Ernesto Guevara s-a nascut pe 14 iunie 1928 în Rosario, Argentina, cel mai mare dintre cei 5 frati ai unei familii spaniole cu origini basce si irlandeze. Cu tendinte rebele inca de mic copil, crescand intr-o familie cu inclinatii politice de stanga, se aventureaza in peisajul oamenilor si perspectivelor mari.
Desi sufera de crize acute de astm care il vor afecta pe tot parcursul vietii sale, el a excelat ca un atlet, se bucura de înot, fotbal, golf, tir devenind un „neobosit” biciclist. El a fost un pasionat jucator de rugby cunoscut pentru agresivitatea sa.
Guevara a învatat sah de la tatal sau si a început participarea la turnee locale la varsta de 12 ani. În timpul adolescentei si pe tot parcursul vietii sale, el a fost pasionat de poezie, mai ales de Pablo Neruda, John Keats, Antonio Machado, Federico García Lorca, Gabriela Mistral, César Vallejo si Walt Whitman. De asemenea, putea sa recite din Rudyard Kipling si José Hernández din memorie. Acasa, Guevara avea mai mult de 3.000 de carti, care i-au permis sa fie un cititor entuziast si eclectic, Karl Marx, William Faulkner, André Gide, Emilio Salgari si Jules Verne. În plus, el s-a bucurat de lucrarile lui Jawaharlal Nehru, Franz Kafka, Albert Camus, Vladimir Lenin si Jean-Paul Sartre, precum si Anatole France, Friedrich Engels, HG Wells si Robert Frost.

Calatoriile

Cand a crescut pe la 22 de ani, el a dezvoltat un interes pentru scriitori latino-americani ca Horacio Quiroga, Ciro Alegria, Jorge Icaza, Ruben Dario si Miguel Asturias. Multe dintre aceste idei si ganduri s-au regasit mai tarziu in caietele si notitele sale de concepte, definitii si filozofiil. Aceste influente intelectuale care l-au format au inclus si schite analitice de Buddha si Aristotel, împreuna cu examinarea lui Bertrand Russell despre dragoste si patriotism, viziunea lui Jack London asupra societatii si cea a lui Nietzsche pe ideea de moarte. Sigmund Freud l-a fascinat de la vise si libidou pana la complexul lui Oedip. Pasionat de subiecte precum filozofie, matematica, inginerie, stiinte politice, sociologie, istorie si arheologie.
În 1948, Guevara a intrat la Universitatea din Buenos Aires pentru a studia medicina. „Foamea de a explora lumea” l-a condus la raspânntia dintre doua drumuri, cu doua introspective calatorii de lunga durata, care vor schimba fundamental modul în care el însusi va privi si judeca conditiile economice contemporane în America Latina. Prima expeditie in 1950 a fost de 4500 km, singur prin provinciile rurale din nordul Argentinei pe o bicicleta pe care a instalat un motor mic. Aceasta a fost urmata în 1951 de noua luni si 8000 km prin America de Sud.

În Chile, Guevara se pomeni înfuriat de conditiile de munca ale minerilor din minele de cupru. În plus, pe drumul spre Machu Picchu în Anzi, el a fost lovit de saracia zdrobitoare a zonelor rurale îndepartate, în cazul în care agricultorii tarani lucrau parcele mici de teren detinute de proprietari bogati. Mai târziu în calatoria lui, Guevara a fost impresionat mai ales de camaraderie dintre cei care traiesc într-o colonie de leprosi, declarând „Cea mai mare forma de solidaritate umana si de loialitate apare între singuratici si astfel de oameni disperati”
Calatorind prin Argentina, Chile, Peru, Ecuador, Columbia, Venezuela, Panama si la Miami, vedea America Latina nu ca o colectie de natiuni separate, ci ca o singura entitate care necesita o mare eliberare. Conceptia sa despre o frontiera unitea hispanica si a unei mosteniri latine comune a devenit mai tarziu tema predominanta a activitatilor sale revolutionare. America de partajare un „comun Latino mostenire „a fost o tema care proeminent reaparut mai târziu în timpul activitatilor sale revolutionare. La întoarcerea în Argentina, a terminat studiile medicale si a primit diploma în iunie 1953, devenind oficial „Dr. Ernesto
Guevara”.

