declinul-civilizatieiDeclinul

Am mentionat intr-un articol precedent ca ideile evolutionismului au o vechime de peste 2500 de ani.

Cartea “Respingerea tuturor ereziilor”, scrisa de Hipolit in secolul III, nu este singura sursa care ne arata povestea reala a declinului civilizatiei vestice. Toate cunostintele si conceptele care au fost condamnate de crestinism au fost considerate erezii si au fost eliminate. Principiile care le intelegem azi ca fiind produse ale “stiintei moderne” au fost intelese de acum 2000 de ani, insa primii crestini au distrus aproape orice dovada a existentei lor.

Atanasius din Alexandria, acum un sfant catolic, a fost unul din primii crestini influenti, cunoscut ca fiind prima persoana care a “asamblat” toate cele 27 de carti ale Noului Testament, si de asemenea, cunoscut pentru lupta sa pentru dominarea crestinismului timpuriu cu ajutorul unui grup de loialisti militanti. Atanasius a folosit strategii pentru a obtine putere politica si religioasa, desi a fost exilat din Alexandria de mai multe ori pentru crime, vatamari si acte de barbarism. Si-a justificat de fiecare data faptele ca fiind in scopuri nobile, pentru a salva sufletele celor care au pacatuit.

Inainte ca religia crestina sa devina religia oficiala a Romei, conflictele religioase si filozofice erau prezente peste tot: crestinii erau persecutati pentru ca nu erau toleranti cu legile si credintele altora, dar in acelasi timp, si crestinii persecutau pe ceilalti. Disputele s-au datorat in principal datorita intolerantei primilor crestini; daca in timp ce in Imperiul Roman si in Grecia antica existau multe temple ale mai multor zei, crestinii veneau cu o idee radicala: sa se renunte la toti zeii si sa-l urmeze pe Isus. Datorita intolerantei lor, dar si faptului ca majoritatea proveneau din randurile celor needucati urmand directia liderilor lor spirituali, au fost considerati o amenintare.

Crestinismul si-a croit drumul spre Europa prin societatea celor saraci. Probabil miscarea crestina a devenit dominanta in armata romana pentru ca acestia erau din aceasta patura sociala. Armata avea o mare putere politica, iar atunci cand numarul de crestini ce se aflau in randul armatei a devenit majoritar, Constantin a fost nevoit sa ia o decizie in acest sens, pentru ca armata sa-i ramana loiala.

In anul 381 e.n. crestinismul a fost adoptat ca religie oficiala, de catre Flavius Theodosius. Conflictele au continuat, deoarece nu toti cetatenii Imperiului Roman erau crestini, ba chiar multe scoli erau impotriva crestinismului. Sub conducerea lui Theodosius a inceput lupta importiva non-crestinilor. Au fost eliminate toate zilele de sarbatoare care nu au fost crestinizate, iar restul (sarbatorile pagane) au devenit zile de sarbatoare crestine. Templele si bibliotecile au fost distruse, iar jocurile olimpice au fost abandonate.

In 391 o parte din libraria din Alexandria a fost distrusa de crestini sub ordinul lui Theodosius. In 529, imparatul Iustinian a inchis toate scolile filozofice din Atena care au supravietuit. Textele lui Platon si cele ale lui Aristotel au ramas, in timp ce restul, in marea majoritate au fost distruse. Timp de sute de ani doctrina crestina a fost consolidata, in timp ce scrierile ce contraziceau doctrina au fost distruse. Toate scrierile despre atomi, haos sau evolutie au fost o prima tinta. Din acest motiv textele vechi despre aceste subiecte au disparut, ramanand in schimb scrierile care le blamau. De exemplu, aproape toate cunostintele despre epicurism care s-au pastrat pana azi provin din texte anti-epicurism. Tot ceea ce se stia trebuia trecut prin lupa crestinismului. Socrate, Platon si Aristotel au devenit cei mai mari filozofi ai greciei antice pentru ca ei nu se aflau in contraditie cu dogma crestina, in timp ce altii au fost dati uitarii.

