Evangheliile sinoptice

Evangheliile sinoptice reprezinta trei dintre evangheliile canonice: Matei, Marcu si Luca. Se numesc sinoptice deoarece pot fi aranjate in coloane paralele pentru a se observa asemanarile si diferentele dintre ele in relatarea acelorasi evenimente.

Problemele fundamentale ale acestor evanghelii sinoptice sunt determinarea relatiei literare dintre acestea trei si determinarea relatiei lor cu Evanghelia dupa Ioan.

Cuvantul “sinoptic” provine din greaca, “syn” – impreuna, si “optic” – vazut.

Problema sinoptica

Este posibil sa fi existat o relatie directa, unul dintre evanghelisti sa fi fost in posesia unei alte evanghelii, sau o relatie indirecta: doi evanghelisti sa fi avut acces la aceeasi sursa. Sursele putand fi atat scrise cat si transmise pe cale orala.

Problema sinoptica este evitata de crestini, negand existenta unei relatii literare intre cele trei evanghelii, fiind scrise independent. Se sustine ca nu exista nevoie de o explicatie pentru asemanarile dintre cele trei evanghelii deoarece au fost scrise sub inspiratia “Duhului Sfant”. O alta pozitie postuleaza o traditie orala comuna in spatele evangheliilor sinoptice, explicand diferentele ca rezultand din variatii ale traditiei sau interventii redactionale.

Un procent de 89% din Marcu este gasit si in Matei, iar 72% din Marcu este gasit si in Luca. Materialul comun al acestor trei carti constituie Traditia Tripla.

Traditia Tripla este in mare parte narativa insa contine si material citat. Datorita procentului mare gasit si in Marcu, se mai numeste si Traditia lui Marcu.

In stanga in imagine puteti vedea doua pasaje paralele din Matei si Luca. Cuvintele identice sunt marcate cu rosu.

In Traditia Tripla, ordinea sub-sectiunilor este in mare parte impartita intre Matei si Marcu sau Luca si Marcu, sau in toate trei. Acest lucru arata ca Marcu este legatura intre Matei si Luca, fiind posibile urmatoarele scenarii:

Relatia indirecta. Daca Matei, Marcu si Luca reprezinta revizii independente ale unei surse comune, atunci Marcu a reprezentat cel mai bine evenimentele.

Relatia directa. Butler a aratat ca sunt posibile patru situatii. Matei si Luca au copiat din Evanghelia lui Marcu. Luca a copiat pe Marcu care l-a copiat pe Matei (ipoteza Augustiana). Matei l-a copiat pe Marcu care l-a copiat pe Luca (astfel Luca reprezentand sursa comuna. Ipoteza nu are multi sustinatori). Sau, in cele din urma, a patra ipoteza: Marcu a combinat Evanghelia lui Matei cu cea a lui Luca (ipoteza Griesbach)

Exista si ipoteza conform careia Matei si Luca sa fi copiat independent dintr-o colectie numita Q.

O comparatie indeaproape a textelor din Tripla Traditie arata ca Matei si Marcu sunt foarte apropiate, spre deosebire de Luca.

Documentul Q

Ipoteza existentei a doua surse arata ca Matei si Luca au copiat independent dupa Marcu si au adaugat in mod independent material dintr-o colectie numita Q. Nu se exclude nici posibilitatea ca cei doi sa fi fost in posesia unei revizii neatestate a lui Marcu.

Sursa Q, sau documentul Q reprezinta o sursa ipotetica pentru evangheliile lui Matei, si Luca. Documentul Q defineste materialul comun gasit in Matei si Luca, dar care nu se gaseste in Marcu. Acest text stravechi contine citate de-ale lui Isus, miracole insa nu zice nimic de moartea si invierea sa.

Evanghelia dupa Marcu (70 e.n. +,- 20)

Evanghelia dupa Marcu a fost scrisa la Roma de Silvan, povestita prin Petru. Finalul evangheliei, mai exact capitolul 16 unde Isus a inviat a fost adaugat mult mai tarziu, in jurul anului 400.

Marcu 5:12. “V-am scris aceste putine lucruri, prin Silvan, pe care il socotesc frate credincios, ca sa va indemn si sa va marturisesc ca adevaratul har al lui Dumnezeu este acesta, in care stati.”

In mod traditional se crede ca a fost scrisa de insasi Marcu. Clement din Alexandria, scria la sfarsitul secolului 2, ca Marcu a facut un apel celor care au auzit vorbele lui Petru la Roma pentru a scrie ceea ce apostolii au spus.

Vocabularul latinizat folosit arata posibilitatea ca evanghelia sa fi fost scrisa la Roma.