La data de 07 iulie 1953 pleaca spre Bolivia, Peru, Ecuador, Panama, Costa Rica, Nicaragua, Honduras si El Salvador .
În Guatemala City , Guevara lupta pentru Arbenz, participa la lovitura de stat si a stabilit apoi contact cu un grup de exilati cubanezi legati de Fidel Castro. În aceasta perioada, el a dobândit celebra porecla che.

Rasturnarea regimului Arbenz a intarit ideile lui Guevara, si l-a convins de necesitatea luptei armate, ca Statele Unite ca putere imperialista se vor opune si vor incerca sa distruga orice guvern care a încercat sa redreseze inegalitatea socio-economica in America Latina (Arbenz incercase o mare reforma agrara in detrimentul marii caracatite United Fruit Company)

Revolutia cubaneza

Lucrand ca medic si apoi ca jurnalist in Mexico City, in iunie 1955 il cunoaste pe Raul Castro, care ulterior i l-a prezentat pe fratele sau mai în vârsta, Fidel Castro, liderul revolutionar. În timpul unei conversatii lungi cu Fidel, Guevara a devenit membru al Miscarii, considerand cauza cubaneza adevarata. [ 57 ] În ciuda personalitatii lor puternic contrastante, Che si Fidel au dezvoltat o „prietenie revolutionara care va schimba lumea”.

Primul pas revolutionar în planul lui Castro a fost un asalt asupra Cubei din Mexic. Din 82 de oameni numai 22 au supravietuit, iar Che devine din medic – combatant de gherila.
Nu s-a stiut daca Castro a fost viu sau mort pâna la începutul anului 1957 cand un interviu de Herbert Matthews a aparut în The New York Times .
E promovat de Fidel la rangul de Comandante.
Guevara a avutt un rol esential în crearea clandestinului post de radio Radio Rebelde (Rebel Radio) în februarie 1958, care a difuzat stiri libere poporului cubanez.

Obtinand o serie de ” victorii tactice stralucite”, obtine celebra victorie din orasul Santa Claracare ia dat control al tuturor, dar provinciei de capital oras din Santa Clara. La inceputul anului 1959, Batista fuge si Guevara intra triumfator in Havana.

În februarie, guvernul revolutionar l-a proclamat pe Guevara „un cetatean cubanez prin nastere” în semn de recunoastere a rolului sau în triumf.
La data de 12 iunie 1959, Castro l-a trimis pe Guevara intr-un tur de trei luni prin Maroc, Sudan, Egipt, Siria, Pakistan, India, Sri Lanka, Birmania, Thailanda, Indonezia, Japonia, Iugoslavia, Grecia, Singapore si Hong Kong, Japonia.

Presedinte al Bancii Nationale, revolutionar din Congo pana la Moscova si tocmai pana in Bolivia, Che ramane un personaj al istoriei. Bun sau rau, deschizator de drumuri sau uneori chiar privit malefic de americani si CIA, ramane o figura a timpurilor moderne care, fara a fi macar presedinte de stat, a schimbat lumea.
Rebel, martir, adventurier, salvator, renegat sau extremist, toate sau niciuna, filozof de gherila pentru unii, poet-razboinic pentru altii, ticalos crud pentru partea opusa, sfant neinfricat si patriot pentru cei de acasa, Che ramane portretul teroristului fanatic.
Contestat atat de mult chiar si in zilele noastre, cu parerile sale radicale si viziunea Omului Nou, el ramane un model sau un erou pentru unii. Nelson Mandela insusi l-a caracterizat drept un model de inspiratie pentru fiecare om care iubeste liberatatea, iar Sartre drept un om complet al timpurilor noastre.

Daca te duci la Havana astazi, nu veti vedea un Che cu un pistol, îl veti vedea cu un trandafir sau un porumbel. El a devenit Gandhi din Cuba, spune un celebru istoric de arta, David Kunzle.
Che va ramane un mit al timpurilor moderne