In eforturile de a demonstra superioritatea crestinismului, scriitorii crestini au prezentat religia si mitologia greaca intr-un mod absurd si fantastic. De-a lungul secolelor grecii au fost descrisi ca fiind corupti care credeau in zei ridicoli. Insa, mitologia greaca avea o baza substantiala, iar grecii au dezvoltat principii atat filozofice cat si stiintifice.

Imperiul Roman a devenit cea mai mare civilizatie, ingloband diverse culturi si credinte, urmand a fi unificate sub semnul crucii. Crestinismul a crescut o data cu expansiunea imperiului, fapt care a dus la numeroase dispute, intrand in conflict cu numeroase culturi europene. Crestinii romanizati au atacat naturalismul pe doua fronturi, atat din punct de vedere intelectual cat si barbar, iar ideea ca oamenii sunt inruditi cu alte specii a fost imediat anihilata. Invataturile grecesti despre materialism au fost distruse, iar unele culturi europene au fost eradicate. Regii au fost nevoiti sa se convertrasca la crestinism pentru a beneficia de favorurile Romei si au fost pornite adevarate razboaie impotriva “barbarilor” non-crestini. Multi considera nasterea crestinismului ca fiind cel mai distructiv eveniment din istoria tututor civilizatiilor. Astfel a inceput Era Intunecata.

Renasterea

Cruciadele din secolele 11-13 au adus europenii crestini in contact cu unele texte grecesti disparute de aproape un mileniu. Redescoperirea lor au format baza Renasterii si Iluminismului in Europa, iar in secolul 17 materialismul filozofic si empirismul a renascut. In aceasta perioada s-a readus la lumina conceptele evolutionismului, dar au fost adesea refacute, bazate pe acelasi principii fundamentale si pe observarea lumii naturale. In 1784, filozoful frencez Julien Offray de La Mettrie a publicat una dintre cele mai controversate carti pe care europenii le-au vazut vreodata: “Omul, masina”. Cartea a fost interzisa de catre biserica si au fost arse multe exemplare. In carte, se spune ca omul si animalele sunt inrudite. Autorul sustinea ca maimutele pot fi invatate sa comunice cu noi prin semne si ridica intrebari precum “ce a fost omul inainte sa inventeze cuvintele si limba?”.

In aceasta perioada multi filozofi si naturalisti au publicat numeroase carti care au fost declarate erezii. In 1794, naturalistul francez Georges-Louis Leclerc (in stanga in imagine) a publicat cartea “Istoria naturala”, cuprinzand 36 de volume. Leclerc a contrazis pe cei ce sustineau ca Pamantul are doar 6000 de ani si a propus ideea ca se pot produce modificari in randul speciilor. Pana atunci, se credea ca speciile sunt statice, ele nu se modifica, nu pot evolua si nu pot disparea.

O noua viziune asupra umanitatii

Ideile au evoluat o data cu omul. Pe la 1450, din orasele prospere din Flandra si nordul Italiei s-a raspandit in mai multe regiuni ale Europei o noua conceptie asupra omului. Conform acesteia omul era o personalitate individual dotata cu energie creativa, nascut sa se autoperfectioneze si sa schimbe lumea in mai bine.

Vulnerabilitatea societatii feudale si a ordinii universale a lumii conceputa in Evul Mediu tarziu, a pregatit drumul spre o transformare sociala considerata o renastere dupa perioada medievala “intunecata”. Patricienii si comerciantii se mandreau cu noul statut si cu averile obtinute din afacerile internationale, cu stilul de viata rafinat, locuintele impunatoare si mai ales, cu faptul ca patronau artele.

Sustinerea artelor si a stiintelor a devenit rapid o proba a statului social. Artisti precum Leonardo da Vinci, Michelangelo si Albrecht Durer au fost considerati “oameni renascentisti”, in idealul individului cosmopolit, educati in spiritul universalitatii.

Tot aici, in stiinta, dar si in arta, s-a dezvoltat spiritul critic, care avea sa inlocuiasca credinta dogmatica in autoritate. Reforma a fost un produs al dorintei generale de reinnoire sociala si spirituala.