“Biserica cea aleasa din Babilon si Marcu, fiul meu, va imbratiseaza.” Petru, 5:13. Babilon fiind interpretat si ca “nume de cod” pentru Roma, dat fiind faptul ca faimosul oras stravechi a incetat sa existe in anul 275.

Potrivit lui Eusebiu, Marcu a scris evanghelia dupa cele auzite de la predicile lui Petru la Roma.

In general, este acceptat faptul ca Evanghelia lui Marcu a fost prima scrisa dintre cele canonice si este acceptata ca sursa primara. Nu doar criticii moderni sustin aceasta concluzie, ci si parintii bisericii. Evanghelia lui Marcu ofera o cronologie generala, de la botezul lui Isus pana la gasirea mormantului gol.

Evanghelia lui Marcu este combinata cu documentul Q, un document foarte controversat. Daca e existat intradevar, nu se intelege de ce un document atat de important ce a stat la baza evangheliilor canonice a fost pierdut in totalitate.

Evanghelia dupa Marcu este cea mai scurta dintre evangheliile canonice.

Evanghelia dupa Matei (80-100 e.n.)

Evanghelia dupa Matei prezinta viata, misiunea, moartea si invierea lui Isus din Nazaret. Evanghelia este aliniata cu iudaismul primului secol, si are legaturi cu evangheliile iudeo-crestine.

Evanghelia dupa Matei a fost scrisa probabil in primul secol de un iudeo-crestin. Traditia crestina sustine ca autorul a fost un apostol numit Matei.

Evanghelia dupa Matei contine in jur de 612 versete din cele 662 din Evanghelia dupa Marcu, si majoritatea, in aceeasi ordine. Matei a modificat unele fraze sau cuvinte neobisnuite ce il puteau pune pe Isus intr-o lumina negativa. De exemplu, a scos pasaje critice la adresa lui Isus precum “si-a iesit din minti” (Marcu 3:21), “este stapanit de Beelzebul;” (Marcu 3:22) sau “Invatatorule, nu-ti pasa ca pierim?” (Marcu 4:38) etc.

Desi autorul a scris evanghelia din punctul sau de vedere, structura propozitiilor si alegerea cuvintelor indica faptul ca Matei a copiat texte din alte evanghelii, fie au copiat unul dupa altul, fie toti trei au copiat din aceeasi sursa comuna.

Aceasta problema sinoptica a creat o problema in viziunea traditionala a compozitiei.

O solutie la aceasta problema este ipoteza Farrer, care sustine ca Matei a imprumutat material din Marcu, iar Evanghelia dupa Luca a fost scrisa ultima, folosind ca sursa atat Evanghelia lui Matei cat si cea a lui Marcu.

Cea mai populara idee este cea a ipotezei a doua surse, Matei a imprumutat de la Marcu si din inca o colectie de texte, numita Documentul Q.

Evanghelia dupa Luca (80 e.n. +,- 20)

Evanghelia dupa Luca este bazata pe scrierile din Evanghelia lui Marcu, Documentul Q si faptele apostolilor, ultima, de acelasi autor.

Evanghelia dupa Luca este a treia si cea mai lunga din cele 4 evanghelii canonice. Aceasta evanghelie sinoptica prezinta viata lui Isus din Nazaret. Detaliaza evenimente de la nasterea sa pana la inviere. Autorul se identifica ca fiind Luca Evanghelistul. Unele intamplari populare precum cea cu bunul samaritean se gasesc doar in aceasta evanghelie. Aceasta evanghelie are o inclinatie spre activitatea Sfantului Duh si pe rugaciune.

Evanghelia dupa Luca si Evanghelia dupa Marcu prezinta aceeasi sursa comuna, ipotetica, Documentul Q. O alta ipoteza ar fi ca ambele au fost bazate pe Evanghelia catre evrei.

Nu se cunoaste cu aproximatie perioada cand a fost scrisa, existand o marja de eroare de 40 de ani, probabil undeva intre anii 60 – 100, e.n. Initial, Evanghelia dupa Luca si Faptele apostolilor au consituit doua volume.

Desi Evanghelia dupa Luca are un autor anonim, in mod popular, este acceptat Luca. La fel ca si in cazul lui Marcu, scrierile sale au fost pentru audienta vorbitorilor de limba greaca a regiunii. Astfel transforma crestinismul intr-o religie universala, si nu una exclusiva doar pentru sectele evreesti. Evanghelia a fost scrisa in limba greaca comuna, oferind o cronologie a lui Isus. Luca a prezentat adesea evenimente intr-o ordine diferita pentru a sustine mai clar temele. De exemplu in Marcu, Isus recruteaza discipolii inainte sa infaptuiasca miracole, in timp ce in Luca, scena recrutarii este mutata dupa infaptuirea primelor miracole.

