Daca doriti sa va transformati intr-un pacifist convins, daca doriti sa ii aratati cuiva adevarata fata a razboiului, distrugandu-i iluziile razboinice glorioase… atunci acesta este filmul care va va ajuta sa faceti asta. E un film care intra in categoria filmelor lipsite de varsta, filme ce raman de actualitate la mai bine de jumatate de secol de cand au rulat in cinematografe.
Actiunea se desfasoara in primul razboi mondial si ne arata soarta unui soldat care are un „mic accident” pe front. Restul filmului consta intr-o intercalare de scene: trecem de la camera de spital si de la starea oribila a soldatului, la gandurile si amintirile lui legate de experienta sa de viata limitata, uneori avem parte de monologuri sau fantezii.
Din punct de vedere emotiv filmul este pur si simplu brutal, ne infatiseaza toate detaliile torturii psihologice prin care trece soldatul in clipele in care este constient. Ne face partasi la irosirea tragica a unei vieti. Sa nu va asteptati la vreun moment de liniste sau de pace. Tot ceea ce se intampla pe ecran va lasa urme adanci. Nu exista glorie in acest film.
Toate monologurile soldatului sau fanteziile in care discuta cu diverse persoane (inclusiv Isus), abordeaza o parte din marile teme existentiale, dar raspunsurile primite nu fac decat sa ii accentueze starea in care se afla. Este un film de arta, dar intr-un mod foarte sumbru. Unii oameni vor pretinde ca e plictisitor, dar numai acei oameni care nu inteleg natura reala a problemei (daca nu ii afecteaza in mod direct, atunci nu exista). Situatia din film apare zilnic oriunde sunt razboaie.
Tema principala a filmului e anti-razboi, iar tema secundara a filmului e data de politicieni, de oamenii la putere, de conducatorii care nu vor sa recunoasca in tanarul soldat o persoana reala. Johnny reprezinta pe fiecare dintre noi, captivi intr-un loc in care nu vrem sa fim, in care nimeni nu ne asculta. Reprezinta dreptul de a trai si dreptul de a muri.
Metallica a folosit scene din acest film pentru cantecul One.
