Acest film este partial tragedie, partial studiu al personajelor, iar in multe privinte aproape ca e documentar. Browning a dorit o poveste de dragoste, lacomie si razbunare, avand ca decor lumea circului, mai exact lumea oamenilor deformati sau mutilati. A rascolit America si Europa in cautarea actorilor perfecti pentru rolurile din acest film. Si i-a gasit: Violet si Daisy Hilton, Harry si Daisy Earles, Johnny Eck, Josephine Joseph, fata fara brate si multi altii.
Acesta nu este un film horor, oricat de deformate sunt personajele, repet, acesta nu este un film horror. Dar este un film in care putem gasi paralele cu obsesia secolului nostru pentru perfectiunea fizica. Regizorul pare sa ne intrebe cine este mai monstruos: omul deformat fizic sau omul deformat sufleteste? Chiar daca actiunea si titlul filmului lasa de dorit, actorii ne arata franturi din inima lor, parti din agonia conditiei lor si ne face sa ne intrebam: Daca m-as fi nascut cu diformitatile lor?
Scenariul e simplu: o frumoasa trapezista se casatoreste cu un pitic pentru a ajunge la banii lui, apoi planuieste uciderea piticului impreuna cu iubitul ei, halterofilul circului. Consecintele acestei decizii nu vor intarzia sa apara.
Todd Browning a regizat acest film imediat dupa succesul urias avut cu Dracula (1931), filmul care l-a facut faimos pe Bela Lugosi. Freaks a fost dispretuit de public, ba chiar interzis in unele tari, iar cariera regizorului a primit o lovitura grea. Freaks este un film extraordinar de empatic. Are problemele lui, dar niciuna nu reuseste sa afecteze valoarea acestui film. Motivul principal pentru detestarea filmului a fost folosirea unor oameni (artisti de circ) cu diformitati reale pe post de actori. Freaks nu este un film bun conform criteriilor normale (povestea, performantele actorilor), dar nici nu are cum sa fie, nu este un film normal cu oameni normali. Tocmai de aceea este un film istoric important, un film pe care nu il veti uita repede.