Reforma distruge unitatea religioasa

Prin reforma s-a distrus sistemul traditional care domina in Evul Mediu, iar impartirea lumii crestine s-a produs in urma incercarilor reformistilor de a restabili “crestinismul adevarat”. In aceasta epoca Biserica Catolica nu mai era accepta drept unic interpret al Bibliei. Tiparirea Bibliei, dar si al altor texte pe intelesul oamenilor simpli, a contribuit la dezvoltarea limbilor si a literaturii. O data cu aparitia libertatilor individuale si personale, Reforma a pavat drumul spre Epoca Illuminismului.

In secolul XVI, Europa a cunoscut reforma protestanta si contra-reforma catolica, a fost martorul scindarii Bisericii, precum si al dezvoltarii statelor nationale suverane. Razboiul de Treizeci de Ani a refacut harta Europei Centrale, iar in secolul XVII a urmat consolidarea guvernelor absolutiste, administrate central.

Lumina ratiunii – lluminismul

La inceput, miscarea s-a rezumat doar la cercurile intelectuale, desi Kant afirma ca omului ii trebuia dar curajul de a folosi ratiunea. Ganditorii iluministi promovau educatia universala si sansele egale de ascensiune pentru cei talentati, indiferent de clasa sau provenienta sociala. Trasatura cea mai importanta a iluminismului a fost accentul pus pe ratiune.

In cluburile de dezbateri, in cercurile de lectura, mai ales in Franta, personalitatile iluministe au aplicat rationamentul explicand contradictiile vremii. Oamenii de cultura influenti, cum ar fi Voltaire, au blamat cu sarcasm prejudecatile, superstitiile si inapoierea intelectuala.

Denis Diderot si Jean Baptiste le Rond d’Alembert au lansat “Enciclopedia”, un proiect amplu, in care ganditorii importanti adunau cunostintele epocii lor si le faceau accesibile publicului.

Puterea si gandirea limitata a Bisericii, mai mult decat religia in sine, au facut obiectul unei critici dure.

Industrializarea – epoca masinilor

Realitatea sociala a acelor ani s-a aflat in opozitie totala cu bunastarea burgheziei. In sec. XVIII aparusera deja multe companii industriale, in special din sectorul textilelor. In sec. XIX magnatii industriei au construit fabrici uriase, pentru prelucrarea fierului si otelului.

Carbunele se exploata intensiv prin aplicarea noilor tehnologii, a motorului cu aburi si a cailor ferate. Noile relatii de munca au subminat mestesugurile traditionale, provocand exodul din provincii al unui numar mare de muncitori necalificati care au invadat orasele. Extenuati de timpuriu de munca istovitoare, lipsindu-le cele mai elementare asigurari sociale, acestia traiau in conditii mizere, ca proletariat urban, supravietuind cu greu.

Nobilimea si negustorii bogati au refuzat sa ofere drepturi politice acestui grup, facand doar pasi evazivi pentru imbunatatirea conditiilor de viata si munca. Doar dupa greve repetate, de cele mai multe ori inabusite cu violenta, si dupa organizarea muncitorilor, dupa 1850, in partide socialiste, uniuni si „asociatii educationale”, conducatorii guvernelor si ai bisericilor au recunoscut ca nu mai puteau ignora „problema muncitorilor”. De teama unei revolte sociale, cele mai multe tari au oferit muncitorilor protectia necesara, cum au fost legile de asigurare sociala ale lui Bismarck in Germania. In anii 1880, socialistii au castigat numeroase fotolii parlamentare europene, formand o opozitie sigura.

Epoca ideologiilor

Ideologiile sociale, ale caror consecinte, de obicei violente, si-au pus amprenta asupra secolului care avea sa urmeze, isi au radacinile in anii 1800. Nationalismul european s-a desprins din miscarile revolutionare de eliberare care se impotriveau dominatiei lui Napoleon. In Germania si Italia miscarile de eliberare au realizat unitatea nationala. Insa, in a doua jumatate a secolului, aceste curente prezentau caracteristici de dreapta, conservatoare si de obicei cu un caracter antisemit mai accentuat. Liberalismul aparat de diferite parti ale clasei de mijloc lupta pentru a obtine libertate economica, comert liber, democratie si minimalizarea puterii guvernamentale. Tot atunci au aparut doua ideologii, care sustineau ca au o baza stiintifica: marxismul si darwinismul social.