Majoritatea oamenilor ce au studiat textele biblice spun ca Documentul Q a fost ca o a doua sursa. Martin Hengel a facut o afirmatie si mai controversata, spunand ca Luca a folosit Evanghelia dupa Matei ca sursa.

Autorul evangheliei

Ceea ce se stie sigur, este faptul ca un singur autor a scris atat Evanghelia dupa Luca cat si Faptele apostolilor. Exista o conexiune intre ele, termeni ce se repeta, si mai ales, evidenta ce reiese din prefata fiecarei carti. Ambele prefate sunt adresate lui Teofil. Similaritatile teologice si lingvistice creaza o alta legatura intre cele doua, indicand ca au avut acelasi autor.

In papirusul Bodmer XIV, cel mai vechi manuscris ce contine inceputul evangheliei dateaza din anul 200 e.n, si foloseste titlul “Evanghelia potrivit lui Luca”. Alte surse arata ca autorul este Luca, discipolul lui Pavel din Tars. In evanghelie apar pasaje precum: “dupa ce Pavel a avut viziunea, am plecat spre Macedonia…” Intamplarea este scrisa ca si cum acesta calatorea cu Pavel in timpul misiunilor.

Exista si a doua posibilitate ca autorul evangheliei sa fi fost un crestin anonim care nu a fost martor evenimentelor. In prefata cartii, autorul nu se semneaza si nu sustine explicit ca ar fi fost martorul evenimentelor, cu exceptia pasajelor ce contin cuvantul “noi”. Pasajele sunt scrise la persoana intai plural nefacand referire la el insusi. Scrisorile lui Pavel par a fi in dezacord cu durata si perioada vizitei in Ierusalim, iar Pavel prezinta conversatia destul de diferit fata de scrierile din Fapte. De asemenea, teologia din Luca-Fapte este diferita de cea expusa de Pavel in scrisorile sale. Acest lucru duce la ipoteza ca autorul cartilor Luca-Fapte nu a avut contact direct cu Pavel, ci s-a bazat pe alte surse pentru a-l portretiza pe Pavel. Pasajele ce contin cuvantul “noi” nu pot fi folosite ca dovada pentru a sustine ca Luca ar fi autorul.

Evanghelia dupa Luca se presupune ca fost scrisa in jurul anilor 80-90, dar contine si portiuni adaugate in secolul II – III. Donald Guthrie a datat cartea ca fiind scrisa intre 63-64, in timp ce Helmut Koester sustine ca nu exista nicio dovada ca ar fi scrisa inainte de anul 150 e.n.

Diferentele cronologice, de stil si teologie sugereaza ca autorul nu era familiar cu teologia distinctiva a lui Pavel, ci a scris evanghelia si faptele dupa moartea lui Pavel.

Cel mai vechi manuscris al Evangheliei dupa Luca dateaza din sfarsitul secolului 2 sau inceputul secolului 3. In lipsa unui alt text, aceasta este data scrierii Evangheliei dupa Luca. Manuscrisul poarta numele P4. P75 dateaza de la inceputul secolului 3, iar P45 dateaza din mijlocul secolului 3. Mai exista inca 6 manuscrise, P3, P7, P42, P69, P82, si P97, datand intre secolul 3 si 8, continand portiuni din Evanghelia lui Luca.

“Codex Sinaiticus” si “Vaticanus”, scrise in secolul 4 reprezinta cele mai vechi manuscrise ce contin intregul text al evangheliei.

Autor: Marius Ignatescu, www.descopera.org




13 Comentarii

  1. Randy spune:

    Dezvolta idea…doar cu 2 fraze nu explicit nimic…zi-mi mai exact saq creem o polemica pe aceasta tema…era mai usor sa vorbesc in termini pur stiintifici sa se vada sau sa scanez o diploma ca sa crezi…nu asta mi-a fost intentia…subiectul in sine este intentia …dezvolta…ca sa ma combati cel mult trebuie sa ai in spate cateva studii…banuiesc ca le ai asa ca te rog sunt deschis sa ne duelam , dar in argumente concrete…astept ?!

  2. Randy spune:

    Scuze greserile gramaticale…am scris in graba mesajul…:)

  3. Randy spune:

    greselile…am vrut sa zic…se pare ca mai enervat putin…de obicei ma enervez cand vad famfaroni care spun simplu…”lasa mult de dorit …etc” , dar nu argumenteaza nimic…doar un simplu balon de sapun…te rog astept ale tale argumente….

Adauga un comentariu sau poti sa discuti si pe FORUMUL nostru!