Karl Marx si Friedrich Engels au cautat sa explice cursul istoriei universal prin legi ale dezvoltarii economice si prin conflictul dintre clasele sociale, care, in conceptia lor, trebuia sa culmineze cu o societate comunista in care muncitorii aveau sa controleze mijloacele de productie.

Darwinismul social folosea teoriile lui Charles Darwin pentru a explica evolutia societatii umane, sugerand ca fiecare actiune deriva din competitia nemiloasa pentru supravietuire, in care inving doar indivizii cei mai puternici. Gandirea sociala darwinista s-a radicalizat si mai mult odata cu lansarea conceptului de „vointa de putere” al lui Friedrich Nietzsche, care a avut efecte rasunatoare.

Structuri noi in cultura si politica

Odata cu prabusirea blocurilor antagoniste ale Razboiului Rece si cu schimbarile in relatiile politice si culturale care au urmat dupa 1990, lumea nu a devenit mai sigura. Multe progrese au avut loc in deceniile precedente, in timp ce altele ies acum la suprafata intr-un stadiu incipient.

Statele Unite ale Americii, superputere unica, au renuntat la dominatia politica asupra Americii Latine, dar au intervenit militar in lumea islamica, lucru pentru care au fost aspru criticate. S.U.A. au reusit sa-si extinda statutul de lider in cultura si tehnologie. Reaparitia in intreaga lume a traditionalismului si fundamentalismului religios a influentat politica S.U.A.

Drumul spre viitor – o privire asupra globalizarii

Aliante politice si economice extinse, schimburi interculturale, flux mondial de date si informatii sunt doar câteva insemne ale globalizarii. Lumea se restrânge cu rapiditate, asa incât multi deja prezic dizolvarea granitelor dintre state si natiuni. Insa in aceasta situatie apar noi intrebari.

Lumea tinde intr-adevar sa se omogenizeze din punct de vedere cultural si politic, gratie fluxului de informatii libere si nefiltrate, dar in acelasi timp, apar noi forme de rezistenta, accentuându-se varietatea culturilor si specificul regional unic. Dar reintoarcerea la nationalism, impartirile de ordin etnic si religios observate in multe zone ale lumii sau protestele tarilor mai mici si ale organizatiilor nonguvemamentale impotriva dominatiei culturale a „jucatorilor globali” bogati ce-or fi insemnând oare? Multe conflicte de lunga durata, cum ar fi cel dintre Israel si Palestina, criza continua a continentului african, provocata de foamete si SIDA, nu si-au gasit deocamdata rezolvare. In acelasi timp, tarile cu o populatie mare, cum ar fi China si India, isi extind impresionant potentialul economic. O problema de mare importanta, mai ales in cazul tarilor puternic dezvoltate, este protectia sociala a populatiei vârstnice. „Bufnita Minervei isi intinde aripile doar dupa lasarea amurgului”, scria filozoful german G.W.F. Hegel. Este mult mai simplu sa privesti inapoi catre istoria culturala a umanitatii decat sa indraznesti sa anticipezi viitorul nostru comun.

Vezi aici toate articolele din aceasta serie:

http://www.descopera.org/de-la-eucariote-la-omul-bionic/

 

7 COMENTARII

  1. Si eu sunt ateu, dar mi se pare ca nu esti obiectiv in articolul asta(mi se pare ca nu ai surse serioase pentru ceea ce zici).
    De exemplu:
    Nu stiu de unde ai scos faptul ca, crestinii erau persecutati datorita intolerantei lor fata de alte religii.
    Eu stiam de alte motive cum ar fi:
    – Crestinii nu doreau sa venereze imparatul Romei ca fiind zeu.
    – Nero ar fi dat vina pe crestini pentru incendierea Romei
    Nu zic eu ca astea sunt neaparat adevarate, dar chiar nu pot gasi o sursa pe net pentru ce zici tu.

    Apoi, mi se pare o exagerare fara baza reala, sa spui ca de fapt crestinarea Romei a pornit indirect Evul Mediu.

  2. Nu poti gasi o sursa pe net pentru ca din cauza asta exista biblioteci.
    Totusi ai dreptate, crestinarea Romei a pornit in mod DIRECT Evul Mediu.

  3. Daca te gandesti mai bine este o decadere a omului odata cu industrializarea,pe la 1900,asistam la o cadere in gol al ideologiilor care au dus numai la razboaie intre natiuni.

  4. – si totusi, crestinismul este in mod evident cea mai importanta forta in dezvoltarea societatii omenesti. Avind o origine divina, crestinismul prin actiunile si reactiunile provocate, a impins omenirea pe calea progresului, fiind motorul civilizatiei omenesti. Misiunea sa istorica inca nu s-a incheiat. Cand toata omenirea va fi cu adevarat crestina, atunci scopul lui Dumnezeu va fi realizat.

  5. sunt crestina, dar daca biserica s-ar baza intr-adevar pe crestinism si nu pe lacomie ar fi perect, cred in Dumnezeu  si Iisus, dar nu si in biserica. E gresit, nu crestinismul ne-a  facut sa stagnam, ci oamenii care au interpretat gresit crestinismul si setea de putere si bogatie a bisericii.

  6. Creștinismul sau mai bine zis,cretinismul patriarhal sub formă de manifestare cre.tină,a militat pt. eradicarea aproape totală a Cultului Matern (Matriarhal),Ideologia Maternă(Dreptatea Socială și Armonia Socială) fiind înlocuite de cultul sclavagismului patern insensibil prin definitie la cerințele
     normale, raționale a ființei umane
    Adevărat lucru,cretinismul patriarhal(spiritul patriarhal) a putut fi instaurat prin indeluNgii uneltiri împotriva Spiritului,Ideologiei Materne,așa că la vremea instaurării la putere a odiosului cretinism patriarhal,cultul Matriarhal era decăzut,Principiile Dreptății nu mai erau respectate în totalitate și peste tot și astfel a fost posibilă instaurarea legii patriarhale la guvernare,lege care prevede:nimeni nu este mai presus de lege,adică de ceea ce este obligatoriu,dar cea ce este lege(obligatoriu,REGULI OBLIGATORIU de respectat) ,respectă acestea DREPTATEA,PRINCIPIILE DREPTĂȚII,ca datorită acestui fapt să fie respectate?
    Armonia Socială MATRIARHALĂ,a fost posibilă prin RESPECTAREA impunerea prin LEGE(obligatoriu) a  PRINCIPIILOR DREPTĂȚII(Nimeni nu este mai presus de DREPTATE).
       

  7. @dmh „si totusi, crestinismul este in mod evident cea mai importanta forta in dezvoltarea societatii omenesti.” tipic crestin, afirmatii fara argumente…”Cand toata omenirea va fi cu adevarat crestina, atunci scopul lui Dumnezeu va fi realizat.” de ce ar avea Dumnezeu un scop?adica sa ‘gandeasca” precum un om?[daca ar exista si ar crea o l;ume , in care ar actiona niste Legi, create tot de el, de ce s-ar proiecta in aceasta lume pt a se supune lor? insasi „de ce”-ul n-are sens, adresat unei Entitati Totale Superioare] de ce ai sti tu „scopul ” /planul Lui ?si de ce ar fi taman asta?
    Si daca un Scop final ar fi atins, care ar mai fi existenta DUPA?si daca, DUPA, ar exista totusi Ceva, deosebit de static si de mort, ce sens a mai avut sa fi existat aceasta lume?eee aiurea complet…mie imi miroase a „orizont de asteptare ” pentru a trai in anume fel , supunandu-ne conducatorilor religiosi si politici pentru o rasplata viitoarre,., ramasa mereu in viitor

LĂSAȚI UN MESAJ